Caracterizare

„Moara cu noroc”, nuvela publicată de către Ioan Slavici în anul 1881, este
reprezentativă pentru literatura română datorită simbolurilor și personajelor
complexe. Deși numărul celor care iau parte la acțiune este unul restrâns,
trăsăturile lor sunt puternic evidențiate, atât prin fapte, cât și prin vorbe sau
direct de către autor. Sugestiv este și modul în care Ioan Slavici alege să îți
pedepsească toate personajele care intră în afaceri necinstite, la finalul
nuvelei.

Ghiță este protagonistul nuvelei și cel mai reprezentativ pentru a ilustra

consecințele pe care le poate avea dorința de înavuțire și lăcomia pentru bani.
Prezentat la începutul nuvelei ca un om harnic și cinstit, se dezumanizează
treptat pe fondul dorinței de îmbogățire făcând afaceri necurate, devenind
violent cu Ana, soția sa, și transformându-se chiar în ucigașul acesteia.
Împușcarea sa de către Răuț vine ca o pedeapsă pentru setea nestăpânită de
îmbogățire.

Lică Sămădăul este un personaj care influențează acțiunile celorlalte

personaje, chiar de la începutul nuvelei autorul prezentându-l ca un stăpân
absolut peste oameni și locuri, un bun cunoscător al firii umane, care reușește
să manipuleze pe oricine. Orgoliul lui nemăsurat este evidențiat prin alegerea
de a se sinucide, zdrobindu-și capul de tulpina unui stejar, doar pentru a nu fi
prins în viață de către jandarmul Pintea.

Ana, soția lui Ghiță, este personaj secundar al nuvelei, însă împărtășește

același destin tragic cu al protagonistului, ea fiind pedepsită pentru încălcarea
unor virtuți morale importante, precum cinstea și jurământul depus la
căsătorie, ea înșelându-și soțul cu Lică Sămădăul.

Citește cele trei caracterizări și îți va fi mai ușor să redactezi un eseu despre
evoluția celor trei personaje reprezentative ale nuvelei „Moara cu noroc” de
Ioan Slavici.

În plus, în paginile de mai jos vei găsi informații care să te ajute să conturezi și
profilul personajelor secundare, printre acestea numărându-se bătrâna,
jandarmul Pintea și Răuț.