ESEU 726 DE CUVINTE PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A UNUI

PERSONAJ DINTR-UN TEXT DRAMATIC

ȘTEFAN TIPĂTESCU DIN O SCRISOARE PIERDUTĂ DE ION LUCA

CARAGIALE

Comedia este o specie a genului dramatic cu acțiune structurată în acte,

scene și tablouri în care categoria estetică dominată este comicul.
I.L. Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg român, George
Călinescu prezentând-ul drept „naturalistul nostru prin excelenţă”.
Reprezentativă pentru viziunea despre lume a scriitorului este comedia de
moravuri „O scrisoare pierdută”, în care sunt satirizate aspecte ale societății
contemporane autorului, fiind inspirată din evenimente reale, politice ale anului
1883. Autorul construiește o adevărată galerie tipologică de personaje printre
care se distinge și Ștefan Tipătescu, tipul „primului amorez”.
Statutul social al personajului este observat în lista de personaje de la
începutul piesei, acesta fiind prefectul județului, așadar unul dintre stâlpii puterii
locale, cel mai important personaj în procesul electoral. Poziția sa marcantă este
doar aparentă, în realitate comportamentul său fiind dictat de sentimentele de
iubire pe care le manifestă față de Zoe. Din punct de vedere psihologic, Ștefan
Tipătescu reprezintă un caracter slab , ușor influențabil. Personajul se
autovictimizează, susținând că și-a sacrificat carierapromițătoare „de dragul
partidului și a lui Zoe”, în realitate, el nu face nimic pentru a-și depăși condiția,
fiind un adaptat al lumii în care trăiește. Versatilitatea comportamentului său se
reflectă în schimbările de atitudine, trecând brusc de la calm la furie.
Caracterul slab al lui Ștefan Tipătescu reiese, înainte de toate, din
conținutul scrisorii de amor pe care i-o trimite amantei sale. Epistola evidențiază
nu numai relația amoroasă, adulterină dintre Zoe și Tipătescu, dar și discrepanța
dintre esență și aparență a caracterului bărbatului. Comicul reiese din pretențiile
acestuia de a fi o personalitate autoritară în viața politică, însă adevărata realitate
îl surprinde drept un individ neancorat, ce acționează pe baza sentimentelor. Un
alt acces sentimental și furios al personajului are loc atunci când ordonă
arestarea lui Cațavencu (care era deținătorul scrisorii compromițătoare și
amenința cu publicarea ei) , în loc să opteze pentru o atitudine mai diplomatică
și negociatoare.
Fiind destinată reprezentării scenice, creația dramatică dispune de un
cronotop restrâns. Acțiunea comediei este plasată „în capitala unui județ de

1
munte”, iar timpul este limitat la 3 zile, anul de grație 1883, dar precizarea
ambiguă „în zilele noastre” permite actualizarea acestui timp carnavalesc.
Acțiunea schematizează cele cinci momente clasice din spectacolul de teatru. În
expozițiune este reliefat conflictul de interese dintre grupul disident al lui Nae
Cațavencu și aripa moderată reprezentată de prefect, Trahanache, Pristanda și
Zoe (conflict derizoriu). Intriga constă în pierderea scrisorii de dragoste în
ajunul zilei și se reconstituie din relatările personajelor într-o cronologie inversă.
Este urmărit în continuare traseul sinuos al scrisorii compromițătoare. Cațavencu
fură scrisoarea de la Cetățeanul turmentat și pretinde să fie susținut în alegeri de
grupul celor care dețin puterea. Acesta obține promisiunea lui Zoe că va fi
desemnat drept candidat la întâlnirea din seara următoare, însă printr-o depeșă
(adusă de Pristanda) centrul impune candidatura lui Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant expune desemnarea candidaturii lui Dandanache urmată de
încăierarea rivalilor politici și soldată cu pierderea scrisorii de către Cațavencu.
Deznodământul este unul vesel: scrisoarea este înapoiată lui Zoe și se
sărbătorește victoria lui Dandanache.
Ștefan Tipătescu este prefectul județului, stâlp al puterii conservatoare,
tipul donjuanului, al „primului amorez”. Spre deosebire de celelalte personaje
ale piesei, Tipătescu este cel mai puțin marcat comic, fiind un om instruit,
educat, dar cu toate acestea impulsiv după cum îl caracterizează în mod direct
Trahanache („E iute! Nu are cumpăt.”). Caracterizarea indirectă se realizează
prin comportament, limbaj, dar și nume. Prenumele prefectului face trimitere la
personalitatea marcantă a lui Ștefan cel Mare, în timp ce numele său vine de la
cuvântul „tip” și este derivat cu cel mai banal sufix din onomastica românească
„-escu”, fapt ce plasează personajul în anonimat. Diminutivul Fănică, utilizat de
cunoscuți, pune în evidență contrastul dintre aparență (Ștefan, stăpânul
județului) și esență (Fănică, bărbatul slab în fața femeii). Ștefan Tipătescu este
un prieten duplicitar (are o legătură amoroasă cu soția prietenului său, Zaharia
Trahanache), orgolios (este sigur că va câștiga candidatura), abuziv (are gândire
de stăpân medieval, transformându-l pe Pristanda în slugă personală) și ușor
influențabil (dominat și șantajat emoțional de Zoe).
În concluzie, „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie totală
în care sunt criticate defecte ale societății: corupția, ipocrizia, demagogia,
adulterul, îngâmfarea. Lumea „eroilor” lui Caragiale acționează după
principiul „Scopul scuză mijloacele”, urmărind menținerea sau dobândirea unui
statut social nemeritat, cum este și în cazul prefectului Tipătescu, un personaj
fără spirit rațional-politic.