O scrisoare pierdută – Ion Luca Caragiale

(1884)
Relația între doua personaje

Ion Luca Caragiale se înscrie în linia realismului, devenind cel dintâi mare scriitor obiectiv, care a oferit prin comediile sale o
fărâmă din vastă frescă a moravurilor societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, personajele lui trăind în orice epocă prin
vicii, impostură, ridicol și prostie.
Astfel, a treia din seria celor patru comedii, „O scrisoare pierdută”(1884) este o comedie de moravuri în care este prezentat
cuplul extragonjugal format din Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache. Cei doi protagoniști acționează în cele patru acte, dovedindu-se
a fi caractere puternice.
În acest sens, statuturile sociale ale personajelor este menționat în indicațiile autorului din începutul piesei. Ștefan
Tipatescu este prefectul județului, unul dintre liderii puterii locale ce poate influența procesul electoral, dar și implicat în conflictul
dramatic alături de Zaharia Trahanache, alt conducător al puterii locale.
Zoe este soția lui Zaharia Trahanache, bărbat cu poziție înaltă, mai tânără decât acesta, singurul personaj feminin dintr-o lume a
bărbaților. Așezarea numelui ei la finalul listei de personaje ar putea sugera lipsa de importanță a acesteia, însă poate fi considerată
persoana care mânuiește toată această lume de antieroi, de marionete.
Statutul psihologic al personajelor se bazează pe antiteza dintre caracterul slab al lui Tipătescu și cel puternic al Zoei.
În timo ce Tipătescu este afectuos, Zoe rămâne rațională. Stefan cedeaza rugăminților Zoei pe care o iubește, fiind de acord să îl
susțină în alegeri pe șantajistul Cațavencu. Trece ușor de la calm la furie, emoție explicată în notațiile
autorului: ,,indignat", ,,turbat", ,,nervos", ,,disperat", uneori având și momente de agresivitate.
Statutul moral al protagoniștilor explică pe deplin viziunea despre lume a autorului. Comportamentul acestora îi plasează în
sfera imoralității, acestia păstrând aparențele, fără mustrări de conștiință. Ambii aparțin triunghiului conjugal Zaharia Trahanache-
Zoe-Ștefan Tipătescu. Ea este o fire voluntară și nu întâmplator poartă numele Zoe, însemnând ,,viață" în limba greacă.
Relația dintre cei doi reflectă viața de familie și moravurile aristocrației provinciale-marcate de adulter.
O scena semnificativă pentru evidențierea relației dintre cei doi este cea în care se distinge sensibilitatea sufletească a lui
Tipătescu. Acesta este capabil să sacrifice totul pentru femeia pe care o iubește cu sinceritate și-i propune “sa fugim împreuna”. Zoe,
interesată mai mult de poziția sa socială, îi respinge propunerea: “-Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta?”
O altă secvență semnificativă este aceea a confruntării dintre cei doi în ceea ce privește susținerea candidaturii lui
Cațavencu. Perfectul este cel care cedează până la urmă de dragul Zoei: “-Domnule Cațavencu, ești candidatul Zoei, ești candidatul
lui nenea Zaharia ...prin urmare și al meu!...Poimâine este deputat!”
Pentru construcția relației dintre cele două personaje, semnificative sunt două elemente de structură ale comediei, și
anume: conflictele majore și mijloacele de caracterizare.
Astfel, comedia plasează în centru un conflict dramatic puternic care se desfășoară între Tipătescu, Zoe și Cațavencu. La
baza conflictului se află motivul scrisorii de amor care are în operă un destin ciclic, repetitiv. Alt conflict este unul exterior ce constă
în confruntarea pentru puterea politică, a două forțe opuse: cea aflată la putere, în frunte cu Tipătescu și Zaharia Trahanache care
susțin pe Țache Farfuridi pentru obținerea funcției de deputat și opoziția reprezentată de intelectualii din redacția ziarului “Răcnetul
Carpaților” care susțin candidatura lui Nae Cațavencu. Conflictele secundare sunt reprezentate de grupul Farfuridi - Brânzovenescu și
reprezentanții puterii locale, de Tipătescu și Cațavencu, de Zoe și Tipătescu, dar și de apariția neașteptată a înștiințării de la centru
cu numele lui Dandanache.
De asemenea modalitățile de caracterizare sunt specifice comediei cu un comic divers: numele, notațiile autorului, situațiile
comice, limbajul. Tipologic, Ștefan Tipătescu este tipul primului-amorez, prieten bun cu Zaharia, insă, idragostit de soția acestuia, iar
Zoe este tipul femeii cochete, voluntare, adulterinte. Este evident contrastul dintre aparență prin numele ,,Ștefan", șeful județului, și
realitate ,,Fănică", bărbatul slab în fața femeii. Zoe este o damă implicată in politica de provincie, faptul ca a fost numită ,,coana
Joițica" sugerează contrastul comic. Ambii aparțin lumii ,,fără moral și fără principii",după cum afirmă Zaharia Trahanache.
În concluzie în opera ,,O scrisoare pierdută" Ion Luca Caragiale, prin relația dintre Zoe și Tipatescu realizează un adevărat
decupaj din viața de familie a societații românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și iși exprimă viziunea despre lume intr-o
manieră ironică și umoristică.