Unirea la români

Poporul român s-a format în a doua jumătate a mileniului I d. Hr. La nord și la sud de Dunăre.
Procesul este considerat încheiat în secolele VII-VIII. Românii erau numiți de popoare din jur vlahi sau
valahi.

În secolele XIII-XIV se vor individualiza în acest spațiu 4 state românești:

- Transilvania (Ardeal) – voievodat care va intra în componența Ungariei până în 1541,

situat în interiorul arcului carpatic;
- Țara Românească (Valahia) – stat situat între Carpați și Dunăre, a cuprins în mare
teritoriile Olteniei și Munteniei de astăzi;
- Moldova – stat situat între Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru – în mare Bucovina,
Basarabia și Moldova din prezent;
- Dobrogea – teritoriul cuprins între Dunăre și Marea Neagră (județele Tulcea și Constanța
din prezent)
 În perioada medievală statul dobrogean va intra în componența Imperiului Otoman după o
scurtă încercarea de a fi alipit Țării Românești de către Mircea cel Bătrân.
Statele românești rămase independente - Țara Românească și Moldova – au fost constant
supuse presiunii unor state mai puternice vecine: Ungaria dinspre N-V, Polonia dinpre nord și
Imperiul Otoman dinspre sud. În ciuda rezistenței eroice a unor voievozi precum Mircea cel Bătrân,
Vlad Țepeș sau Ștefan cel Mare, într-un final, cele 2 state românești sunt nevoite să se supună
Imperiului Otoman.

Prima încercare de unire – Mihai Viteazul 1599-1600

Presiunea turcilor a crescut constant asupra Europei în secolul al XVI-lea. În timpul sultanului
Soliman Magnificul, Ungaria este înfrântă și desființată ca stat. Transilvania, aflată până atunci în
componența Ungariei, trece sub stăpânire otomană începând din anul 1541 la fel ca Țara
Românească și Moldova.
Sesizând pericolul transformării țării în pașalâc otoman (provincie turcească), Mihai Viteazul,
domnitorul Țării Românești, după victoriile obținute împotriva turcilor la Călugăreni și Giurgiu în anul
1595, se hotărăște să unească cele 3 țări românești. Domnitorul spera să formeze astel un stat mai
mare și mai puternic care să poate ține piept turcilor. În această încercare a sa, s-a bazat pe sprijinul
Imperiului Habsburgic (Austria), stat care se învecina cu Transilvania la N-V.
 1599 – Unirea Țării Românești cu Transilvania - realizată în urma victoriei obținute de Mihai
Viteazul în bătălia de la Șelimbăr. Relația cu habsburgii se răcește pentru că aceștia au venit prea
târziu, Mihai nu le permite să pătrundă în Transilvania.

Mihai Viteazul

La 1 noiembrie 1599 Mihai intră triumfal în Alba Iulia unde va fi încoronat ca voievod al
Transilvaniei.

Orașul Alba Iulia va rămâne oraș-simbol al unirii, acest eveniment stă la baza alegerii acestuia
în 1918 ca oraș în care să se proclame unirea Transilvaniei cu România.

În primăvara lui 1600 unirea cu Moldova se face fără luptă. Oastea Moldovei fraternizează cu
cea a lui Mihai, domnul de atunci al Modovei, Ieremia Movilă, fuge la polonezi.

Cu aceasă ocazie Mihai rostea celebrele cuvinte:

 ”Io, Mihai Voievod cu mila lui Dumnezeu, al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara
Moldovei” - Hrisov (document) din 26 mai 1600

Unirea se va destrăma la intervenția austriecilor și polonezilor. În ciuda încercării lui Mihai de a

reface unirea cu ajutorul îmăratului austriac Rudolf al II-lea, Mihai va eșua. Pe Câmpia Turzii, în
august 1601, Mihai este asasinat de oamenii generalului austriac Gheorghe Basta.

În secolul al XIX-lea, realizările lui Mihai Viteazul, îi vor încuraja pe români să reia încercarea de
a realiza unirea.

În secolele XVII-XIX trei mari imperii se vor confrunta în răsăritul Europei: Imperiul Habsburgic
(Austria), Imperiul Țarist (Rusia) și Imperiul Otoman. În timpul acestor confruntări teritoriul locuit de
români a fost de multe ori locul unde s-au desfășurat aceste războaie. Cum Imperiul Otoman era un
stat care decade începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, teritoriile sale încep să fie râvnite de
celelalte 2 mari imperii – rus și austriac.

Iată cum au afectat aceste conflicte spațiul românesc:

1. 1691 – Transilvania trece de sub stăpânire otomană sub stăpânire austriacă

2. 1775 – Bucovina este desprinsă din teritoriul Moldovei și preluată de austrieci

3. 1812 – Basarabia intră sub stăpânire rusească după o nouă înfrângere a turcilor

La 1829, prin tratatul de pace de la Adrianopol (încheiat în urma unui alt război ruso-otoman),
Țara Românească și Moldova trec sub dublă stăpânire otomană și rusească (suzeranitate otomană și
protectorat rusesc.

Manifestările crizei orientale au avut și consecințe pozitive pentru noi. Dorința românilor și
interesele marilor puteri au impus crearea unui stat nou rezultat din unirea Țării Românești cu
Moldova, văzut ca o stavilă între ruși și turci. Fazele creării României Mici au fost:

1. 1856 – Tratatul de pace de la Paris (încheiat în urma unui nou război ruso-turc) este cel care
decide crearea unor Adunări ad-hoc pentru Țara Românească și Moldova și consultarea populația
celor două state în problema unirii. Cu această ocazie cele două principate scapă de dominația Rusiei
și trec sub garanția colectivă a marilor puteri. Tot acum 3 județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad
și Ismail) sunt luate Rusiei și cedate Moldovei (se urmărea ca Rusia să nu mai fie vecină cu Dunărea,
arteră foarte importantă de comerț pentru acele timpuri).

2. 1858 – Convenția de la Paris – text cu valoare de constituție prin intermediul căruia se

decide modul în care se va realiza unirea Moldovei cu Țara Românească.

3. 1859 – dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, pe 5 ianuarie domnitor al Moldovei iar pe 24
ianuarie domn al Țării Românești.

Rămân memorabile cu acest prilej cuvintele rostite de Mihail Kogălniceanu:

Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi
noi oameni noi.
O Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misiunea. Constituţia din 7 (19) august ne însemnează o epocă
nouă şi Măria ta eşti chemat s-o deschizi!

Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca
Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători
sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre
noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn
cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.

Mihail Kogălniceanu

Alexandru Ioan Cuza

Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a reprezentat un act politic curajos al susținătorilor unirii de la
noi. Se grăbea astfel unirea deplină.

În 1859 primul stat român format prin unificarea a două state mai mici se numea Principatele
Unite ale Moldovei și Valahiei. Din 1862 numele statului va fi schimbat în România.
 Schimbul de teritorii din 1878

S-a realizat ca urmare a unei prevederi a Tratatului de pace de la Berlin – 1878. Era o nouă
manifestare a crizei orientale care presupune de data aceasta implicarea directă a României.

Aliată cu Rusia în războiul împotriva Imperiului Otoman 1877-1878, România obține la finalul
războiului recunoașterea independenței. Cu acest prilej, la Berlin, României i se impune, la cererea
Rusiei, un schimb de teritorii – să cedeze cele 3 județe din sudul Basarabiei (pierdute de Rusia în
războiul precedent -1856) și să primească în schimb Dobrogea. În ciuda protestelor domnitorului
Carol I și a politicienilor din acele vremuri, schimbul a fost realizat.
 Adăugarea Cadrilaterului – 1913

- Se face în dauna Bulgariei în urma celui de-al doilea război balcanic (1912-1913).
- Pe harta de mai sus se poate observa faptul că acest teritoriu se situează în sudul Dobrogei
și cuprindea atuci județele Caliacra și Durostor.
- Regele României în această perioadă era Carol I (domnitor 1866-1881, rege (1881-1914))

Carol I

Marea Unire din 1918

Se realizează la finalul primului război mondial prin apariția unui context favorabil pentru statul
român. În 1914 teritorii locuite majoritar de români se găseau la nord și est de Carpați (Transilvania),
în nordul Moldovei (Bucovina), ambele aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei (denumirea din 1867 a
fostului Imperiu Habsburgic sau Austriac) și Basarabia aflată sub stăpânirea Rusiei.
Pentru România era complicat să aspire la unirea cu toate cele 3 teritorii având în vedere
împărțirea lumii în 2 tabere care se vor confrunta în război:
- Puterile Centrale – Germania, Austro-Ungaria
- Antanta – Franța, Anglia, Rusia
În oricare din cele două tabere am fi intrat era imposibil de obținut cele 3 teritorii. De altfel,
politicienii români erau nehotărâți:
– Conservatorii împreună cu regele Carol I doreau să intrăm în război de partea Germaniei,
caz în care aveam speranțe să obținem doar Basarabia.

- Liberalii și mare parte a opiniei publice erau pentru o alianță cu Antanta, situație în care
România obținea Transilvania și Bucovina

Situația s-a limpezit după moartea regelui Carol I (septembrie 1914), noul monarh Ferdinand
(1914-1927) , înțelege aspirațiile românilor spre unirea cu Ardealul și este de acord în 1916 ca
România să se alieze cu Antanta.
Participarea la război a însemnat tributul de sânge dat de statul român pentru a putea obține
unirea. În 1917, totul părea să se transforme într-o catastrofă. Aliatul României, Rusia, trece prin
transformări potice intense. Bolșevicii (comuniștii) conduși de Lenin, preiau puterea în Rusia în
toamna lui 1917 și hotărăsc ieșirea din război. Rămasă singură, România, este nevoită să încheie pace
separată cu Puterile Centrale.
În focul acestor schimbări dramatice o singură bucurie. Pe fondul dezintegrării fostului Imperiu
rus, Basarabia, după proclamarea independenței sub numele de Republica Moldovei, la 27
martie /9 aprilie 1918 , prin decizia Sfatului Țării de la Chișinău, hotărăște să se unească cu
România.
 Cum soarta războaielor este schimbătoare, intrarea SUA în război de partea Antantei a înclinat
definitiv balanța de partea acesteia. Rând pe rând statele care au format Puterile Centrale
capitulează, la 11 noiembrie 1918, odată cu capitularea Germaniei, războiul a luat sfârșit.
La 10 noiembrie 1914 România revine în conflict pentru a putea sta la masa învingătorilor la
finalul războiului și pentru a obține teritoriile românești din Austro-Ungaria.
Unirea cu Bucovina este decisă la Cernăuți de Congresul General al Bucovinei, la data de
15/28 noiembrie 1918.
Eforturile românești pentru obținerea Marii Uniri sunt pe deplin răsplătite în data de 18
noiembrie /1 decembrie 1918 când, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională votează Rezoluția prin
care se decide unirea Transilvaniei cu România.