2.

AUTONOMII LOCALE ŞI INSTITUŢII CENTRALE

ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC
(SEC. IX-XVIII)
TRANSILVANIA
Primele formaţiuni prestatale (autonomii locale) sunt voievodatele menţionate de
cronicarul lui Anonymus în Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) pentru sfârşitul secolului al
IX-lea şi începutul secolului al X-lea. Acestea au avut următorii conducători:
-Menumorut în Crişana, centrul la Biharea
-Glad în Banat, centrul la Cuvin
-Gelu în Transilvania, centrul la Dăbâca.
Transilvania a fost cucerită de maghiari în secolele X-XII.

ŢARA ROMÂNEASCĂ (VALAHIA)

Primele autonomii locale (formaţiuni prestatale) de la sud de Carpaţi au fost menţionate
de Diploma cavalerilor ioaniţi din 1247(sec XIII), document emis la curtea regelui maghiar:
-Voievodatul lui Litovoi în nordul Olteniei, pe Valea Jiului
-Voievodatul lui Seneslau în nord–estul Munteniei, pe Valea Argeşului.
-Cnezatele lui Ioan şi Farcaş pe valea Oltului.
În prima jumătate a secolului al XIV-lea Basarab I a întemeiat Ţara Românească
unificând sub conducerea sa autonomiile locale din Oltenia şi Muntenia. El l-a învins pe regele
maghiar Carol Robert de Anjou în Bătălia de la Posada (1330) apărând independența nouui stat.

MOLDOVA
Statul medieval a fost întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea în urma unui dublu
descălecat, al voievozilor Dragoș și Bogdan veniți din Maramureș (nordul Transilvaniei).
-voievodul Bogdan se revoltă împotriva stăpânirii maghiare şi trece în nordul Moldovei.
Aici, cu sprijinul populaţiei româneşti locale, îi înlătură pe urmaşii lui Dragoş şi obţine
independenţa noului stat.

INSTITUŢII CENTRALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

Domnia era instituţia cea mai importantă de conducere. Principalele atribuţii ale
domnitorului:
-politice: adopta principalele decizii, hotăra pacea sau războiul
-militare: comandant suprem al armatei (mare voievod)
-financiare: dreptul de a bate monedă şi a stabili impozite
La începutul sec XVIII turcii îi înlocuiesc pe domnitorii români cu domnitori fanarioți (greci)
proveniți din cartierul Fanar din Istanbul (Constantinopol).
Biserica condusă de un mitropolit considerat al doilea demnitar în stat. Prima mitropolie
din Ţara Românească a fost întemeiată de Nicolae Alexandru (sediul la Curtea de Argeş), iar
în Moldova de Petru Muşat (sediul la Suceava). Mitropolitul era ales de episcopi şi de marii
boieri ai ţării, fiind confirmat în funcţie de domnitor. Putea ține locul domnitorului.
 3.ȚĂRILE ROMÂNE ÎNTRE DIPLOMAȚIE ȘI
CONFLICT ÎN EVUL MEDIU
Tipul de război purtat între Ţările Române şi Imperiul Otoman în Evul Mediu poate fi
denumit drept ,,conflict asimetric”, datorită superiorităţii numerice a armatelor turceşti. În
campaniile militare pe care le-au purtat împotriva otomanilor, românii au aplicat tactica
pământului pârjolit bazată de distrugerea surselor de aprovizionare din calea duşmanului
(incendierea recoltelor, otrăvirea fântânilor etc).
Mircea cel Bătrân
Domnitor al Țării Românești (cele mai importante evenimente în secolul XIV)
Acțiune diplomatică
Tratatul încheiat cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Este primul tratat de alianță
antiotomană încheiat de un domnitor român.
Acțiune militară
Bătălia de la Rovine, pe valea râului Argeș, precedată de tactica pământului pârjolit, victorie
împotriva sultanului Baiazid Fulgerul.
Vlad Țepeș
Domnitor al Țării Românești (sec. XV)
Acțiune diplomatică
Tratatul de alianță antiotomană încheiat cu Matei Corvin, regele Ungariei. Tratatul eșuează.
Acțiune militară
Atacul de noapte de lângă Târgoviște, precedat de tactica pământului pârjolit, victorie împotriva
sultanului Mahomed al II-lea, românii atacă deghizați în turci.
Mihai Viteazul
Domnitor inițial al Țării Românești în sec. XVI ( în 1600 al celor trei Țări Române)
Acțiune diplomatică
Tratatul de alianță antiotomană încheiat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. În
schimbului militar, Sigismund își impune suzeranitatea asupra Țării Românești.
Acțiune militară
Bătălia de la Călugăreni, pe valea râului Neajlov, precedată de tactica pământului pârjolit,
victorie împotriva lui Sinan Pașa.
Dimitrie Cantemir
Domnitorul Moldovei la sfârșitul Evului Mediu (sec. XVIII)
Acțiune diplomatică
1711 Tratatul de la Luțk (de alianță antiotomană) încheiat cu Petru cel Mare, împăratul Rusiei.
Acțiune militară
1711 Bătălia de la Stănilești, Cantemir este înfrânt și se refugiază în Rusia. Turcii instaurează
domnitori fanarioți (de origine greacă) în Moldova și Țara Românească.

În Evul Mediu Țările Române au plătit tribute turcilor, dar și-au salvat autonomia internă.
4.STATUL MODERN ROMÂN: DE LA PROIECT
POLITIC LA REALIZAREA ROMÂNIEI MARI
PROIECTUL POLITIC AL PARTIDEI NAȚIONALE
În perioada fanariotă, boierii moldoveni şi munteni au constituit aşa numita ,,partidă
naţională”. În contextul războaielor ruso-austro-turce, partida naţională a înaintat marilor puteri
creştine (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus) numeroase memorii (proiecte politice) de reformă.
De exemplu, în timpul tratativelor de pace de la Focşani (1772, o delegaţie comună de boieri
munteni şi moldoveni a adresat acestor Mari Puteri un memoriu (proiect politic) prin care
cereau:
-înlăturarea domnitorilor fanarioţi
-independenţa şi unirea Ţării Româneşti cu Moldova, eveniment care ar fi dus la formarea unui
stat modern român

PROIECTUL POLITIC PAȘOPTIST

În anul 1848 au avut loc mişcări revoluţionare în toate cele trei provincii istorice
româneşti. Acestea au avut următoarele obiective comune, caracteristice pentru marele proiect
politic paşoptist:
-eliberarea de sub stăpânire străină
-obţinerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti
-reformă agrară (împroprietărirea cu pământ a ţăranilor).
Revoluţionarii moldoveni aflaţi în exil și conduși de Mihail Kogălniceanu au elaborat la
Cernăuți (Bucovina) un program politic revoluţionar intitulat Dorinţele partidei naţionale din
Moldova. Acest program solicita unirea Ţării Româneşti cu Moldova, eveniment care ar fi dus la
formarea unui stat modern român.

UNIREA ȘI REFORMELE LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

În 1857 s-au desfăşurat Adunărilor ad-hoc alcătuite din reprezentanţi ai tuturor
categoriilor sociale româneşti (inclusiv ţărani). Acestea au elaborat rezoluţii (proiecte politice)
prin care se pronunţau în favoarea Unirii Principatelor într-un sigur stat numit România.
În 1859 este realizată Unirea Moldovei cu Țara Românească prin alegerea la Iaşi (5
ianuarie) şi Bucureşti (24 ianuarie) a unui singur domnitor (principe) în persoana lui
Alexandru Ioan Cuza. Se realiza astfel statul modern român, iar puterile Europei erau puse în
faţa ,,faptului împlinit”.
Cele mai importante reforme realizate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza:
-Reforma agrară realizată prin care au fost împroprietărite cu pământ aprox. 500 000 familii
ţărăneşti.
-Reforma învăţământului prin care învăţământul de 4 clase devenea gratuit şi obligatoriu
pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte.

În 1866 Cuza a fost obligat să abdice fiind înlocuit cu principele Carol I care a acceptat
instaurarea monarhiei constituționale. În anul 1881, după obținerea independeței față Imperiul
Otoman, acesta a adoptat titul de rege.
 5.ROMÂNIA ŞI CONCERTUL EUROPEAN:
DE LA CRIZA ORIENTALĂ LA MARILE ALIANŢE ALE
SECOLULUI AL XX-LEA

CRIZA ORIENTALĂ ŞI RĂZBOIUL DE INDEPENDENŢĂ (1877-1878)

Criza Orientală reprezintă problema împărţirii Imperiului Otoman aflat în declin,

teritoriile acestuia fiind disputate între Austria şi Rusia. După Unirea Principatelor şi în contextul
Crizei Orientale, principalul obiectiv al politicii externe româneşti a devenit obţinerea
independenţei faţă de Imperiul Otoman. În acest scop au fost întreprinse următoarele acţiuni:
-la 4 aprilie 1877 prim-ministrul Ion C. Brătianu a încheiat cu Imperiul Țarist o convenţie care să
permită trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul României. Imperiul Rus se angaja în schimb să
respecte integritatea teritorială a ţării noastre.
-la 9 mai 1877, în contextul favorabil al conflictui ruso-turc, ministrul de externe Mihail
Kogălniceanu a citit în Parlamentul României Declaraţia de independeţă faţă de Imperiul
Otoman.
-la cererea rușilor și sub conducerea directă a lui Carol I, armata română a trecut la sud de
Dunăre şi a obţinut importante victorii la Plevna, Rahova şi Vidin.
-în cadrul Congresului de pace de la Berlin independența României a fost recunoscută pe plan
international și fost obținută Dobrogea.
-în anul 1881, după obținerea independeței față Imperiul Otoman, Carol I a adoptat titul de rege.

Pentru a preveni o eventuală agresiune rusească, ţara noastră a aderat în 1883 la Tripla
Alianţă din care mai făceau parte Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Un rol important în
această acțiune diplomatică l-a avut Carol I, regele de origine germană al României.

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

La 14 august 1916 ţara noastră a intrat în conflict de partea Antantei pentru a elibera
teritoriile româneşti din Imperiul Austro-Ungar. După câteva succese iniţiale în Transilvania,
armata română a fost înfrântă, iar armatele Puterilor Centrale au ocupat Dobrogea şi Ţara
Românească (inclusiv capitala Bucureşti). Armata şi administraţia românească s-au retras în
Moldova, capitala fiind mutată la Iaşi. Aici, cu sprijinul ofiţerilor, armata română s-a refăcut şi a
obţinut în 1917 celebrele victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

Victoria Antantei în Primul Război Mondial au permis românilor din teritoriile aflate sub
stăpânire străină să proclame unirea cu România:
-la 27 martie 1918 Sfatul Ţării întrunit la Chişinău hotărăşte unirea Basarabiei cu România
-la 28 noiembrie 1918 Congresul general al Bucovinei întrunit la Cernăuţi votează unirea acestei
provincii cu România
-la 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (alcătuită din 1228 de delegaţi)
proclamă unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
S-a format astfel România Mare recunoscută pe plan internațional în cadrul Conferinței
de pace de la Paris.
6.DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM. IDEOLOGII ŞI
PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA ŞI EUROPA

PRACTICI TOTALITARE

Indiferent de tipul acestora, regimurile totalitare au următoarele practici politice comune:

-puterea politică ajunge să aparțină unui singur individ numit dictator (vezi exemplul geman)
-înfiinţarea unor instrumente de represiune (poliţie politică, trupe paramilitare, lagăre de
concentrare) cu ajutorul cărora sunt eliminaţi cei care se opun regimului şi se instaurează
teroarea
-interzicerea partidelor politice cu excepţia celui aflat la putere care se impune şi se menţine prin
forţă (monopartidismul)
-interzicerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (dreptul la vot, la liberă exprimare, la asociere
etc) şi subordonarea individului intereselor celor aflaţi la putere.

Nazismul german
Ideologia nazistă promova superioritatea rasei germane (ariene) care avea dreptul să domine sau
chiar să extermine rasele considerate inferioare (evrei, slavi).
-după ce a luat puterea în 1933, Hitler și-a sporit puterile dictatoriale, adoptând titlul de Fúhrer
(conducător), prin care cumula funcțiile de președinte și de prim-ministru, obligând membrii
forțelor armate să-i depună jurământ de credință.

PRACTICI DEMOCRATICE

Sistemele de guvernare democratice au la bază următoarele principii politice:

-principiul separării puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească) care menţine
echilibrului politic dintre principalele instituţii statale şi împiedică abuzurile acestora împotriva
cetăţenilor.
-principiul reprezentativităţii conform căruia guvernarea statului se realizează de reprezentanţii
aleşi de popor prin votul universal, direct, secret şi liber exprimat.
-pluripartidismul care permite existenţa mai multor partide politice care alternează la guvernare
în funcţie de rezultatul alegerilor democratice.
-garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (dreptul la vot, dreptul la liberă exprimare,
liberatea religioasă etc).

DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ

Bazele democraţiei româneşti interbelice au fost puse de Constituţia din 1923

supranumită Constituţia României Mari care prevedea cele două mari reforme
-agrară= împroprietărirea cu pământ a aproximativ 2 000 000 familii ţărăneşti.
-electorală= introducerea votului universal pentru bărbaţi care împliniseră vârsta de 21 de
ani.
 7.CONSTITUŢIILE DIN ROMÂNIA
CONSTITUŢIA DIN 1866
A fost prima constituţie a României moderne şi a permis instaurarea monarhiei
constituţionale ereditare a lui Carol I de Hohezollern. A fost o constituţie democratică bazată pe
principiile suveranităţii naţionale, separării puterilor în stat, guvernării reprezentative şi
pluripartidismului, dar și pe garantarea drepturilor și libertăților cetățenești. Dreptul de vot era
însă cenzitar (în funcție de avere).

CONSTITUŢIA DIN 1923

Supranumită şi Constituţia României Mari, menținea monrhia constituțională. Mai erau
menţinute aceleaşi principii, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti prevăzute în Constituţia din 1866.
Această nouă constituţie a creat un cadrul legal înfăptuirii a doua mari reforme:
-reforma agrară (împroprietărirea cu pământ a aprox. 2 milioane de familii țărănești)
-reforma electorală (drept de vot pentru toți bărbații care au împlinit 21 de ani).

CONSTITUŢIA DIN 1938

A fost o constituţie nedemocratică care a permis instaurarea regimului de autoritate
monarhică a lui Carol al II-lea. Regele avea dreptul să elaboreze şi să adopte decrete cu putere de
lege; au fost anulate numeroase drepturi şi libertăţi cetăţeneşti

CONSTITUŢIILE PERIOADEI COMUNISTE

În perioada comunistă au fost adoptate trei constituţii, inspirate după model sovietic, doua
în perioada lui Gheorghiu Dej (1948, 1952), una în perioada lui Nicolaie Ceauşescu (1965).
Trăsăturile comune ale acestor constituţii:
-deşi majoritatea principiilor şi drepturilor democratice erau prevăzute în mod formal,
acestea nu erau respectate în realitate
-Partidul Comunist Român (numit Partidul Muncitoresc Român în timpul lui Dej)
reprezenta forţa conducătoare a statului, celelalte partide fiind interzise
-cea mai multă putere revenea celui care ocupa funcţia de secretar general al Partidului
Comunist Român (poziţie deţinută de Gheorghiu Dej şi apoi de Nicolae Ceauşescu)
-proprietatea asupra tuturor mijloacelor de producţie aparţinea statului, considerat
reprezentant al poporului.

CONSTITUŢIA DIN 1991

A fost adoptată după Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989. După adoptarea de
către Parlament, a fost aprobată de popor prin referendum.
Principalele prevederi:
-a marcat revenirea la democraţie, bazându-se din nou pe principiile suveranităţii naţionale,
reprezentativităţii, separării puterilor în stat şi pluripartidismului.
-garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (de exemplu inviolabilitatea
dreptului de proprietate, egalitatea în faţa legii, dreptul la vot de la 18 ani, dreptul la liberă
circulaţie în ţară şi în străinătate, libertatea de exprimare etc).
 8.ROMÂNIA POSTBELICĂ. STALINISM, NAŢIONAL-
COMUNISM ŞI DIZIDENŢĂ ANTICOMUNISTĂ
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, România a intrat sub ocupaţia Armatei
Roşii (armata U.R.S.S.), eveniment care a permis instaurarea comunismului în ţara noastră.

PERIOADA STALINISTĂ A LUI GHEORGHE GHEORGHIU DEJ

(1948-1965)

Practici totalitare din timpul Dej:

-principalele forme de represiune împotriva opozanţilor regimului au fost sistemul închisorilor
pentru deţinuţii politici (Sighet, Aiud, Piteşti, Gherla, Râmnicu Sărat); coloniile de muncă forţată
(Canalul Dunăre-Marea Neagră) şi deportările în Câmpia Băraganului.
-între anii 1949-1962 s-a desfăşurat colectivizarea agriculturii prin intermediul căreia au trecut
în proprietatea statului terenurile agricole ale ţăranilor şi au fost înfiinţate Cooperativele
Agricole de Producţie (C.A.P.). Împotriva colectivizării s-au declanşat numeroase răscoale
ţărăneşti înfrânte de trupele de Securitate (zeci de mii de ţărani au fost arestaţi).

PERIOADA NAŢIONAL-COMUNISTĂ A LUI NICOLAE CEAUŞESCU

(1965-1989)

Practici totalitare din timpul Ceaușescu:

-după anul 1971, se impune însă un regim dictatorial bazat mai ales pe socialismul dinastic
(promovarea în funcţii de conducere a membrilor familiei dictatorului). De exemplu soţia sa,
Elena Ceauşescu, a deţinut poziţia de viceprim-ministru, fiind considerate al doilea om în stat.
-principalele forme de represiune îndreptate împotriva opozanților regimului au fost:
condamnarea pentru delicte penale, internările în spitalele psihiatrice şi stabilirea domiciliului
forţat. Pentru a descuraja organizarea oricărei forme de opoziţie, Securitatea a folosit o uriaşă
reţea de informatori.

REVENIREA LA DEMOCRAȚIE

Regimul naţional-comunist a fost înlăturat în urma unei Revoluţii sângeroase, în

decembrie 1989, determinată de nemulţumirea generală a populaţiei. Un al moment important al
revenirii la democraţie a fost marcat de adoptarea Constituţiei din 1991 bazată pe principii
democratice (vezi lecţia VII).
Revenirea la democraţie a permis ţării noastre să adere la organizaţii ale statelor democratice:
-2004 N.A.T.O
-2007 Uniunea Europeană
 IX.ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE

Războiul Rece reprezintă o stare de tensiune şi confruntare ideologică existentă în

perioada postbelică între S. U. A. (liderul statelor democratice) şi U. R. S. S. (susţinătorul
regimurilor de tip comunist). Principala cauză a conflictului a reprezentat-o dorinţa Uniunii
Sovietice de a extinde comunismul la nivel mondial.

POLITICA EXTERNĂ ÎN TIMPUL LUI GHEORGHE GHEORGHIU DEJ

-România a devenit membră a acelor organizaţii ale ţărilor comuniste conduse de U. R. S.

S.: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (alianţă economică înfiinţată în 1949) şi Tratatul
de la Varşovia (alianţă militară înfiinţată în 1955). Prin crearea celor două organizaţii, Uniunea
Sovietică îşi sporea dominaţia şi controlul asupra statelor est-europene.
-în 1956 regimul comunist din ţara noastră a sprijinit intervenţia Armatei Roşii (armata
U.R.S.S.) împotriva revoluţiei anticomuniste din Ungaria. Trupele sovietice care au atacat
Ungaria au tranzitat teritoriul ţării noastre, fiind sprijinite de autorităţile comuniste româneşti.
După înfrângerea revoluţiei maghiare, liderul acesteia, Imre Nagy, a fost deţinut şi judecat în
România. Ca o recompensă pentru fidelitatea sa, Gheorghiu Dej a obţinut în 1958 retragerea
trupelor sovietice din România.

POLITICA EXTERNĂ ÎN TIMPUL LUI NICOLAE CEAUŞESCU

-în 1968 a refuzat să participe alături de armatele Tratatului de la Varşovia la

intervenţia militară împotriva evenimentelor din Cehoslovacia (Primăvara de la Praga).
România a fost singura ţara comunistă est-europeană care nu s-a alăturat agresiunii sovietice,
intervenția fiind condamantă de Ceaușescu intr-un discurs public ținut în fața unei uriașe
mulțimii adunate în fața sediului Comitetului Central al P.C.R., la 21 august 1868. În aceste
condiţii prestigiul internaţional şi intern al conducătorului a crescut foarte mult.
-Până la începutul anilor 80, România a avut relaţii bune cu state occidentale
democratice, fiind vizitată de importanţi lideri ai acestor ţări, cum ar fi preşedintele american
Richard Nixon şi Gerard Ford sau preşedintele francez Charles de Gaulles.