Spatiul românesc intre diplomatie si conflict in Evul Mediu si la inceputurile modernitàtii

A.Introducere
1. Mircea cel Bätrân - domn al Tärii Românesti (1386-1418)
2. Iancu de Hunedoara - voievod in Transilvania (1441-1456)
3. Vlad Tepes - domn in Tara Româneascù (1448, 1456-1462, 1476)
4. Stefan cel Mare - domn al Moldovei (1457-1504)
5. Mihai Viteazul - domn in Tara Româneasc: (1593-1601)
6. Spatiul românese si marile puteri in secolele XVII-XVIII (sfargitul Evului Mediu si
începuturile modernitâtii)
A.INTRODUCERE
A, - Situatia international
in secolele XIV-XVI, zona Europe risaritene era un spatiu dominat de mai multe puteri,
precum Ungaria, Polonia si Imperiul Otoman. Austria va devenit o nouá putere in zona in
secolul al XVI-lea, iar Rusia in secolul al
XVII-lea
Spatiul ocupat de cele 3 fàri române era o zonà in care aceste puteri urmáreau extinderea
teritoriului. La nord si la vest, existau 2 state catolice, Ungaria si Polonia. Regatul Ungariei
avea in componentà voievodatul Transilvania si urmárea sa-si impuna dominatia asupra
statelor românesti extracarpatice. Polonia a jucat un rol important in politica europeand in
secolele XIV-XVII iar statul românesc care a intrat in orbita intereselor Poloniei a fost
Moldova. Din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, de la sud, românii erau amenintati de
Imperiul Otoman
Raporturile Tarilor Romane cu puterile crestine (catolice) In secolele XVI-XVI au fost atàt
conflictuale, cat gi de apropiere/colaborare (mai ales datorità pericolului reprezentat de
Imperiul Otoman).
A2-Obiective si urmari ale politicii externe
Obiectivele urmärite in politica externa de catre domnii români in secolele XIV-XVI au fost:
mentinerea independentei, apoi a autonomiei;
apararea granitelor si a integritatii teritoriale, atât fatà de puterile crestine (Ungaria,
Polonia, Austria), cat si fatà de Imperiul Otoman.
Pentru atingerea acestor obiective, românii au imbinat calea diplomatica cu calea militarà
(lupte atât cu
puterile crestine, cât si cu Poarta). Actiuni diplomatice: trimiterea de scrisori si de soli,
tratate de alianta/tratate politico-militare si tratate comerciale privind acordarea de
privilegii comerciale, plurivasalitatea - acceptarea suzeranitätii altor state. Datorità
vecinatatii, Tara Româneascã s-a orientat in politica externà spre acceptarea suzeranitatii
Ungariei, iar Moldova spre acceptarea suzeranitätii Poloniei.
Politica externá a domnitorilor fost dominatà de: lupta antiotomana;
• atragerea celor doud fári române in frontul antiotoman (Moldova si Muntenia).
Pentru Tärile Române, luptele la care au participat au avut ca rezultate: asigurarea unui
statut de autonomie,
reduceri la plata tributului, evitarea transformárii in pasalãc.
A, - Caracteristici ale confruntarilor militare in Evul Mediu
Principalele caracteristici ale confruntárilor militare ale domnitorilor români in Evul Mediu
au fost:
" caracter predominant antiotoman. Cele mai multe lupte au fost cu otomanii: Rovine,
Nicopole, Campania cea lunga, Varna, Belgrad, atacul surpriz& de la Targoviste, Vaslui,
Räzboieni, Calugareni, Giurgiu, Stänilesti. caracter asimetric si aplicarea tacticii
pamântului pârjolit si a harquirii;
• strategia militarà a fost preponderent defensiva, motiv pentru care confruntarile militare
se poartà, in general, pe teritoriu románesc. in schimb, cruciadele erau desfasurate n afara
teritoriului românesc, aveau un caracter ofensiv si erau purtate in aliantà cu alte state
crestine.
„Tactica pamântului pâriolit si a hartuiril"
■
Tarile Romäne nu aveau resursele necesare unor actiuni ofensive de durata in teritoriul
inamic. Strategia lor militarà era in principal defensiva si urmárea sà impiedice Poarta sà
instaureze la nord de Dunare regimul de pasalâc.
a
Voievozii români au câutat sã evite luptele cu turcii in câmp deschis si au aplicat o tactica
militarà proprie.
Aceasta a purtat numele de "tactica pâmântului pârjolit". Populatia se retrágea in zonele
mai ferite, in munti, distrugea recoltele, otrávea fântânile punând in pericol aprovizionarea
turcilor. Trupele turcesti plecate dupà prada si aprovizionare erau atacate.
In cele din urma, batalia decisiva se dádea in locuri alese cu grijà de domnii români pentru
a anihila
superioritatea adversarului, precum locuri mlástinoase, strâmte, imp^durite.
Tactica pamántului pârjolit a fost aplicatà la Rovine, Vaslui, Rizboieni, Târgoviste,
Calugàreni.

As - Statutul juridic al TArilor RomAne fatà de Imperiul Otoman

Tara Românensca si Moldova (din secolul al XV-lea) si Transilvania (din secolul al XVI_lea)
s-au aflat sub suzeranitate otomana, dar isi pâstrau autonomia. Deci, in ciuda inferioritatii
militare, Tarile Române au reusit sa-si mentina institutile politice, religia, obiceiurile, turcii
renuntând la ideea de a transforma spatiul românesc in pasalâcuri.
Acest statut era mentionat in documente numite „capitulati'". Acestea reprezentau diplome
de privilegii acordate de sultanii otomani domnilor români. Capitulatiile prevedeau
respectarea autonomiei Tarilor Române care isi pâstrau proprile institutii de conducere,
legile, religia, obiceiurile. in schimbul recunoasterii autonomiei, Tarile Române pläteau un
tribut si trebuiau sà devina prietenul prietenilor si dusmanul dusmanilor sultanului. Sultanul
trebuia sã confirme alegerea domnului.
B) Mircea cel Bitran - domn al Tärii Românesti (1386-1418)
in prima ctapà a domniei sale, Mircea cel Batrân, domnul Tarii Românesti, s-a orientat spre
Polonia si Moldova pentru a contracara pretentiile de suzeranitate ale Ungariei. In 1389,
prin intermediul lui Petru I Musat, Mircea a incheiat un tratat cu Polonia (pe pozitii de
egalitate). Prin acest tratat, cei doi conducätori isi promiteau sprijin reciproc in cazul unui
atac din partea Ungariei.
A doua etapã a domniei lui Mircea cel Batran este dominatã de lupta antiotomanà: Rovine
(1395) si Nicopole (1396).
Pericolul otoman a determinat o apropiere intre Ungaria si Tara Româneasca. La 7 martie
1395, la Brasov, s-a incheiat un tratat de aliantà antiotoman (era primul tratat de acest gen
din sud-estul Europei) intre regele maghiar Sigismund de Luxemburg si Mircea cel Batrân.
Cei doi conducatori isi promiteau ajutor militar impotriva turcilor.
Sultanul Baiazid 1 Fulgerul a organizat o expeditie la nordul Dunárii prin care urmárea
cucerirea Tarii
Românesti. Cauzele care determinaserà nemultumirea sultanului erau multiple: ocuparea
Dobrogei, ajutorul dat sârbilor, incursiunile la sud de Dunare. In ciuda tratatului de la
Brasov (1395), Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, nu i-a oferit ajutor militar lui
Mircea care a reusit sà strângà doar 10 000 soldati in timp ce Baiazid avea o armatà de 40
000. Turcii au inaintat direct spre capitala fárii, Curtea de Arges. in fata primejdiei
otomane, Mircea a aplicat tactica pâmântului pârjolit. Lupta s-a dat la un loc mlastinos
numit Rovine (octombrie 1394 sau mai 1395).
Victoria a apartinut lui Mircea cel Bätrân.
Succesul de la Rovine 1-a determinat pe Sigismund Luxemburg sà formeze prima mare
coalitie antiotomanã.
Scopul acestei cruciade era alungarea turcilor de la Dunare si chiar din Europa. Si Mircea a
luat parte la aceasta cruciada, dar cruciatii au fost invinsi la Nicopole (1396).
A treia etapà a domniei a fost dominatã de diverse actini diplomatice si militare. S-a
implicat in luptele pentru tron din Imperiul Otoman, dar venirea pe tron a sultanului
Mahomed I a insemnat o grea loviturà pentru Mircea care, dupà 1417 va pláti tribut anual
care insemna rascumpàrarea pacii si nu afecta autonomia internã a tárii; in acest context,
Dobrogea a fost integratà Imperiului Otoman (1417/1418).
C) lancu de Hunedoara - voievod al Transilvaniei intre anii 1441-1456
Prin luptele sale care au un pronunjat caracter ofensiv, lancu de Hunedoara a oprit
expaniunea otomana
spre Europa Central cu aproape 70 de ani.
CAMPANIA CEA MARE (1443-1444)
• Seria actiunilor antiotomane a inceput in anul 1441. in ani 1441-1442 au avut loc mai
multe confruntäri intre turci si lancu, obtinând si unele victorii care au atras atentia
Europei. Statele catolice au plãnuit o cruciada impotriva turcilor in fruntea careia a fost
numit lancu. in 1443 a initiat „,Campania cea mare*
sau
„Campania cea lunga" (a fost denumità aça decarece lancu a condus operatiunile militare
la sud de Dunâre timp de 6 luni, pätrunzând pe teritoriul controlat de otomani in Balcani pe
o distantà de 300 km). lancu a trecut Dunarea cu o mare oaste, având ca obiectiv cucerirea
crasului Adrianopol, capitala Imperiului Otoman. lancu a obtinut unele victorii dar venirea
iernii l-a obligat sã intrerupã campania. Succesul voievodului român a determinat pe sultan
sà cearà pace. in iulie 1444, la Seghedin s-a încheiat un armistitiu intre Ungaria si Imperiul
Otoman, valabil pe 10 ani.
CAMPANIA DE LA VARNA (1444)
Prezenta armatei otomane in Asia si presiunile papei de la Roma 1-au determinat pe regele
Ungariei si Poloniei sa incalce pace si sã initieze o nouá cruciada impotriva turcilor,
condusa de lancu de Hunedoara. Dar intoarcerea surprinzâtcare a armatei otomane in
Europa, a provocat o mare infrangere. Cruciatii au fost nimiciti

la Varna (10 noiembrie 1444), iar regele Ungarici si al Poloniei a murit pe câmpul de lupta.
Mostenitorul la tronul Ungarici era minor, astfel ca lancu de Hunedoara a fost numit
guvernator al Ungariei. - 1446
BELGRAD (1456)
In anul 1453, sultanul Mahomed al I1-lea cucerise oragul Constantinopol (capitala
Imperiului Bizantin), fapt Care a creat condifii favorabile pentru inaintarea turcilor spre
Europa Centrala. in 1456, Mahomed al 11-lea Cuceritorul a atacat orasul Belgrad, aflat in
stipânirea maghiarilor. Acest oras era considerat drept „cheia Europei Centrale"; daca
turcil cucereau oragui, drumul lor câtre Europa Centralà era deschis. Misiunea de a apara
acest oras i-a revenit lui lancu de Hunedoara. lancu de Hunedoara a apârat oragul, iar
inaintarea turcilor spre Europa Centrall a fost oprita. La putina vreme dupà aceasta
victorie, lancu a murit de ciuma.
D) Vlad Tepes
- HOme Si Tara RomAncAsch:(1448,7456-1462,1470)
In vara anului 1492, sultanul mahomed al IL lea Cuceritorul a organizat o campanie
impotriva Tárii Românesti. Cauzele care au stârnit nemultumirea sa au fost:
refuzul lui Vlad Tepe; de a mai pläti tributul (1459);
Incheierea unui tratat antiotoman cu regele maghiar Matei Corvin (1460);
expeditia lui Vlad Tepes la sud de Dunäre din iarna 1461-1462 spre capitala Taril Romanest.
Domnu muntean a adoptat tactica pámantului pariolit. Turci
Sultanul care adusese si un pretendent la tron, in persoana lui Radu cel Frumos, fratele
domnului, a imaintat
au inaintat panã in
apropiere de Târgoviste unde si-au stabilit tabära. in noapten de 16-17 iunie 1462, Vlad
Tepes si 7000 de osteni au intraplere dir a orgovide unde shau, stabit, tabard. in rollS copul
sau era uciderea sultanului, dar a equat in acest sens.
O parte din boieri, nemultumiti de mäsurile aspre luate de domn impotriva lor, I-au pärásit,
trecând de partea lui Radu cel Frumos. Tepe; s-a restras peste munti in Transilvania,
asteptánd ajutorul lui Matei Corvin. Acum se planuiesc scrisori compromitatoare; intr-una
adresatà sultanului, domnul fagáduia ajutor impotriva Ungarici. Scrisoarca plasmuita
trebuie sa fie un pretext, deoarece in realitate, Mate Corvin voia sa justifice atitudinea sa
din timpul luptelor lui Tepes cu otomanii. Regele Matei Corvin 1-a acuzat de tradare si 1-a
inchis pe Tepes. A fost eliberat in 1476 la solicitarea lui Stefan cel Mare.
E) Stefan cel Miare= doma al Moldover (1457-1504)
E, - Prima parte a domniei
ricon sparte a don piciui de a nu se confrunta cu doi dugmani deodati, intr-.o prima parte a
do mnioi sale Siteradin Pästrat relatiile cu Imperiul Otoman plätind tribut, a acceptat
suzeranitatea Poloniei (prin tratatul de la Overcheläuti din
1459) si a inläturat suzeranitate maghiarà (prin lupta de la Baia).
Tratatul de la Overcheläuti (1459)
La inceputul domniei, relatiile dintre Stefan cel Mare si regele polonez Cazimir al IV-lea
erau incordate, decarece fostul domn, Petru Aron, se refugiase in Polonia. Pentru a-1
determina pe rege sã accepte semnarea unui tratat,Stefan a organizat o incursiune in sudul
Poloniei.
.
La Overcheläuti, in anul 1459, Stefan cel Mare a incheiat un tratat cu regele polonez
Cazimir al IV-lea. In schimbul acceptarii suzeranitàtii regelui polon Cazimir al IV-lea, Stefan
a obtinut recunoasterea sa ca domn al
Moldovei si angajamentul regelui de a nu-1 sprijini pe Petru Aron sà reocupe tronul.
Tratatul prevedea obligatia ambelor párti de a-si acorda ajutor reciproc la nevoie.
Lupta de la Baia (1467)
Stefan a intrat in conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin, din cauza aliantei cu Polonia dar
mai ales a faptului cà domnul Moldovei luase in stâpânire Chilia (1465), un important centru
economic si strategic.
.
in anul 1467, Matei Corvin a organizat o expeditie impotriva Moldovei. Inainte de a ajunge la
Suceava, armata maghiarà a fost atacatà de oastea lui Stefan la Baia (14-15 decembrie
1467), unde regele se oprise pentru pregátirea atacului final. Lupta s-a incheiat cu victoria
lui Stefan. Regele maghiar a fost rânit si cu mare greutate a reusit s& se intoarcá in
Transilvania.
Campania regelui Matei Corvin in Moldova, incheiatà cu un esec, a constituit ultima mare
incercare a Ungariei de a impune pe cale militarà suzeranitatea asupra Moldovei.
E2 - A doua parte a domniei
in a doua parte a domniei sale, Stefan a luptat pentru a inlatura suzeranitatea otomanã.
Lupta de la Vaslui (10 ianuarie 1475).
• Stefan a refuzat sã mai pläteascà tributul si a intervenit in Tara Románeascã instaland
domnitori favorabili politicii sale, declansând astfel conflictul cu Imperiul Otoman. Sultanul
i-a trimis un ultimatum. Lui Stefan i se cerea sá se prezinte personal la Constantinopol cu
tributul restant si sã cedeze cetatile Chilia si Cetatea Albi.
In caz contrar, Stefan rica un conflict cu sultanul. Refuzul domnitorului 1-a determinat pe
sultanul Mahomed
al 11-lea sa-l trimith pe Soliman Pasa Impotriva Moldovei. Efectivele otomane numárau 100
000 -120 000 de luptatori, la eare se adaugau soldaçii domnitorului muntean. Stefan a
ridicat vreo 40 000 de osteni. Acestora li se adaugasera 5 000 de secui, 1 800 de
transilvAneni si vreo 2000 de polonezi.
Stefan cel Mare a aplicat tacticn pâmántului parjolit si s-a retras spre nord. El a decis sã-si
intâmpine adversaril la sud de Vaslui, la confluenta BArladului cu Racova, intr-o zona
acoperità de mlastini si pâduri, improprie desfigurárii unei armate mari. Lupta s-a dat la
Vastul (Podul inalt) in ziua de 10 lanuarie 1475 si victoria a apartinut lui Stefan cel Mare.
Pentru ch se astepta la o nouã confruntare cu turcii, Stefan a trimis o serisoare
conducâtorilor politici din Europa prin care anunta victoria de la Vaslui, si solicita ajutor. in
aceasta scrisoare, referindu-se la lupta antiotomanã, Stefan aprecia c Moldova este .
poaria tuturor crestinilor" si daca Moldova vn fi cuceritã de turci, atunci fonte statele
crestine din Europa vor fi in pericol. Prin aceasta expresie, Stefan a aritat rolul de
aparátonre a Crestinatatii detinut de Moldova. Scrisoarea a fost trimisa in Polonia, Ungaria,
Roma, Venetia.
Tratatul de la lasi. (1475): La 12 iulie 1475, Stefan cel Mare a incheiat un tratat antiotoman
cu regele maghiar Matei Corvin.
. Cele doud pàrti se angajau:
sã pâstreze, in orice imprejurári, relatii de bunã vecinátate bazate pe respectarea frontierei
existente; rezolvarea neintelegerilor prin tratative;
neacordarea de azil dezertorilor din armatã sau pretendentilor la tron;
Ta cerere, fiecare stat se obliga sa-i acorde celuilalt asistentà militara. Stefan se obliga sã
sprijine un razboi al Ungariei impotriva Imperiului Otoman numai dacà acesta se facea prin
Tara Româneasca (deci, Moldova nu era datoare sã intervinã in conflictele ungaro-otomane
pe teritoriile vestice).
Lupta de la Rarbolen: (1470
In vara anului 1476, sultanul Mahomed al I1-lea Cuceritorul, in fruntea unci armate de 100
000 de osteni, a pornit spre Moldova, poruncind si tätarilor si atace dinspre est. Stefan cel
Mare a reusit sä respingà atacurile tatarilor condusi de Eminek Marza. Stefan a fost nevoit
sä-i lase pe tarani sã-si apere gospodäriile de atacurile tätarilor, râmânând in fata
otomanilor cu numai 12 000 de oameni. Sperand mereu-sa-i vina ajutoare de la reggle
maghiar prin pasul Oituz, Stefan -a retras spre nord si a trebuit sa primeasca lupta pe Valea
Albà (locul
s-a numit astfel dupà oasele albe ale celor rámasi pe câmpul de lupta) din tinutul Neamtului
(26 iulie 1476), in satul Razboieni, pentru a opri inaintarea adversarului spre capitala.
Victoria a fost de partea turcilor.
De' la Razboieni, armata otomana s-a indreptat direct spre Suceava. Intrat farà lupta in
Suceava, Mahomed al
11- lea a gâsit oraçul pustiu. Foamea, ciuma care izbucnise in armata de invazie, formarea
unei noi osti si apropierea de pasul Oituz a armatei ardelene au determinat retragerea
turcilor. Campania lui Mahomed al II-lea s-a soldat cu un esec politic, dar Moldova a suferit
mari distrugeri materiale si pierderi umane insemnate.
in anul 1484, noul sultan Baiazid al I1-lea a cucerit cetatile Chilia si Cetatea Alba. Pentru a
putea continua lupta impotriva turcilor, trebuiau consolidate aliantele existente. Astfel, in
1485, Stefan a reînnoit jurämântul de fidelitate fat de regele Poloniei. Cu ajutor polonez, in
anii 1485-1486, Stefan a obtinut noi victorii impotriva turcilor (Catlábuga, Scheia). Dar in
conditiile in care Polonia si Ungaria au renuntat la lupta antiotomana, Stefan a fost nevoit s
încheie pace cu turcii (1489) si sà reia plata tributului. in schimb. Moldova si-a Dâstrat
autonomia
E; - A treia parte a domniei
in a treia parte a domniei, Stefan cel Mare si-a reglementat relatille cu Polonia.
Dupà moartea regelui Cazimir al IV-lea, tronul Poloniei a fost ocupat de fiul acestuia, loan
Albert care dorea tronul Moldovei pentru unul dintre fratii sai. Astfel, in anul 1497, loan
Albert a atacat Moldova dar a fost invins in lupta de la Codrii Cosminului (pâdure situatà în
apropiere de Cernãuti).
in anul 1499 s-a incheiat de pe pozitii de egalitate tratatul de la Hârláu cu Polonia, care
recunostea independenta Moldovei.
F) Milei Viteazul - domn in Tara Romancascã(1593-1601)
F, - Contextul extern si intern
o Situatia internationalã in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. s-a caracterizat
prin politica expansionist a celor trei mari puteri: Imperiul Otoman, Polonia si
Imperiul Habsburgic. in anul 1526, Ungaria a fost infrânta de turci si o mare parte a
teritoriului a fost transformat in pasalâc. Din 1541 Transilvania a devenit principat
autonom sub suzeranitate otomana. in aceste conditii, idea de cruciada a pierdut
din intensitate. Dar, la sfarsitul secolului al XVI-lea, ea a fost readusà in actualitate
in spatiul românesc de câtre Mihai Viteazul.
o Papa initiase formarea unei aliante antiotomane numità Liga Crestinã sau Liga
Sfântã. Scopul acestei aliante era alungarea turcilor din Europa. Din aceast aliant
faceau parte statul papal, Spania, Imperiul Habsburgic, unele state italiene. in anul
1594, Mihai a aderat la Liga Crestina din proprie initiativa. Tot in anul 1594, dar
inaintea lui Mihai, au aderat la Liga Crestina Moldova condusa de Aron Voda si
Transilvania condusa de Sigismund Bathory.

F, - Lupta antiotomana
tan 10%0 n ainbucnit, reboiul turco austriac, care a durat 13 ani, in acost confice s-au
ansaia,. chernali a gisterie Conn achiarea datorior. A urmal araculoismbrie 1594, cand a
avut loc nonce la Breurost, pentrol a.-) supravegica pe domn (2 000 turci). Apoi, Mihai a
atacar ceras up a la Dayi atomaneura cetate necucerità de Mihai a fost Giurgiu.
Tratatul de la Alba Iulia (20 mai 1595)
In 1505, a fost semnat Tratatul de la Alba lulia. Mihai a crimis o solice (formata din
mitropolit, 2 episcopi si In boieri) la Sigismund Bathory, principel. Transityanic, care a
considerat ca sostse momentul potrivat pest entra Milane suzeranitatea asupra T'ari:
Romanos i., TRansalvanied care n co as id mai 1 595 in condigi dezavantajoase pentru
Mihai, fapt care exprima raporturile tensionate dinted on ID St inarca boierime: Principalele
prevederi ale tratatului de la
Mihai devenea locitorul lui Sigismund Bathory; puterea reala revenind Sfatului Domnesc,
compus din 12 boieri mari, care urmau sa facà parte din Dicta Transilvaniei;
veniturile Tarii Românesti urmau sà fie controlate de Transilvania, dárile fixate de câtre
Dietà;
actele cancelariei Tarii Romanesti urmau sa fie emise de Mihai In numele principelui
Transilvaniei;
subordonarea bisericilor ortodoxe din Transilvania Mitropoliei din Tara Româneasca;
In concluzie, Tara Romancasca era suborcona dranslacia (Mi troposivanier, lar domaul
boierilor. Pus in faja acestei situati si datorità apropiatei confruntari co turoni, Minaic: Post
nevorians i vacepte trataful.
Luptele de la Calugareni si Giurgiu (1595)
In vara anulu: 1595, infidelitarca lui Mihai a determinat revolta Portil. Inca de la 14 mai
1595, sultanu! declarase Moldova si Tara Româneasca provincil turcesti si numise la
conducerea lor pasale. Otomanil condusi de Sinan Pasa, au trecut Dundrea pe la Giurgiu
(14- 17 august 1595). Sprifinit de unii boieri munteni In frunte cu fratii Buzesti, Mihai si-a
organizat o armatà proprie, de mercenari. Mihai nu putea sá angajeze Lupta in teren
deschis din cauza superioritagi forgelor turcesti. A cautat o pozitie nefavorabilà armatelor
numeroase si a gásit-o in satul Calugáreni, intre Giurgiu si Bucuresti. Dealuri cu paduri,
valea miástinoasã a Neajlovului formau un teren potrivit pentru tactica domnului. Mihai
avea 15 000 de oameni, era ajutat de ° caste din Transilvania, condusà de Albert Kiraly.
Lupta 5-a dat la 13/23 august 1595. Mihai a câstigat lupta dar nu a putut valorifica aceastà
victorie, find nevoit sà se retraga spre Transilvania, asteptând ajutor din
•
partea lui Sigismund Bathory
intre timp, Sinan Paça a ocupat oraçul Bucuresti, incepând organizarea fárii in pasalâc.
Mihai asteapta ajutor.
In luna septembrie, 20 000 de ostaçi trimigi de Sigismund, impreund cu un contigent de
artileristi toscani, se unese cu oastea refácuta a lui Mihai. Au participat si moldoveni. Mihai
a eliberat oragul Targoviste (8 octombrie), apoi Bucuresti (12 octombrie). Trupele otomane
au fost urmárite pânà la Giurgiu, unde s-a dat o luptà decisiva. Mihai a ocupat Giurgiul.
Campania antiotomanã a adus mari distrugeri fárii: sate devastate, recolte nestranse etc.
Mihai va adopta o masurá nepopularà: a desfiintat dreptul de liberà stramutare a taranilor,
legându-i de glie (1595-1596). Prin acest act, Mihai a servit interesele boierimii.
Tratatul de la Minástirea Dealu, Târgoviste (1598)
in 1598, Mihai a încheiat un tratat cu Rudolf al II-lea, imparatul Austriei la Manástirea Dealu
(Târgoviste).
Rudolf se obliga sã puna la dispozitia lui Mihai, lunar, o suma echivalând cu plata a 5 000 de
mercenari si, eventual, sá dubleze subventia. Mihai si asuma, in schimb, räspunderi
militare: „indepàrtarea turcilor din Transilvania, Tara Româneasca si pártile Ungarie". Mihai
il recunostea de suzeran pe Rudolf, care recunostea domnia ereditarà in familia lui Mihai.
F; - Unirea din 1600
in perioada urmätoare, frontul antiotoman comun al Tárilor Române s-a destr&mat
decarece in Moldova si Transilvania fuseserà instalati conducàtori fideli polonezilor, care
erau adeptii pâcii cu turcii. Atât leremia Movila (domnul Moldovei), cât si Andrei Bathory
(principele Transilvaniei) 1-au somat pe Mihai sã paràseascà tronul.
in aceste conditii, si dorind refacerea frontului antiotoman, Mihai a preluat initiativa si a
adus sub ascultarea sa
Transilvania, apoi Moldova:
Mihai a luat decizia înläturárii lui Andrei Bathory, principele Transilvaniei. Lupta cu Andrei
Bathory s-a dat la Selimbar, langa, Sibiu (28 octombrie 1599). La 1 noiembrie 1599, Mihai a
intrat in Alba lulia.
• in primavara anului 1600, Mihai a intrat in Moldova. La 27 mai 1600, Mihai s-a
intitulat ,,domn al Tarii Românesti, al Ardealului si a toatã tara Moldova".
Unirea a stârnit nemultumirea dusmanilor externi si interni. Formarea unui stat puternic nu
era pe placul
habsburgilor, polonilor si otomanilor, fiecare urmarind sa stapâneascà Tarile Române.
Nobilimea transilvaneana submina realizarea lui Mihai, vazându-si amenintate privilegiile. in
lipsa lui Mihai, nobilimea s-a ràzvràtit si a trecut de partea generalului austriac Gheorghe
Basta.
Mihai infruntà oastea nobilimii maghiare din Transilvania çi a lui Basta la Miräsläu (18
septembrie 1600).
In Moldova, polonezil il roadusesera pe loremia Movila., continuandu-si apoi maintarea in
Tara Románeasca, penar instalarea lui Simion Movila (septembric-octombrie 1600).
Mihai cere ajutorul imparatulu. Rounbric l l-len, in virtutea tratatului din 1598. A ajuns la o
inclegera a Emparatul/ Astfel, Oastea lur Mina ra tuts Rudo IS at d1-lon, 's Wrinfat uraren lui
Sigismund Bathory. L upta 5-a date fit tronu! Tarii Romanesti, recuperat in umma line
risenater condusa de Taff Buzesti impotriva lui Simion Movila. Mina: ira dim nou domn al
Tari Românesti si pe cale de a stapani Transilvania. Dar Basta, dominat de ambitii propra,
invidios pe gloria lui Mihai, a pus la cale asasinarea lui Mihai.
G)Spatiul românesc si marile puteri in secolele XVII-XVIII (sfârgitul Evului Mediu si
inceputurile modernitätii)
in secolul al XVIl-lea, românii au mai incercat doar rareori sà elimine suzeranitatea
otomana si sa-si
recastige independenta pe calea armclor. Mai ales spre sfargitul secolulu? al XVIl-lea,
domnitorii romani au incercat modificarea statutului international al Tarilor Romane pe
calca diplomatici. Moldova 5-a orientat spre Rusia, iar Tara Románeasca spre Austria. in
Tara Româneasca S-au remarcat domnii Serban Cantacuzino si Constantin Brâncoveanu, iar
in Moldova Dimitrie Cantemir. Diplomatia a râmas una dintre cele mai importante activitati
ale domniei.
Serban Cantacuziono, la solicitarea turcilor, a participat la asediul Vienei din 1683. Dar, pe
ascuns, a
trimis asedia fierban. Cantacuziono, la solicitarea tuncilor, a panticin: a avat o poltica
externa acriva, in and de tratative secrete cu Imperiul Habsburgic. Austrieicil 1-au promis
domnia ereditara gi un ajutor militar de 6000 de soldati. Moartea domnului a survenit
inainte de finalizarea tratatului.
Constantin Brâncoveanu, domn al Tari Romanesti (1688-1 714) a avut o politica externà
complex a. El a
Intretinut relatii diplomatice cu Imperiul Habsburgic, Polonia si Rusia, dar si cu ambasadori
ai statelor europene occidentale de la Constantinopol. El este domnitorul cu cea mai
bogata corespondentà externa: s-au pástrat aproape 300 de scrisori trimise în scop
diplomatic, emise de cancelaria sa.
La inceputul domniei, Constantin Brâncoveanu a avut relatii incordate cu Imperiul
Habsburgic. A urmat
Apoi o perioa La, inceputu! domniel, Constantin Brancovcan a uni re, in secret, informalit
importanto despre otoman»
A incheiat cu Austria tratate secrete. Dar, a avut grija sà nu cada sub dominatia Austriei.
Astfel, Brâncoveanu a invins la Zarnesti (1690) trupele austriece care intrasera in farà si
fâceau tot fell de rechizipi. in ultima parte a domniei s-a orientat câtre Rusia, deoarece si-a
dat seama cà austriecii nu-1 pot ajuta in politica antiotomanã. Turcil i-au tolerat mult timp
atitudinea sa independentà. Apoi sultanul 1-a acuzat de trádare si 1-a executat impreunã cu
cei 4 fli ai sai (1714).
Dimitrie Cantemir, domn al Molovei intre ani 1710-1711, a incheiat tratatul antiotoman de la
Lutk cu
farul Petru cel Mare. in prima parte a tratatului se mentioneazà cauzele care au dus la
izbucnirea conflictului ruso-ture si aratà ca domnitorul moldovean S-a aliat cu Rusia pentru
a elibera fara de sub dominatia Portii. in schimbul jurámântului de credintà al domnitorului
moldovean si a colaboràrii impotriva Imperiului otoman, tarul Petru cel Mare:
o se angajeazà sã nu puná domn sträin in Moldova, asigurând astfel domnia ereditarà
a familiei Cantemir.
o recunoaste granita dintre cele doua state ca find pe Nistru si se angajeazà sã
respecte integritatea teritorialà a Moldovei, sã nu se amestece în treburile interne
ale Moldovei;
 Pe aceastà bazà Moldova a participat la râzboiul ruso-turc din 171 1, incheiat cu
victoria otomanilor. Dupà
ce rusii si moldovenii au fost invinsi in lupta de la Stánilesti (pe Prut), Dimitrie Cantemir -a
stabilit in Rusia, devenind consilierul lui Petru cel Mare.
Activitatea domnilor Dimitrie Cantemir si Constantin Brâncoveanu a fost decisiva in a-i
determina pe turci sà instaureze domni fanarioti in locul celor pâmânteni, sperând cà
acestia nu vor mai avea initiative antiotomane