Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, căruia i-a urmat la tron
În istoriografia română apare și sub numele Mircea cel Mare
2) Politica internă
Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o
formă centralizată, sub autoritatea domniei care avea capitala la Curtea de
Argeș.
Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail I, acesta avându-și
curtea la Târgoviște.
Economia țării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite și taxe,
prin emiterea de monedă și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările
vecine cu care încheie tratate și privilegii în acest sens.
Administrația este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul
boieresc alcătuit în principal din dregătorii curții.
De asemenea, se înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea
impozitelor și judecarea pricinilor
Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani, și
oastea cea mică sau curtea
În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți în
punctele strategice ale țării.
Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care
vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor
3) Politica externă
Mircea, a încheiat în 1390 un tratat de alianţă cu regele Poloniei, Vladislav
Iagello, prin care se prevedea ajutor reciproc „cu toată puterea şi cu toată
putinţa” contra oricărui atac al regelui ungar şi al aliaţilor acestuia.
Politica externă a domnitorului a urmărit limitarea şi chiar înlăturarea
suzeranităţii ungare şi îndepărtarea pericolului otoman
Creşterea pericolului otoman l-a determinat pe Mircea cel Bătrân să-l ajute
pe cneazul Lazăr al Serbiei în bătălia de la Kossovopolje (1389), încheiată
prin înfrângerea sârbilor.
primăvara anului 1395, în martie, a depus omagiul față de regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg. Omagiul a fost dublat de un tratat defensiv
împotriva turcilor, îmcheiat cu regele maghiar, Sigismund de Luxemburg
Răspunsul turcilor va fi invazia condusă de Baiazid Ilderim (1395). Soldaţii
turci trec Dunărea pe la Tumu, înaintând într-un teritoriu pustiit. Izvoarele şi
tradiţia istorică contopesc cele două acţiuni militare (10 octombrie 1394 şi
17 mai 1395) sub numele de „Lupta de la Rovine” (loc mlăştinos, râpos).
Confruntarea de la Rovine se încheie prin retragerea otomanilor, speriaţi de
posibila intervenţie a regelui ungar; confruntarea a oprit pentru moment
înaintarea otomanilor la nord de Dunăre.
În 1396, sub conducerea regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, se
constituie o mare coaliţie antiotomană. Are loc bătălia de la Nicopole,
încheiată cu înfrîngerea trupelor creștine.
4) Sfârșitul domniei