Alexandru Lapusneanul

In nuvela lui Costache Negruzzi, domnul Moldovei, personajul central, poarta numele
operei, iar celelalte personaje graviteaza in jurul sau pentru a construi intelesul textului.
Acesta este un personaj tipic romantic, exceptional in imprejurari exceptionale.
Din punct de vedere social, Lapusneanu este in, incipitul nuvelei, un voievod al
Moldovei care a fost inlaturat de la domnie de boieri si pe parcursul nuvelei, isi recastiga
tronul si timp de cativa ani, domnia sa este una tiranica si caracterizată de teroare.
Din punct de vedere moral, protagonistul este un personaj complex, pentru care
principiile sunt simple obstacole în atingerea scopurilor. Lapusneanul este un om imoral,
acesta realizeaza ca ce face este greșit dar asta nu-l face sa se opreasca. La finalul operei,
aflat pe patul de moarte, si fiind speriat de judecată de apoi acesta cere sa fie calugarit.
Din punct de vedere psihologic, Lapusneanu simuleaza constant viata umana,
prezicand intentiile celor din jur si descoperindu-le slabiciunile, folosindu-le apoi in propriul
avantaj. Această discrepanță între masca pe care o poartă domnitorul și adevărata lui natură
este subliniată chiar de doamna Ruxanda, care simte lipsa de afecțiune reală a soțului ei: „ar
fi voit sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca.”
O trasatura de caracter semnificativa este lipsa de empatie, trasatura care il
defineste pe tot parcursul operei.
O prima secventa relevanta care justifica aceasta trasatura este scena uciderii
boierilor, in principal dialogul dintre domnitor si boierul Motoc. Felul in care Lapusneanu rade
in fata groazei boierului, care ‘se silea a rade ca sa placa stapanului’, dovedeste imoralitatea
si cruzimea protagonistului, precum si imposibilitatea sa de a intelege cu adevarat emotia
umana.
O a doua secventa semnificativa in acest sens este cea care survine uciderii
boierului, acea scena in care doamna Ruxanda il intreaba ce s-a intamplat, la care el
raspunde cu sinceritate ca nu s-a intamplat nimic; in ceea ce-l priveste, masacrul boierilor nu
este ceva care sa i para iesit din comun. In plus, dupa ce sotia sa lesina la vederea
spectacolului sangeros, el spune cu o voce calma, ‘femeia tot femeie [...] in loc sa se bucure,
ea se sparie.”
Un prim element de structura relevant in constructia personajului este conflictul
exterior, acesta fiind unul politic, reprezentand lupta pentru putere dintre domnitor si boieri.
Scena intalnirii intre Lapusneanu si cei patru boieri contureaza conflictul dintre boierii
tradatori si domnitorul manat de razbunare. Lapusneanul apeleaza la modalitati sangeroase
pentru a-si impune autoritatea, fiind ghidat in principal de setea de razbunare, dorindu-si cu
orice pret sa aunga din nou pe tron.
Al doilea element de structura este caracterizarea, realizată in mod direct si indirect.
Caracterizarea directa este realizata de narator, care lasa pe tot parcursul textului indicii
referitoare la personalitatea protagonistului: ‘tiranul’, ‘nenorocitul’, ‘uratul caracter’. De
asemenea, dupa ce este martora la cruzimea de care este capabil Lapusneanu, sotia sa il
numeste ‘nenorocit’.
Caracterizarea indirecta este realizata prin fapte, gesturi si replici, personajul
intruchipand in continuare cruzimea, mai ales prin replicile sale, ‘daca nu ma vreti, eu va
vreau, si de voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia
voastra.’
Asadar, protagonistul operei lui Negruzzi este un personaj imprevizibil, complex, crud
si nemilos, extrem de inteligent, dar si memorabil.