Mihai Viteazul- domn al Ţării Româneşti (1593-1601)

-principe al Transilvaniei (1599-1601)

- domn al Moldovei (1600-1601)
1. Situaţia externă şi internă a Ţărilor Române la sfârşitul sec XVI
Moartea lui Ştefan a însemnat sfârşitul unei epoci de glorie.
Scăderea numărului ţăranilor liberi, nesfârşitele lupte interne, prăbuşirea
regatului maghiar (1526), politica şovăitoare a puterilor creştine faţă de
turci şi apogeul statului otoman vor permite Porţii să-şi instaureze
dominaţia asupra celor 3 Ţări Române.
Statele româneşti nu vor fi totuşi transformate în paşalâcuri datorită
luptelor susţinute de Radu de la Afumaţi (1522-1529), Petru Rareş
(1527-1538;1541-1546) şi Ion Vodă cel Viteaz (1572-1574). Ele îşi vor
păstra autonomia, instituţiile statului, biserica, întreaga structură
administrativă şi politică, frontierele, cu unele pierderi teritoriale.
Păstrarea fiinţei statale a constituit un cadru de dezvoltare şi de
perpetuare a civilizaţiei româneşti.
La sfârşitul sec XVI , Europa sud-estică era dominată de politica
expansionistă a 3 puteri: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi
Polonia. Turcii căutau să se extindă spre apus, habsburgii spre sud-est ,
iar polonezii spre sud. Întregul secol XVI a fost dominat de confruntările
dintre turci şi habsburgi începute în 1526 o dată cu prăbuşirea Ungariei
În a doua jumătate a sec XVI sud-estul Europei era dominat de
politica expansionistă a 3 puteri: Polonia, Imperiul Otoman şi
Imperiul Habsburgic. Pentru aşi atinge scopurile, Habsburgii au
iniţiat o coaliţie antiotomană numită Liga Creştină (Austria, Spania,
Veneţia, Statiul Papal, Mantua, Toscana, Ferrara )
La sfârşitul sec XVI situaţia internă a Ţărilor Române era foarte
grea.. dezvoltarea economică a Ţărilor Române era afectată de
impozitele foarte mari care apăsau asupra principalilor producători,
adică asupra ţăranilor. Această creştere a impozitelor a dost determinată
de 2 factori:
 Creşterea obligaţiilor economice faţă de Poartă ( Imperiul Otoman).
Astfel, tributul Ţării Româneşti se ridica la 155 000 de galbeni, cel al
Moldovei la 65 000, iar al Transilvaniei la 15 000.
 Sumele tot mai mari plătire pentru cumărarea tronului
Situaţia era agravată de comportamentul turcilor care tindeau să
privească Ţările Române ca pe nişte ţări cucerite.:
 Creditorii turci se amestecau în strângerea impozitelor
 Încep să construiască lăcaşuri de rugăciuni
 Întreprind incursiuni de jaf
Dacă această stare de lucruri s-ar fi înrăutăţit, Ţările Române ar fi fost
transformate în paşalâcuri. Singura soluţie de a ieşi din acest impas
era o reluare a luptei antiotomane.
Agravarea dominaţiei otomane:
 Au crescut obligaţiile economice
 S-au înmulţit abuzurile
 A sporit amestecul în treburile interne
2.Familia
Mihai Viteazul a fost fiul natural al lui pătraşcu cel Bun (1554-1557). S-
a născut în 1557. mama sa , Tudora era cârciumăreasă. În tinereţe s-a
ocupat cu negoţul de vite câştigând o avere însemnată cu care a
cumpărat pământ devenind astfel boier.a ocupat pe rând diferite
dregătorii . CE ÎNSEAMNĂ ?. domnitorul Alexandru cel Rău l-a
condamnat la moarte , dar vcălăul care trebuia să-i taie capul s-a speriat
de privire alui Mihai şi a fugit. Atunci domnul a fost nevoit să-l ierte.
Mihai s-a dus la Istanbul unde a obţinut tronul promiţând că va plăti
toate datoriile Ţării Româneşti ( cca 1 mil galbeni- o sumă uriaşă). El a
făcut această promisiune pentru că avea de gând să nu şi-o ţină. Imediat
după urcarea pe tron, el a intrat în legătură cu puterile creştine. Puţin mai
înainte izbucnise războiul dintre Liga Creştină şi Imperiul Otoman
3. Războiul antiotoman
Mihai Viteazul deschide în istoria poporului român o nouă epocă,
care se va desfăşura sub semnul marii lui înfăptuirii politice: Unirea
Ţărilor Române. Ridicându-se împotriva regimului dominaţiei otomane
şi biruind în raporturile cu Poarta, el a dovedit resursele puterii pe care
Ţara Românească le avea. Sporind prestigiul acesteia prin unirea Ţărilor
Române, Mihai Viteazul a pus sub semnul întrebării, deopotrivă,
stăpânirea otomană şi tendinţele de dominaţie al Imperiului Habsburgic
şi Poloniei.

În momentul urcării pe tron a lui Mihai (1593), situaţia Ţărilor

Române se înrăutăţise foarte mult. Obligaţiile băneşti către Poartă
deveniseră tot mai mari, iar autonomia statelor româneşti era tot mai
mult ştirbită ceea ce vădea intenţia turcilor de a le transforma în
paşalâcuri. Singura soluţie era reluarea luptei antiotomane, alături de
puterile creştine.
Imediat după urcarea pe tron, Mihai va adera la Liga
Creştină(alianţa antiotomană alcătuită din Imperiul Habsburgic, Spania,
Veneţia, Statul papal şi alte state italiene). Anterior Sigismund Bathory,
principele Transilvaniei şi Aron Vodă, domnul Moldovei aderaseră şi ei
la Ligă.
Răscoala antiotomană a început la 13 noiembrie 1594 prin uciderea
tuturor turcilor aflaţi în Ţările Române. Apoi au fost atacate şi eliberate
cetăţile de pe malul stâng al Dunării, cu excepţia Giurgiului, În prima
jumătate a anului 1595 Mihai înfrânge forţele turco-tătare venite să-i
pedepsească pe răsculaţi în bătăliile de la Putineiu, Stăneşti şi Serpăteşti.
Apoi Mihai trece Dunărea şi pustieşte unele cetăţi turceşti.
Dificultăţile apărute în aprovizionarea Constantinopolului şi teama
că exemplul românesc ar putea fi urmat de alte popoare din Balcani l-au
determinat pe noul sultan Mahomed al III-lea să trimită o puternică
armată condusă de Sinan -paşa cu misiunea de a transforma Ţara
Românească şi Moldova în paşalâcuri.
După mai multe ciocniri pe linia Dunării, Mihai se retrage la
Călugăreni unde, folosind cu pricepere terenul (râul, mlaştina, pădurea)
reuşeşte şi datorită puterii exemplului personal, să-i înfrângă pe turci în
bătălia de pe data de 23 august 1595. Victoria de la Călugăreni a fost
definită de Nicolae Iorga ca fiind „ briliantul cel mai strălucit al cununei
gloriei române ".
Totuşi, superioritatea numerică a adversarului 1-a determinat pe
Mihai ca, în ciuda victoriei obţinute să se retragă spre munţi aşteptând
ajutor de la aliaţii săi. Intre timp, Sinan-paşa a ocupat Bucureştii şi
Târgovişte începând acţiunea de organizare a paşalâcului. În luna
septembrie oştile lui Mihai, Sigismund şi Ştefan Răzvan, noul domn al
Moldovei, împreună cu un contingent de artilerişti toscani trec la
contraofensivă silindu-i pe turci să se retragă. Ajunsă la Giurgiu, armata
otomană este atacată în timp ce încerca să traverseze fluviul şi este în
totalitate zdrobită după care românii eliberează cetatea. Această victorie
simbolizează recâştigarea independenţei Ţărilor Române. În perioada
care urmează, în relaţiile cu Poarta, Mihai alternează negocierile cu
politica de confruntare armată.
9.5 Unirea Ţărilor Române
Înscăunarea lui Ieremia Movilă în Moldova şi a lui Andrei Bathory
în Transilvania au înrăutăţit situaţia lui Mihai, deoarece cei doi au
renunţat la lupta antiotomană şi au sprijinit planurile Poloniei de a-1
înscăuna în Muntenia pe Simion Movilă. Izolat în faţa pericolului
otoman şi ameninţat să-şi piardă tronul, Mihai va acţiona cu rapiditate.
În 1599 Mihai pătrunde în Transilvania îl înfrânge pe Andrei Bathoiy în
bătălia de la Şelimbăr (28 octombrie) şi devine principe al Ardealului. În
mai 1600 el pătrunde în Moldova silindu-1 pe Ieremia Movilă să fugă .
Pentru prima dată în istorie cele 3 Ţări Române erau unite sub aceeaşi
cârmuire. Mihai se va intitula „ Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a
toată Ţara Moldovei"
Unirea înfăptuită de Mihai a fost favorizată de unitatea etnică,
lingvistică, religioasă şi de civilizaţie dintre cele trei Ţări Române, de
strânsele legături economice dintre ele, de solidarizarea lor în lupta
antiotomană şi de succesele obţinute în 1595 prin forţele armate unite ale
tuturor statelor româneşti.
Unirea politică a Ţărilor Române a stârnit nemulţumirea ungurilor,
polonezilor, turcilor şi austriecilor care nu vedeau cu ochi buni
constituirea unui stat puternic românesc, ce le-ar fi stânjenit planurile lor
expansioniste . Profitând de absenţa lui Mihai din Transilvania,
nobilimea maghiară, care nu accepta să fie condusă de un român ortodox
şi se temea că-şi va pierde privilegiile, se răscoală trecând de parte
generalului imperial Gheorghe Basta. Mihai este înfrânt în bătălia de la
Mirăslău (18 septembrie 1600). În Moldova, polonezii îl readuseseră pe
Ieremia Movilă, continuându-şi înaintarea în Ţara Românească pentru al
înscăuna pe Simion Movilă. Mihai trece munţii dar este înfrânt în bătălia
de la Bucov (20 octombrie).
El se duce la Praga, la curtea împăratului Rudolf II. După ce nobilii
maghiari din Transilvania s-au răsculat şi împotriva împăratului, acesta îl
însărcinează pe Mihai ca împreună cu Basta să-1 înlăture pe Sigismund,
proclamat principe al Transilvaniei. Oastea lui Mihai şi oastea lui Basta
înfrâng oastea lui Sigismund în bătălia de la Gurăslău (3 august 1601) în
timp ce în Muntenia boierii Buzeşti îl alungaseră pe Simion Movilă,
proclamându-1 domn pe Mihai.
Personalitatea lui Mihai era însă prea puternică şi stânjenea
interesele Habsburgilor. De aceea, la 19 august 1601 Mihai era asasinat
din ordinul lui Basta. Prin asasinarea lui Mihai Viteazul,poporul român a
pierdut pe cel mai mare erou al sau. Deşi trupul i-a fost ucis, idealul său
a rămas si a constituit un permanent exemplu pentru urmaşi, fiind în cele
din urmă pus în practică în 1918. Referindu-se la acest aspect, Nicolae
Iorga scria "De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriaşa
lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicate spre cerul dreptăţii,
fără chipul lui de curată şi desăvârşită poezie tragică".
În concluzie, Mihai Viteazul a fost una din marile personalităţi ale istoriei
noastre din toate timpurile. Militar înzestrat cu calităţi excepţionale a fost şi un
diplomat care a ştiut să aprecieze momentele grave prin care trecea ţara.
Soluţiile sale dovedesc un ataşament faţă de ideea de apărare a civilizaţiei
europene. În acest sens, nu numai că s-a alăturat Ligii Creştine, dar a asociat
ţelurilor acesteia elemetnul eliberării popoarelor balcanice. A recâştigat
independenţa Ţărilor Române şi a fost înfăptuitorul primei unirii politice din
istoria poporului român.