Caracterizarea Zoei Trahanache

de I.L. Caragiale
Piesa „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este o comedie, specie a
genului dramatic care stârnește rasul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate cu un
final fericit. Comedia se încadrează realismului prin satirizarea unor
aspecte sociale (șantajul, imoralitatea in viața de familie),
acumularea detaliilor, individualizarea personajelor prin limbaj,
crearea unor tipologii comice (femeia adulterina, politicianul
șantajist). Textul stârnește rasul cu intenția de a îndrepta defectele
umane si sociale conform viziunii autorului: „Nimic nu ii arde pe
ticăloși mai tare decât rasul”.
Piesa a fost jucata pe scena Teatrului Național din București in 1884
fiind inspirata din alegerile electorale din 1883. Este o comedie de
moravuri ce prezinta aspecte din viața politica si de familie a unor
reprezentanți corupți din politica românească contemporana
autorului.
Titlul desemnează pretextul dramatic al comediei, o scrisoare de
dragoste pierduta in repetate rânduri care devine obiect de șantaj
politic. Articolul nehotărât indica atât banalitatea întâmplării, cat si
repetabilitatea ei sugerându-se ideea ca astfel de documente
particulare erau folosite ca instrument de șantaj pentru obținerea
unor foloase nemeritate.
Conflictul dramatic principal este reprezentat de confruntarea intre 2
grupări politice. Reprezentanții partidului puterii (Zaharia
Trahanache, Zoe Trahanache, Stefan Tipătescu, Farfuridi si
Brânzovenescu) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae
Cațavencu, avocat ambițios si proprietarul ziarului „Răcnetul
Carpaților”. Conflictul se declanșează in momentul in care Zoe pierde
scrisoarea de dragoste care ii fusese adresata de Stefan Tipătescu.
Documentul ajunge in posesia lui Nae Cațavencu care amenința cu
publicarea lui in ziarul pe care îl conduce daca nu va fi sprijinit in
alegeri. Conflictul atinge intensitatea maxima prin numirea
candidatului de la București, Agamemnon Dandanache si se stinge in
momentul in care scrisoarea revine la Zoe prin intermediul
cetățeanului turmentat.
Zoe Trahanache este singurul personaj feminin al piesei fiind cea mai
distinsa dintre femeile din comediile lui Caragiale. Aceasta reprezintă
tipul cochetei adulterine, iar in lista de la începutul piesei autorul ii
fixează statutul social prin raportare la soțul ei, Zaharia Trahanache,
cel mai important om politic al județului „ soția celui de mai sus”. Zoe
este o femeie de moravuri ușoare, amanta prefectului județului,
Stefan Tipătescu. In ciuda faptului ca femeile nu aveau dreptul de vot
la aceea epoca, Zoe ii poate manevra pe ceilalți după voința sa ca pe
niște marionete folosind-se de poziția de prima doamna a orașului de
provincie. Zoe nu este membra in partidul din care soțul si amantul
fac parte, însă conduce din umbra sforile politice si se bucura de
protecția bătrânului ei soț si de dragostea tânărului prefect cu care
întreține o legătura amoroasa de vreo 8 ani.
Zoe se situează in afara registrelor majore ale comicului deoarece
este o femei culta, instruita. Ei nu i se reproșează decât lipsa de
loialitate in viată de familie si nu i se aplica eticheta de femeie
vulgara, ignoranta, ci doar aceea a femeii lipsite de moralitate.
Pierderea din neglijenta a scrisorii amoroase de la Tipătescu ii pune
in pericol statutul si imaginea in ochii societății. Ea se teme de
scandalul provocat de publicarea scrisorii in ziarul lui Cațavencu si se
lupta pentru păstrarea aparentei de moralitate in ochii societății.
Zoe este caracterizata atât in mod direct prin intermediul
didascaliilor, prin portretul făcut de alte personaje si prin
autocaracterizare, cat si indirect prin relația cu celelalte personaje,
gânduri, fapte, acțiuni.
Eroina are trăsături de caracter masculine, fiind o fire voluntara mult
mai hotărâta decât Tipătescu in a rezolva conflictul printr-un
compromis. Ea este o luptătoare energica si folosește tot arsenalul
de arme feminine ca sa își salvase onoarea. Trece cu ușurința de la
rugăminți la plâns si la șantaj sentimental: „Fănică, daca mă iubești,
daca ai ținut tu la mine măcar un moment in viată ta, scapă-mă...
scapă-mă de rușine”.
O scena relevanta pentru relația dintre cei 2 este aceea in care
prefectul ii propune o soluție romantica, dovedindu-i dragostea
arătându-se gata sa renunțe la tot de dragul ei: „Sa fugim
împreuna!”. Zoe intervine energic si refuza nebunia pentru ca nu
dorește sa renunțe cu niciun preț la poziția de prima doamna a
orașului si izbucnirea unui scandal o îngrozește mai tare decât
pierderea bărbatului iubit: „ Cum or sa-si smulgă toți gazeta, cum or
sa mă sfâșie, cum or sa raza!”. Replica ei la întrebarea lui Tipătescu
(Zoe! Zoe mă iubești?”) lămurește ipocrizia femeii interesata doar de
păstrarea imaginii publice: „Te iubesc, dar scapă-mă!”.
Zoe este într-o permanenta agitație si are gesturi teatrale fiind decisa
sa lupte chiar si împotriva guvernului. Limbajul personajului este o
modalitate de caracterizare indirecta care trădează ambiția ei de a
ieși din aceasta situație limita: „ Vom lupta contra oricui, vom lupta
contra guvernului”.
Aflata intre cei 2 barbati puternici ai judetului si constienta de
influenta pe care o are asupra lor ea ii face promisiuni linistitoare lui
Catavencu: „Eu te aleg. Eu si cu barbatul meu!”. Diplomata,
generoasa si conciliata, Zoe are puterea sa il ierte pe Catavencu si sa
ii castige devotamentul atunci cand acesta este infrant in batalia
politica. Fiind stapana pe situatie ii cere lui Catavencu sa conduca
manifestatia publica in cinstea noului ales si il incurajeaza cu ironie:
„Asta nu este cea din urma Camera!”.
Zoe Trahanache este cea mai distinsa femeie din teatrul lui Cragiale
nefacand parte din lumea mahalalelor, o femeie dezinteresata de
moralitate care are oroare de scandal.