Comedia ‘’O scrisoare pierduta’’ de Ion Luca Caragiale a aparut in
anul 1884 si este o specie a genului dramatic, prin care autorul pune in scena personaje si situatii comice cu scopul de a satiriza defectele omenesti si de a starni rasul. Opere lui I.L.Caragiale, in special comediile, sunt exemple alea realismului critic romanesc. Adevaratul cuplu al comediei este format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache. Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii, dar in acelasi timp intruchipeaza in comedie tipologia don juan-ului. Prieten al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste in secret pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina. In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Stefan Tipatescu este cel mai putin marcat comic, fiind, spre deosebire de ceilalti, un om educat, dar impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct Zaharia Trahanache: ‘’ E iute! N-am cumpatat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute! Nu face pentru un prefect.’’ In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe care este nevoit sa o imparta cu altcineva, Tipatescu sacrifica o cariera promiatoare la Bucuresti. Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinaturilor dar si a faptului ca e considerata o dama ‘’simtitoare’’, toti protejand-o, in ciuda acestei aparente sensibilitati, este in realitate ‘’femeia voluntara’’ stapana pe sine, care stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile vointe. O imagine sugestiva referitoare la relatia dintre cei doi amorezi o constituie ‘’nebunia’’ lui Tipatescu de a fugi cu Zoe cat mai departe, doar de dragul ei si renuntand la tot. Zoe insa intervine, rationala, si refuza nebunia acestuia, nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: ‘’Esti nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta?!’’. O alta imagine sugestiva referitoare la relatia dintre cei doi protagonisti o constituie finalul piesei, cand Zoe devine generoasa, fermecatoare, deoarece ii dispare motivul de ingrijorare, spunandu-i lui Nae Catavencu ‘’Eu sunt o femeie buna... am sa ti-o dovedesc.’’ Finalul comediei aduce impacarea ridicola a adversarilor politici. Odata ce intra in posesia scrisorii compromitatoare, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, isi recapata superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, iar Tipatescu se retrage, ca si inainte, in umbra acesteia. Titlul comediei ‘’ O scrisoare pierduta’’ are rolul de a marca laitmotivul textului si de a sublinia banalitatea unui eveniment care da peste cap viata politica si de familie dintr-un oras provincial, Nae Catavencu folosind scrisoarea drept mijloc de santaj impotriva lui Zaharia Trahanache. Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene. Primul act are 9 scene, al doilea 14, al treilea 7, si ultimul 14 scene, textul fiind construit sub forma schimbului de replici dintre personaje. Spatiul actiunii este obiectiv, limitat ‘’capitala unui judet de munte’’ izolat, spatiul scenic este puternic simbolizat; primele doua acte au ca decor anticamera casei prefectului Stefan Tipatescu, un spatiu privat, unde se iau deciziile politice. Timpul real al actiunii este limitat in decursul a trei zile, 11-13 mai, ‘’ in anul de gratie 1883, ‘’in zilele noastre.’’ Comicul de nume este sugestiv pentru creionarea trasaturilor personajelor: numele lui Trahanache provine de la regionalismul ‘’trahana’’ care inseamna ‘’coca moala’’ si subliniaza tipul de barbat usor influentabil de catre sotie, iar prenumele ‘’Zaharia’’ sugereaza tipul zaharisitului, schimbator in functie de propriile interese. Numele lui Nae Catavencu poate fi o referire la ‘’cataveica’’ adica o haina cu doua fete, subliniind tipologia ipocritului, al tradatorului, fie poate fi o referire la ‘’cata’’, adica persoana care vorbeste mult si fara rost. Din punctul meu de vedere, relatia dintre cei doi protagonisti, Zoe Trahanache si Stefan Tipatescu, din comedia ‘’O scrisoare pierduta’’, este un exemplu ilustrativ al societatii secolului al XIX-lea. Relatia dintre cele doua personaje se schimba si evolueaza pe tot parcursul operei, fiind influentata de schimbarile politice si probleme pe care le intampina acestia. In finalul operei, insa, ‘’Zoe si Tipatescu contempla miscarea.’’ In concluzie,opera ‘’O scrisoare pierduta’’ de Ion Luca Caragiale, ii are in centru pe Zoe Trahanache si Stefan Tipatescu, personaje a caror relatie subliniaza societatea vremii, tipul femeii adulterine, superioare, si tipologia barbatului impulsiv, indragostit fara remuscari de sotia celui mai bun prieten al sau.