Ion Luca Caragiale

O scrisoare pierduta- Caracterizare Zoe Trahanache

Zoe Trahanache este singurul personaj feminin al comediei „O scrisoare pierduta”

scrisa de Ion Luca Caragiale, reprezentata scenic, in premiera, la data de 13 noiembrie
1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Statutul ei social este ilustrat inca din incipit, cand cititorul afla ca este sotia
venerabilului om politic Zaharia Trahanache si amanta prefectului Stefan Tipatescu. Ea
reprezinta, deci, tipul cochetei, adulterinei careia nu i se poate atribui eticheta de femei
vulgara si ignoranta ca in cazul Vetei si Ziței din comedia ”O noapte furtunoasa”
Statutul psihologic si moral al eroinei o surprinde in ipostaza femeii stapane pe
sine, constienta de atuurile sale. Aflata intre cei doi barbati puternici ai judetului, Zoe
conduce, de fapt, judetul.
Trasatura dominanta de caracter a protagonistei o reprezinta versatilitatea,
usurinta cu care se poate modela pentru a obtine ceea ce isi doreste.
O prima secventa semnificativa pentru statutul moral al eroinei este momentul in
care, constienta de puterea pe care o are asupra celor doi barbati, Zoe ii promite lui Nae
Catavencu ca il va alege. Ea este femeia-barbat, puternica, voluntara care apeleaza in
permanenta la slabiciunea feminina pentru a-si atinge scopurile.
O alta scena care ilustreaza caracterul personajului este momentul in care pierde
scrisoarea de dragoste primita de la Tipatescu. Femeie de lume, constienta de rolul ei in
societate, este speriata de santajul lui Nae Catavencu, deoarece o preocupa imaginea ei
publica.
Conflictul principal al comediei este unul exterior si ilustreaza lupta pentru
puterea politica pentru obtinerea functiei de deputat intre partidul aflat la putere care
sustine candidatura lui Tache Farfuridi si intelectualii din redactia ziarului ”Racnetul
Carpatilor” care sustin candidatura lui Nae Catavencu. Acesta este particularizat prin alte
conflicte secundare: intre Tipatescu si Catavencu, Farfuridi-Branzovenescu si
reprezentantii puterii locale, Tipatescu si Zoe. Conflictul comic rezulta din discrepanta
dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in
realitate.
Modalitatrile de caracterizare sunt cele consacrate de textul dramatic: directe si
indirecte. Originalitatea lui Caragiale reiese din modul in care isi individualizeaza
personajele prin comportament, nume sau limbaj. De pilda, numele eroinei ilustreaza
caracterul ei versatil, usor modelabil.
In concluzie, prin trasaturile sale dominante care reies atat din caracterizarea
directa cat si din cea indirecta, personajul Zoe se incadreaza perfect intr-o tipologie
umana, cea a femeii infidele, cochete, care vrea sa para ceea ce nu este.