Profesor Grecu Maria

Liceul Matei Basarab Craiova

 Mihai Viteazul s-a afirmat în condiţiile creşterii influenţei Porţii în
spaţiul românesc, mai ales după înfrângerea din anul 1574 a lui Ioan
Vodă în Moldova. În acelaşi timp,contextul internaţional era marcat în
răsăritul şi sud-estul Europei de adâncirea contradicţiilor dintre Poartă
şi Habsburgi ori Polonia, fiecare cu interesele sale politice şi strategice.
Domnia lui s-a desfăşurat în condiţiile unor importante transformări
politice şi economice, urmărind limitarea creşterii puterii boierimii şi
revigorarea puterii domneşti pe fondul sporirii obligaţiilor faţă de
Poartă. Însuşi Mihai Viteazul se număra printre cei mai mari
proprietari funciari din Ţara Românească.
 Acţiunea politică şi militară a lui Mihai a constat în unirea
Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti şi în crearea unui edificiu
politic capabil să se opună turcilor şi intereselor marilor puteri. Astfel,
voievodul muntean devine un reprezentant al cruciadei târzii, fiind
mândru că:”Principatul însuşi a fost readus la vechea libertate”.
 LUPTA ANTIOTOMANĂ
 Domnia lui Mihai a coincis cu constituirea de către papa Clement al VIII-lea a
unei alianţe cu Spania, Imperiul Habsburgic, ducii de Toscana, Mantova şi Ferrara,
numită Liga Sfânta. Polonia şi Anglia s-au dovedit reticente faţă de acest proiect.
 Cauzele războiului antiotoman erau:
 sporirea obligaţiilor materiale faţă de Poartă,
 creşterea numărului dregătorilor greci în sfat şi a funcţionarilor turci în administraţie,
 ameninţarea cu transformarea Ţărilor Române în paşalâcuri,
 noile raporturi de forţe şi interese între marile puteri la Dunăre şi în sud-estul Europei.
 Acţiunea sa politică a început la 13 noiembrie 1594 cu uciderea creditorilor turco-
levantini şi masacrarea garnizoanei turceşti din Bucureşti. Astfel, Ţara Românească s-a
alăturat Ligii Sfinte iniţiate de Habsburgi. Au urmat luptele cu turcii de la Hârşova (1
ianuarie) şi Silistra (8 ianuarie), iar apoi cele cu tătarii de la Putineiu. Mihai Viteazul
trece Dunărea şi arde Rusciukul (25 ianuarie 1595).
 • 13 noiembrie 1594 cu uciderea creditorilor turco-levantini şi masacrarea
garnizoanei turceşti din Bucureşti.
1594 • Astfel, Ţara Românească s-a alăturat Ligii Sfinte iniţiate de Habsburgi.

• Au urmat luptele cu turcii de la Hârşova (1 ianuarie) şi Silistra (8 ianuarie), iar

apoi cele cu tătarii de la Putineiu.
• Mihai Viteazul trece Dunărea şi arde Rusciukul (25 ianuarie 1595).
1595

• S-a constituit o alianţă antiotomană ale cărei baze fuseseră puse deja de Sigismund
Báthory, principele Transilvaniei, în tratatul cu Aron Vodă, domnul Moldovei.
Liga Sfântă • Organismul politico-militar era ataşat Ligii Sfinte, fiind capabil să lupte cu Poarta.
 TRATATUL DE LA ALBA-IULIA
 La 20 mai 1595 s-a încheiat un tratat între Ţara
Românească şi Transilvania; practic, Mihai Viteazul
devenea membru în alianţa antiotomană. Exprimând
raporturile tensionate între domnitor şi marea boierime,
tratatul îl dezavantaja pe Mihai, care devenea locţiitorul lui
Sigismund Báthory. Puterea reală revenea Sfatului
Domnesc, compus din doisprezece boieri mari.
 Tratatul satisfăcea interesele boierimii muntene, care,
asumându-şi prerogativele domniei, îşi manifesta intenţia
de a se integra stărilor sociale privilegiate din Transilvania
reprezentate în Dietă. În acelaşi timp, tratatul prevedea ca
biserica ortodoxă din Transilvania să fie aşezată sub
jurisdicţia Mitropoliei de la Târgovişte.
Bătălia de la
Călugăreni
În august 1595, marele
vizir Sinan Paşa trece
Dunărea cu o armată
evaluată la circa 100 000
de oameni. Domnitorul
muntean dispunea de 16
000de oşteni, la care se
adăugau 7 000 conduşi
de Albert Kiraly, ca
ajutor trimis din
Transilvania. Lupta prin
care se încerca oprirea
invaziei otomane a avut
loc la Călugăreni, la 23
august 1595. Românii
au cauzat mari pierderi
armatei otomane, dar
nu au putut opri
înaintarea acesteia,
Bătălia de la Giurgiu
 b  Cu ajutorul lui Báthory,
Mihai reia ofensiva
obţinând o strălucită
victorie la Giurgiu 15-20
octombrie 1595. Prin
victoriile de la Călugăreni
şi Giurgiu, Mihai
redobândeşte
independenţa ţării şi evită
transformarea lor în
pașalîc.

Târgoviște 1595
 TRATATUL DE LA MÂNĂSTIREA DEALU

 Domnul Ţării Româneşti primea bani pentru o armată

de 5 000 de oameni şi se obliga să sprijine acţiunile
antiotomane ale împăratului. Împăratul recunoştea
domnia ereditară în familia lui Mihai Viteazul, care la
rîndul său recunoştea suzeranitatea lui Rudolf al II-lea.
 După semnarea acestui tratat, luptele cu turcii au
reînceput, desfăşurându-se la sud de Dunăre, de unde
au fost colonizaţi în Ţara Românească circa 16 000 de
ţărani sârbi şi bulgari.
 Prima Unire politică a celor trei Țări Românești
 Prin campaniile din anii 1599-1600, Ţările Române şi Transilvania s-au
reunit într-un sistem politic coordonat de voievodul de Bucureşti. Nici o sursă
documentară nu confirmă existenţa unui plan prestabilit de unificare politică.
De aceea, unii istorici pun sub semnul întrebării unirea înfăptuită de Mihai
Viteazul. El a încercat astfel să înlăture primejdiiile apărute la Alba-Iulia şi Iaşi,
datorate înscăunării lui Andrei Báthory şi Ieremia Movilă, susţinătorii politicii
Poloniei. Desigur, un rol important l-au jucat legăturile economice, culturale şi
dinastice între Ţările Române care deţineau cetăţi în Transilvania. Într-un
anume context, Mihai Viteazul poate fi considerat pe bună dreptate un
reprezentant de seamă al “planului dacic”. Prin cucerirea Transilvaniei şi a
Moldovei, cu sprijinul marii boierimi, s-a născut în istoria Ţărilor Române o
nouă opţiune politică, în sensul orientării către Transilvania, în contradicţie cu
planul de uniune politică privit din perspectiva balcanică. Niciodată până
atunci un domnitor român nu întreprinsese o acţiune de cucerire a
Transilvaniei, cu toate consecinţele ce decurgeau din acest fapt.
 Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia . La 1 noiembrie 1599
Mihai Viteazul a intrat
în Alba-Iulia.
 • Lupta de la Şelimbăr din 18/28 octombrie 1599, unde l-a înfrânt pe Andrei
Báthory, a făcut din domnitor stăpânul Transilvaniei. Poarta l-a recunoscut ca
atare, împăratul l-a socotit doar guvernator, iar Dieta principatului l-a acceptat ca
“locţiitor” al împăratului. În Transilvania, voievodul a urmărit, în principal,
îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor români şi statutul de religie receptă pentru

1599
biserica ortodoxă. Au fost reconfirmate privilegiile secuilor, iar mica nobilime
românească din Transilvania şi-a văzut la rândul ei privilegiile reconfirmate şi
scutirea de robotă a ţăranilor..

• În vara anului 1600, politica ostilă a lui Ieremia Movilă, instigat de Polonia,
l-a determinat pe Mihai să întreprindă o expediţie în Moldova. După o
campanie fulgerătoare, ţara i s-a supus.
• Într-un act din 6 iunie 1600, Mihai se intitula ,,domn al Ţării Româneşti
1600 şi Ardealului şi a toată ţara Moldovei”.
 Guruslău

în 16 septembrie 1600,
Mihai a fost înfrânt la
Mirăslău şi a pierdut
Transilvania. Înfrânt de
poloni în Ţara
Românească, voievodul
a plecat la Praga să ceară
ajutorul lui Rudolf al II-
lea, în virtutea acordului
încheiat în 1598.

La 3 august 1601, cu
sprijinul împăratului,
Mihai a câştigat bătălia
cu Sigismund Báthory
de la Gurăslău.
Evenimentele păreau să
îi fie favorabile şi în
privinţa Moldovei şi
Ţării Româneşti.
 Relatarea unui cronicar contemporan despre moartea lui Mihai Viteazul

 „Iar când fu într-o dimineaţă, văzu Mihai-Vodă oastea nemţească venind cătră cortul lui,
unii călări, alţii pedestri, şi socoti Mihai-Vodă că aceştia sunt ajutoriu lui, şi nimica de dânşii
nu se temea. Iar ei, procleţii, nu au fost ajutoriu, ci vrăjmaşi. şi dacă văzu că sosesc, eşi Mihai-
Vodă din cortul său înaintea lor vesel şi le zise: „bine aţi venit voinicilor, vitejilor” !
Iar ei se repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatice, cu săbiile scoase, ci unul dete cu
suliţa şi-l lovi drept în inimă, iar altul degrab îi tăie capul. şi căzu trupul lui cel frumos ca un
copaciu, pentru că nu ştiuse, nici se îm-prilegise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. şi-i
rămase trupul gol în pulbere aruncat. Că aşa au lucrat pisma încă din începutul lumii, că pisma
a pierdut pre mulţi bărbaţi fără de vină, ca şi acesta. Căci era ajutoriu creştinilor şi sta tare ca
un viteaz bun pentru el, cât făcuse pre turci de tremura de frica lui; iar diavolul cel ce nu va
binele neamului creştinesc, nu l-au lăsat. Ci iată că meşteşugurile lui au intrat prin inima celor
răi, hicleani, până-l deaderă şi morţii, şi rămaseră creştinii, şi mai vârtos Ţara Românească,
săraci de dânsul. Pentru aceasta dar cade-se să blestemăm ... pre Basta Giurgiu, căci au ascultat
pre domnii ungureşti de au ucis pre Mihai-Vodă, făr de nici o vină. Unii ca aceia să fie
anatema. Adevăr, acel Basta, încă şi-au luat plata de la împăratul Rudolful, că l-au belit de viu
la foaie – precum scrie, că cine sapă groapa altuia el cade într-însa. Până aici s-au sfârşit toată
viaţa răposatului Mihai-Vodă şi au domnit Mihai Vodă ani zece.”
 Valentin Băluțoiu ,Grecu Maria Manual istorie clasa a XII_a
,Editura didactică și pedagogică

Mihail Bărbulescu Istoria României,Editura enciclopedică,1998

Florin Constantiniu,O istorie sinceră a poporului român,Editura

univers enciclopedic,1997

• Mulțumesc