Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

~caracterizarea personajului~

Opera literara « Alexandru Lapusneanul » este prima nuvela istorica a literaturii romane, ce a aparut in primul
numar al revistei « Dacia literara », in anul 1840 din perioada pasoptista. Nuvela ilustreaza principiile romatismului
romanesc formulate de redactorul Mihail Kogalniceanu in articolul-program intitulat « Introductie ».

Nuvela are ca tema evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. Lupta pentru impunerea
autoritatii domnesti si detinerea puterii de catre un domnitor crud se raporteaza la realitatile social-politice din Moldova
secolului al XVI-lea.

Titlul evidentiaza personalitatea puternica a personajului principal, exceptional prin hotararea si cruzimea sa, dar si
o caracteristica a speciei, deoarece interesul cade asupra constructiei personajelor.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in
situatii exceptionale, precum otravirea celor 47 de boieri, asasinarea lui Motoc, otravirea de catre propria sotie. Acesta
intruchipeaza tipul domnitorului medieval, tiran si insetat de putere, a caruit evolutie este conturata in mod direct de catre
naratorul omniscient : ,,voda’’, ,,domnul’’, ,,tiranul’’, ,,bolnavul’’.

Domnitorul este un personaj romantic care evolueaza in contraste, in prima domnie fiind un domnitor bland, insa
in a doua isi pune in aplicare planul de razbunare asupra boierilor care il tradasera :,,Norodul pretutindene il intampina cu
bucurie si nadejde, aducandu-si aminte de intaia lui domnie, in care el nu avusese vreme a-si dezvalui uratul caracter.
Boierii insa tremurau.’’ . Dialogul intre domnitor si solii trimisi de Stefan Tomsa are o certa forta dramatica, reprezentand
un mijloc indirect de caracterizare deoarece dezvaluie caracterul ferm al domnitorului, impulsivitatea sa lucida, precum si
abilitatea politica.

El are un caracter tare, este decis sa elimine puterea boierilor si este capabil sa isi impuna forta prin cruzime,
teroare si manipulare. Doamna Ruxanda este construita in antiteza sotului sau, fiind o caracteristica a conflictelor
exterioare din proza romantica. Cuplul este construit pe tiparul inger-demon, caracter slab- caracter tare.

Crud, hotarat, viclean, bun cunoscator al psiholgiei umane, abil politic, personajul romantic este puternic
individualizat si memorabil prin caracterul exceptional al faptelor sale, spre exemplu : hotararea din celebrul motto :
« Daca voi nu ma vreti, eu va vreu ! ». Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila, exprimata inca de la
inceputul nuvelei in raspunsul dat solilor trimisi de domnitorul Tomsa si exprima totodata dorinta de razbunare fata de
boierii tradatori, fapt ce declanseaza conflictul nuvelei.

Cruzimea boierului culmineaza cu scena uciderii celor 47 de boieri, urmata de piramida formata din capetele lor
asezate dupa neam si rand, ca un « leac de frica » pentru doamna Ruxanda. Dupa patru ani de la otravirea boierilor,
Lapusneanul se imbolnaveste si se retrage in cetatea Hotinului. Replica sa « De ma voi scula, pre multi am sa popesc si
eu » exprima dorinta profunda de razbunare a domnitorului care ameninta ca il va otravi inclusiv pe propriul fiu, insa
doamna Ruxanda il otraveste inainte de a-si duce planurile la bun sfarsit.

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a protagonistului. Principalul conflict
este de natura politica,intre domnitor si boieri, iar cel secundar, intre domnitor si Motoc particularizeaza dorinta de
razbunare si de suprematie a lui Lapusneanul.

Portretul moral este realizat, in mod direct, prin epitete, de catre naratorul omniscient : « nenorocitul
domn », « desantata cuvantare », dar si de personaje : « Crud si cumplit este omul acesta », « n-as fi un natarau de frunte,
cand m-as increde in tine ? », replica sugestiva autocaracterizarii .

Caracterizarea indirecta, prin fapte, evidentiaza in maniera romantica personajul tiran si hotararea sa, pusa in
practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opozitii (incendierea cetatilor, desfiintarea armatei
pamantene, confiscarea averilor boierilor)
 Gradarea scenelor din capitolul al treilea dezvaluie magistral potretul moral al tiranului care pune in aplicare un
plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boiere la curte spre a-i ucide, Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei
religioase (cand poarta vestimentatia specifica epocii : ,, in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneasca’’ si coroana
domneasca :,, Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacosie, avea cabanita turceasca’’), de citate
biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv (,, Bate-voi passtorul, si se vor imprastia oile’’). Crud ordoana
soldatilor uciderea celor 47 de boieri, apoi alcatuieste el insusi, razand, piramida din capete pe care i-o ofera doamnei
Ruxandra drept ,,leac de frica’’. Finalul episodului aduce o rezolvare temporara si totodata, introduce in scena personajul
colectiv, multimea. Prostimea este usor manipulata pentru a dori uciderea lui Motoc : « Toate glasurile se facura un glas si
acest glas striga ,,Capul lui Motoc vrem’’ » Naratorul surprinde cu multa atentia psihologia multimii ce capata un
comportament sinergic. Moartea lui Motoc, dat prada multimii, este o dovada ca domnitorul isi tine promisiunea « Sabia
mea nu se va manji cu sangele tau ».

Tehnica narativa este simpla, naratiunea romantica desfasurandu-se liniar, cronologic, prin inlantuirea secventelor
narative si a episoadelor. Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratiunea la persoana a III-a aminteste de relatarea
cronicarilor. Stilul narativ se remarca prin sobrietate si concizie, iar registrele artistice arhaic si regional confera culoarea
locala prin regionalisme si arhaisme. Actiunea nuvelei se desfasoara in timp si spatiu precizate, iar atmosfera epocii este
reconstituita verosimil, caracterul sangeros al actiunilor voievodului raportandu-se veridic la realitatile social-politice din
Moldova secolului al XVI-lea.

Monumentalitatea, forta de a-si duce planurile la bun sfarsit, indiferent de mijloace, precum si concizia replicilor,
fac din protagonistul nuvelei careia ii da titlul, Alexandru Lapusneanul, un personaj memorabil.