MIHAI VITEAZUL – 1593-1601

 Fiul lui Patrascu cel Bun si frate cu Petru Cercel, ambii domni ai TR
 In a doua jumatate a secolului XVI s-a reaprins ideea de cruciada antiotomana in Occident
 Obligatiile Tarilor Romane s-au dublat, tributul ajunge la 155 000 galbeni in TR si 65 000 galbeni
in MLD, iar obligatiile material s-au triplat
 Creste puterea politica a marii boierimi, la fel si influenta Portii, care se amesteca tot mai mult in
politica interna a TR. Creste numarul dregatorilor greci in Sfat si al functionarilor turci in
administratie. TR erau amenintate a fi transformate in pasalicuri
 La initiativa papalitatii ia fiinta Liga Sfanta din care faceau parte: Statul Papal, ducatele
Mantova, Ferrara si Toscana si Imperiul Habsburgic, conducatorul ligii fiind Rudolf II de
Habsburg
 Deoarece Transilvania care era Principat sub ascultarea habsburiglor, Ligii i se alatura si
principele Sigismund Bathory in 1594; el dorea sa aduca sub propria ascultare si celelalte doua
tari romanesti folosind Liga ca mijloc (bloc romanesc antiotoman)
 In 1588 devine mare stolnic, 1592 mare postelnic
 Dupa ce urca in ierarhia functiilor Divanului in 1593 Mihai devine Ban al Olteniei
 Cu sprijinul boierilor Cantacuzini de la Constantinopol si cu o mare suma de bani imprumutata de
la creditori buzantini si greci cumpara tronul TR in detrimentul lui Alexandru cel Rau
 In 1594 Moldova condusa de Petru Aron -1591-1595 - adera la Liga; in toamna aceluiasi an
Mihai declanseaza lupta antiotomana;la 13 noiembrie 1594  ii aduna pe toti creditorii turco-
levantini din Targoviste si le da foc, la fel si garnizoana otomana de la Bucuresti 
 Ataca Giurgiu, Harsova al 1 ianuarie 1595, Silistra 8 ian.1595 unde erau garnizoane otomane
 In ianuarie 1591 infrunda doua armate otomane la PUTINEIU si STANESTI si trece Dunarea si
arde Rusciukul 25 ian.1595. Trupele lui ajung pana in Balcani unde li se alatura bulgarii si
sarbii.
 La Serpatesti bate o armata de tatari, trimisa sa atace tara.
 Domnul Moldovei cucereste Ismailul in Buceag in martie 1595
 La 14-16 ian. 1595 trupele conduse de Buzesti si Radu Calomfirescu ii bat pe tatari iar paharnicul
Manta ii risipeste la Serpatesti. Haiducii balcanici iau cu asalt Braila, Nicopole, Turtucaia si
Cernavoda.
 Adera la Liga la 20 mai 1595 dupa ce si Stefan Razvan al Moldovei aderase mai devreme
recunoscandu-l suzeran pe Sigismund Bathory 
 In acest scop, trimite o delegatie de boieri la Alba Iulia; boierii depasesc atributiile si negociaza
un tratat defavorabil lui Mihai:
 Creste influenta boierilor care sunt reprezentati si in Dieta. Puterea reala revenea sfatului
Domnesc compus din 12 mari boieri.
 Mihai devine loctiitor al lui Sigismund
 Singurul castig este ca Biserica Ortodoxa din Transilvania intra sub ascultarea celei din
Targoviste
 In vara 1595 o armata de 100 000 oameni in frunte cu marele vizir Sinan  Pasa trece pe la Giurgiu
in TR; la 14 mai 1595 sultanul declarase Moldova si Tara Romaneasca provincii turcesti si
numise la conducerea lor pasale. Mihai are doar 16 000 oameni, o unitate de artilerie si 7000
secui condusi de Albert Kiraly . 
 Lupta este inegala si se da pe 23 august 1595 la CALUGARENI pe apa Neajlovului 
 Victoria obtinuta de Mihai a fost la limita, de accea a organizat o retragere in munti, langa Bran,  
asteptand ajutor de la Bathory 
 Turcii ocupa Bucurestul pe care il fortifica si Targoviste si incep transformarea tarii in pasalic. 
  In octombrie 1595 cu ajutor proaspat din Transilvania, 23 000 de ostasi condusi de Sigismund,
Mihai contraataca; elibereaza cele 2 orase: Targoviste la 5-8 oct. 1595, Bucuresti la 12 octombrie
si-l bate pe Suleyman-Pasa la GIURGIU la 15-20 nov. 1595 – practic, obtine independenta TR
 De remarcat este faptul ca in armata sa a primit si voluntari sarbi, bulgari si albanezi
 In 1596 trece Dunarea si ataca cetatile turcesti ajungand pana la PLEVNA; Sultanul este obligat
sa incheie in 1597 pace cu Mihai, recunoscut ca domn de sultan, cu tara independenta si tribute
redus la jumatate, autonomia recunoscuta
 La 30 mai/9 iunie 1598 la Manastirea Dealu, Mihai si Rudolf II incheie pace; alianta e favorabila
lui Mihai care primeste ajutor in bani pentru o armata de 5000 de oameni, I se recunoaste domnia
si ereditatea in familie, iar Mihai recunostea suzeranitatea lui Rudolf si se obliga sa sprijine
actiunile antiotomane ale imparatului. Dupa semnarea acestui tratat, luptele cu turcii au reinceput,
dar la sud de Dunare, de unde au fost colonizati in tara Romaneasca 16 000 de tarani sarbi si
bulgari.
  Evenimentele iau o turnura negativa, in primavara 1598, Sigismund Bathory renuntand la tron in
favoarea varului sau, cardinalul Andrei Bathory . In 1599 Sigismund renunta a doua oara la tron.
 Acesta dorea sa faca pace cu turcii, sa reia plata tributului, iese din Liga Sfanta si planuieste sa-l
inlature de pe tron pe Mihai si sa-si impuna domnia in TR
 In acelasi timp in Moldova, cu ajutor polonez, devine domn Ieremia Movila care in august 1595 il
inlocuieste pe Stefan Razvan; Moldova iese din Liga, Movila ajunge la o intelegere cu turcii
 In acest context negativ, Mihai isi da seama ca nu exista decat o solutie ca sa mentina blocul
romanesc in sfera antiotomana: PLANUL DACIC, adica unirea cu TR a celorlalte doua tari
 De aceea, in iulie 1599 trimite o solie la Rudolf al II-lea la Praga pentru o campanie in
Transilvania si obtine acordul lui Rudolf de a aduce Tarile Romane in liga antiotomana si deci, in
sfera de influenta habsburgica
UNIREA DE LA 1600
In vara anului 1599 Mihai Viteazul a solicitat lui Rudolf II promisiunea de a face o campanie in
Transilvania.Mai multe coloane ale armatei lui Mihai au traversat muntii si s-au reunit langa Sibiu.Lupta
cu Andrei Bathory s-a dat la SELIMBAR la 18/28 octombrie 1599 si Andreyi Bathory a fost invins si ucis
de secui. La 1 noiembrie 1599 Mihai a intrat triumfator in Alba Iulia. Rudolf il considera doar guvernator.
Dieta Principatului il considera doar loctiitor al imparatului, iar Poarta i-a trimis steag de domnie. Mihai a
luat urmatoarele masuri:
 A urmarit imbunatatirea situatiei taranilor romani 
 A ridicat Biserica Ortodoxa la rang de biserica recepta
 A confirmat privilegiile secuilor
 A scutit de robota pe taranii iobagi romani
 A confirmat privilegiile micii nobilimi romane
 A numit capitani munteni in fruntea cetatilor
 A dat porunci in limba romana
In vara anului 1600 datorita ostilitatii lui Ieremia Movila, Mihai trece in Moldova. Campania a
fost fulgeratoare, iar tara s-a supus de bunavoie. La 4-6 mai 1600 cucerea Bacau si Suceava iar Baba
Novac intra in Iasi. In Tara Romaneasca lasase in locul sau pe fiul lui, Nicolae Patrascu.  Astfel, se
realiza prima unire a celor 3 tari romanesti. La 27 mai 1600 Mihai se intitula Domn al TR si
Ardealului si a toata Tara Moldovei. 
Polonia nu accepta pierderea Moldovei, nobilimea maghiara era impotriva unui domn roman.
Dieta de la Turda a dat semnalul iar nobilii maghiari s-au rasculat. Rudolf l-a trimis pe generalul Gheorge
Basta cu 18000 de ostasi. Dar ungurii  s-au aliat cu generalul austriac Gheorghe Basta. Rudolf II dorea
Transilvania pentru el. Astfel, la 16 septembrie 1600 la MIRASLAU Mihai e infrant de unguri. TR si
MLD sunt ocupate de polonezi in septembrie-octombrie 1600, care-l pun pe tron pe Ieremia Movila in
Moldova si Simion Movila in TR.
Mihai a plecat in audienta la Viena si la Praga.Dupa luni de asteptare, Mihai e primit in audienta
de Rudolf II, acesta acceptand sa-l ajute, mai ales ca nobilii unguri se rasculasera contra lui.Il impaca cu
Basta si-I promite bani pentru 5000 soldati. La 3 august 1601 la GURUSLAU, aliatii iesind invingatori.
Se pune la cale un complot la care ia parte si Basta. 
La 9 august 1601 pe Campia Turzii unde Mihai avea tabara militara este ucis de soldatii valoni
platiti de Basta. Sfarsitul domniei sale a insemnat aparitia ideii de unire a celor 3 tari romanesti, fapt care
va devein un ideal national, mai ales in sec. XIX, in timpul revolutiei de la ’48.

SERBAN CANTACUZINO – 1678-1688 in TR

 Incearca sa recastige independenta tarii apeland la ajutorul Imperiului Habsburgic
 In 1688 trimite o delegatie la Viena pentru a incheia o alianta .Are o moarte violenta
CONSTANTIN BRANCOVEANU – 1688-1714 
 Continua politica unchiului sau; doreste crearea unui sistem de aliante, ducand o politica
de echilibru intre marile puteri, intelegand competitia dintre ele si dorind sa o foloseasca
in interesul tarii, mai ales expansiunea habsburgica in transilvania
 S-a preocupat de intarirea domniei, face o reorganizare fiscala, duce politica pungilor de
aur fata de IO
 In 1695 devine print al Imperiului Romano-German
 In 1689 incheie un tratat cu Imperiul habsburgic. Dar ii bate pe austrieci la Zarnesti langa
Brasov. Are legaturi si cu Polonia lui August al II-lea
 Face propuneri Rusiei in 1698, trimitand misiuni la Moscova in vederea unei aliante
pentru a declansa un razboi antiotoman, si in 1702.
 In 1697 la ZENTA austriecii ii infrang pe turci; creste presiunea austriecilor asupra TR,
de aceea domnitorul cauta sprijin in Rusia si Polonia
 Banuit de tradare de Sultan,pentru ca un grup de boieri condus de Toma cantacuzino a
trecut de partea rusilor,  e arestat si decapitat la Constantinopol impreuna cu fiii si
ginerele sau 
DIMITRIE CANTEMIR – 1710-1711 in MLD
 S-a aliat cu Rusia dandu-si seama ca e singura tara care poate ajuta Moldova contra
otomanilor
 La 13 aprilie 1711 incheie cu Petru I, tarul Rusiei, tratatul de la Lutk; Petru I recunoastea
independent Moldovei si eraditatea domniei in familia lui Cantemir
 Are loc lupta cu turcii la 18-22  iulie 1711 la STANILESTI pe PRUT unde turcii
inving.Prin pacea de la Vadu Husilor din 22 iulie 1711, Rusia primeste de la turci Azovul
 Cantemir  pleaca in exil in Moscova unde ramane pana la finalul vietii in 1723.Dupa cele
2 domnii, Poarta impune in TR si MLD regimul fanariot – 1711/1716
 B. Revoluția în Transilvania, Banat, Bucovina

În Transilvania, revoluția a avut o particularitate: conflict etnic între români și

maghiari, determinat de programul național al revoluționarilor maghiari care doreau
restaurarea Ungariei Mari, medievale.
La 15 martie 1848, Dieta de la Pojon a hotărât să nu recunoască naționalitățile din
Ungaria și să impună folosirea exclusivă a limbii maghiare în stat și să proclame unirea
Transilvaniei și a Comitatelor din Partium cu Ungaria.
Românii au protestat sub forma a trei Adunări populare la  Blaj.
1. 18 aprilie prima  adunare de la  Blaj, care a pregătit marea adunare ce va urma;
2. 3-5 mai/ 15-17 mai , Marea Adunare de pe Campia Libertății de la  Blaj, unde au participat
40 000 de români. A proclamat independența națiunii române. A adoptat programul Petiția
Națională, în 16 puncte, în care se revendica:
- independența națională a românilor din Transilvania
- desființarea iobăgiei fără nicio despăgubire din partea țăranilor
- formarea unei gărzi naționale românești
-libertatea persoanei, a cuvântului, a întrunirilor.
Din motive tactice, Adunarea a exprimat fidelitatea națiunii române față de împăratul de la 
Viena.
Adunarea a decis ca acest program să fie prezentat la Viena și la Cluj, de două  delegații. A fost
ales un Comitet Național  permanent,cu sediul la  Sibiu, președinte ales mitropolitul Andrei
Șaguna. Adevăratul conducător era Simion Barnuțiu.
La 18/30 mai 1848, Dieta de la Cluj a votat anexarea Transilvaniei la Ungaria.
3. La 15 septembrie 1848 a avut loc a treia Adunare de la Blaj, unde românii s-au
organiazt militar, în frunte cu Avram Iancu. S-au format 15 legiuni conduse de tribuni. Prima
legiune a fost a Blajului, în frunte cu Ioan Axente Sever. Românii s-au aliat cu guvernul liberal
de la  Viena.
Revoluționarii maghiari l-au chemat pe generalul polonez Josef Bem și au cucerit până  în
primăvara 1849, o parte din Transilvania, fără zona Munților Apuseni.Aceasta era sub controlul
lui Avram Iancu. Revoluționarii români au început negocierile cu cei maghiari, conduși de 
Lajos Kossuth, prin intermediul lui Ioan Dragoș. După  înfrângerea revoluției în Țara
Românească, Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac au intervenit pentru a se ajunge la un acord.
La 4 martie 1849 s-a publicat la Viena o Constituție imperială care recunoștea autonomia
transilvaniei și existența națională a românilor.
La 2/14 iulie 1849, la Seghedin, s-a semnat Proiectul de pacificație, care recunoștea
dreptul românilor de a se guverna singuri, de a folosi limba română și independența Bisericii
ortodoxe române.
La 13 august 1849, armata maghiară a fost înfrântă la  Șiria, lângă Arad.Apoi a fost
înfrântă și revoluția română.
În Bucovina, la 8/20 mai, la Cernăuți, Comitetul de Acțiune a inițiat o adunare
populară sub președinția lui Eudoxiu Hurmuzaki. Programul Petiția Țării revendica:
- autonomia provinciei și a bisericii ortodoxe
- Dietă formată din reprezentanți ai tuturor stărilor
-conducere proprie în armată, administratie și justiție.
În Bucovina, la 15 iunie 1848, la Lugoj, a avut loc o adunare populară,sub conducerea
lui Eftimie Murgu. Dorea unirea banatului cu Transilvania. Programul se intitula Petiția
Neamului Românesc din Banat și Ungaria. Se cerea: - autonomia  Bucovinei; - recunoașterea
limbii române și a națiunii române.

C. Revoluția în Țara Românească

Tinerii revoluționari munteni au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă,

membri ai administrației și au încercat să pună în practică programul lor revoluționar.
În mai 1848 s-a format un Comitet revoluționar din Ion Heliade Rădulescu,
I.C.Brătianu, C.A.Rosetti.  Planul era ca revoluția să izbucnească în mai multe locuri, dar a
reușit doar la Izlaz, la 9 iunie 1848. Aici, Ion Heliade Rădulescu a citit Proclamația de  la
Izlaz, programul care a devenit Constituție în următoarele săptămâni.
S-a format un Guvern provizoriu la Izlaz, alcătuit din: ofițerii Gheorghe Magheru și
Nicolae Pleșoianu, preotul Radu Șapcă, craiovenii Ioan Maiorescu, Ștefan Golescu și Costache
Romanescu (secretar al guvernului), Christian Tell și Ion Heliade Rădulescu. Colonelul Ion
Odobescu conducea armata.
La 11 iunie revoluția a izbucnit la București.  Domnitorul Bibescu a semnat
Proclamația de la Izlaz, care devine Constituție. Se prevedea: 
- art.1. Autonomia (obiectiv național)
-art.13. Împroprietărirea țăranilor prin despăgubire
La 14 iunie, s-a format un nou guvern provizoriu, în frunte cu Mitropolitul Neofit.
Guvernul a luat următoarele măsuri:
- eliberarea deținuților politici
-înființarea Gărzii Naționale
-desființarea robiei țiganilor de pe moșiile boierești
-instituirea drapelului național: roșu, galbe  și albastru, cu deviza Dreptate, Frăție!
- abolirea rangurilor boierețti
-înființarea armatei naționale
-inființarea corpului comisarilor cu propaganda, care să explice revoluția în toată  țara
- la 21 iunie s-a înființat Comisia Proprietății, vicepreședinde fiind inginerul Ion Ionescu de la
Brad. Desființată la 31 august 1848, datorită neînțelegerilor dintre țărani și moșieri. 
Soliman, reprezentantul Turciei, a cerut dizolvarea guvernului provizoriu. acesta a fost
înlocuit la 26 iunie cu o locotenență domnească formată din: Ion Heliade Rădulescu, Christian
Tell și Nicolae Golescu. Rusia a cerut înlocuirea lui Soliman cu Fuad -pașa, mai dur în măsuri.
Trupele otomane  au intrat în Bucxurești și la 13 septembrie 1848, pe Dealul Spirii s-au
dat lupte între otomani  și Compania de pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. Învinși fiind,
revoluția a luat sfârșit. Fuad a arestat o parte din revoluționari și a repus Regulamentu Organic
în funcțiune.
 Proiectul Unirii Principatelor

Contextul intern.
- 1849- Rusia și Imperiul  Otoman au încheiat Convenția de la Balta Liman, care prevedea: -
restabilea Regulamentele Organice și dominația efectivă a Turciei și Rusiei
      - Domnii erau numiți pe 7 ani și considerați înalți funcționari ai Porții: Barbu
Știrbei - Țara Românească și Grigore Al.Ghica- Moldova.
                 - Adunările legislative erau dizolvate și înlocuite cu Divanuri alcătuite exclusiv din
boieri numiți de Domn.
Ambii domni au încurajat dezvoltarea economică și învățământul și au făcut reforme.
Grigore Al.Ghica a permis revoluționarilor din exil să se întoarcă în țară. Unii au fost numiți
miniștrii (Mihail  Kogălniceanu, Costache Negri). A decretat eliberarea robilor țigani, a tipărit
Letopisețul Moldovei, a desființat cenzura, a dat libertate presei. În 1850 Nicolae Bălcescu scria
că revoluția viitoare va fi o revoluție națională . Emigrația română încerca să impună cauza
românească în atenția opiniei publice europene și a guvernelor.
Contextul  extern.
- 1853- se declanșează Razboiul Crimeeii. Rusia pe de o parte și Imperiul Otoman aliat cu
Franța și Anglia pe de altă parte. Principatele au fost ocupate de armatele rusești și austriece.
Rușii au sosit în iulie 1853 și au părăsit Principatele în aprilie 1854, fiind înlocuite de armatele
otomane și austriece. Domnii s-au refugiat în Austria. În 1856 Rusia a fost înfrântă. Negocierile
de pace s-au purtat la Paris. Poarta a numit provizoriu locțiitori de domni, caimacami, pentru a
supraveghea Principatele.
La Congresul de Pace de la Paris (februarie-martie 1856), condus de contele
Walewski, ministrul de externe al Franței, s-a pus problema Principatelor. Walewski a propus
unirea sub un principe străin. S-a pus problema statului-tampon ca soluție la  Problema
Orientală. De partea românilor erau: Franța,  Rusia, Prusia, Sardinia. Împotrivă erau: Poarta,
Austria și Anglia.
Congresul s-a încheiat cu Tratatul de pace din 30 martie 1856 care prevedea: 
-înlăturarea protectoratului Rusiei
-menținerea suzeranității otomane, cu garantarea independenței administrative
-garanția colectivă a Marilor Puteri
-dreptul la armată  națională
-libertate de navigație, libertatea comerțului, a cultului
-retrocedarea către Moldova a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail din sudul Basarabiei
-convocarea Adunărilor Ad hoc care aveau dreptul de a se pronunța în problema unirii.
Alegerile pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei au fost falsificate de caimacamul  Nicolae
Vogoride. S-a declanșat o mișcare de protest. Alexandru Ioan Cuza și-a dat demisia din postul
de pârcălab de Galați. Franța, Rusia, Prusia, Sardinia au cerut anularea alegerilor falsificate și
efectuarea de noi alegeri. Imperiul Otoman a fost amenințat cu ruperea relațiilor diplomatice.
În august 1857 Napoleon al III-lea, împăratul Franței și regina Victoria a UK s-au
întâlnit la Osborne. S-a ajuns la un compromis: Anglia era de acord cu anularea alegerilor iar
franța accepta o unire parțială.
Adunările ad-hoc de la Iași și București din septembrie-decembrie 1857 au adoptat câte o
Rezoluție, care prevedea:
-respectarea autonomiei Principatelor, conform capitulațiilor
-unirea într-un singur stat cu numele de România
-prinț  străin dintr-o familie europeană care să-si crească moștenitorii în religia țării
-neutralitatea și inviolabilitatea noului stat
-adunare legislativă reprezentativă și guvern constituțional, sub garanția colectivă a
marilor puteri.
În mai- august 1858,  a avut loc,tot la Paris, Conferința celor 7 puteri. La 7/19 august
1858 au elaborat Convenția de la Paris, care avea ca scop să ofere Principatelor o formă de
organizare definitivă. Convenția stabilea o unire parțială,  astfel:
- un stat numit Principatele Moldovei și Valhiei
-autonomia sub suzeranitate otomană și garanția colectivă  a marilor puteri
-independența internă
-doi domni, două guverne, două  adunări legislative
-la Focșani, două instituții comune: Comisia Centrală cu rol legislativ și Înalta Curte de Casație
și Justiție
-se organiza miliția și armata se mărea cu o treime
-se stabilea egaliatea în fața legilor și în drepturi politice
-desființarea monopolurilor și privilegiilor feudale.
Convenția avea rol de lege fundamentală.

Unirea Moldovei cu Valahia

În Moldova, doi caimacami erau unioniști. În Tra Românească, Partida națională  era
susținută de popor, dar cei doi caimacami erau antiunioniști. Candida la domnie Gh. Bibescu.
La Iași, Partida națională a câștigat majoritatea locurilor în Adunarea Elecvtivă. Ea l-a declarat
pe Al.I.Cuza drept candidat unic. La 5 ianuarie 1859, cu 48 de voturi, Cuza a fost ales domn al
Moldovei.
Adunarea Electivă a Țării Românești era dominată de conservatori. Liberalii radicali în
frunte cu C.A.Rosetti au făcut apel la popor, care s-a adunat pe Dealul Mitropoliei. La 24
ianuarie 1859 Adunarea Electivă de la București l-a ales ca domn al  țării tot pe Cuza.
Prin dubla sa alegere, românii realizau unirea și inaugurau o nouă politică,  politica
faptului împlinit.
Războiul de independență 1877-1878

La începutul domniei principelui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafață de

121.000 km și cu o populație de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ 5 milioane de
2

români trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine. Dezvoltarea economico-socială

ca și aspirațiile naționale ale României erau grav afectate de statutul de vasal al Imperiului
Otoman.
În iulie 1875 a izbucnit răscoala din Herțegovina. În august același an s-au ridicat la luptă
bosniecii. În aprilie 1876 s-au răsculat bulgarii, iar în iunie Serbia și Muntenegru declanșau
războiul împotriva Imperiului Otoman. Marile puteri aveau interese diferite în regiune. La
începutul anului 1877, după eșecul conferințelor internaționale de la Constantinopol (decembrie
1876 și ianuarie 1877) și de la Londra (martie 1877), soluția militară părea de neevitat.
Iminența declanșării unui nou război între ruși și otomani a determinat guvernul român să
negocieze cu reprezentanții Imperiului Rus la Livadia în septembrie 1876 condițiile trecerii
armatei imperiale pe teritoriul național în drumul lor spre Dunăre. Cele două guverne au semnat
la București la 4 (sv)/16 aprilie (sn) 1877 convenția prin care românii acordau „liberă trecere”
trupelor țariste, în condițiile în care Imperiul Rus garanta apărarea și menținerea integrității
teritoriale a României.
Guvernul român a hotărât pe 6 aprilie 1877 să mobilizeze preventiv armatele permanentă
și teritorială cât și cea de rezervă. 
Imperiul Otoman a reacționat la acțiunile politice și militare ale românilor și a luat o serie
de măsuri de descurajare: suspendarea diplomaților români de la Constantinopol, sechestrarea
unor nave românești încărcate cu cereale, bombardarea orașelor Brăila și Reni, atacarea
pichetelor de frontieră, ș.a. În această situație, ministrul de război român Alexandru Cernat a
ordonat trupelor române să riposteze ferm față de orice tentativă otomană de traversare a
Dunării. În cadrul sesiunii Adunării Deputaților din 29 aprilie și a Senatului de a doua zi,
Parlamentul României declara rupte legăturile diplomatice cu Imperiul Otoman și recunoștea
existența stării de război dintre cele două state.
La data de 9/21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a răspuns interpelării deputatului
Nicolae Fleva, care cerea guvernului să explice Camerei ce măsuri concrete a luat pentru a pune
în practică cererile moțiunii din 29 aprilie sv, și, printr-un discurs memorabil, a proclamat
independența României în uralele Adunării. Moțiunea a fost votată cu majoritatea de 79 de voturi
(au existat doar 2 abțineri).
Acțiunile armatei țariste au început în iunie, când trupele ruse au traversat Dunărea în
Dobrogea. Traversarea fluviului s-a făcut în parte sub protecția flotilei românești. Pentru
facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la
Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense a căilor de comunicație turcești.
Rușii au beneficiat din plin de sprijinul artileriei române și, după un atac energic, au cucerit pe 4
iulie cetatea Nicopol.
 Marele duce Nicolae a hotărât să atace cu toate forțele Plevna. Atacurile rușilor au fost
respinse cu pierderi foarte mari de apărarea foarte hotărâtă a turcilor. Într-o telegramă cifrată,
marele duce Nicolae s-a adresat princepelui Carol I cerându-i ajutorul. Principele Carol I a
acceptat propunerea marelui duce Nicolae să devină comandantul suprem al trupelor ruse și
române de la Plevna. Condițiile de cooperare urmau să fie discute ulterior. În seara zilei de 19
iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a
intensificat bombardamentele. În plus, Armata Română a fost reorganizată pe 23 iulie în vederea
îndeplinirii noilor sarcini. Astfel, a fost creată Armata de Operațiuni de sub comanda generalui
Alexandru Cernat, (43.414 militari, 7.170 cai, 110 tunuri). Pentru apărarea frontierei dunărene a
fost creat Corpul de observație 11.380 militari, 1.350 cai, 74 tunuri), iar milițiile din Oltenia au
fost mobilizate.
Fortificațiile de la Plevna ocupau o poziție strategică extrem de importantă. Aici se
încrucișau mai multe căi de comunicație importante care legau Nicopole, Rusciuk, Sofia,
Tîrnovo și Plovdiv. Asalturile Armatei de vest s-au desfășurat în condiții extrem de grele: în
afara terenului accidentat, a fortificațiilor foarte puternice, serviciile de contrainformații nu
obținuseră toate datele necesare despre plasarea în teren a redutelor otomane. La sfârșitul primei
zile a celui de-al treilea asalt al Plevnei singurul câștig a fost ocuparea redutei Grivița 1 de către
români. Odată cu întărirea încercuirii Plevnei, situația trupelor otomane a devenit foarte critică.
Osman Pașa a refuzat oferta aliată de capitulare. În schimb, în condițiile crizei de muniție,
alimente și furaje, comandamentul otoman a hotărât părăsirea Plevnei și retragerea spre Sofia. În
noaptea de 27 – 28 noimebrie, otomanii au încercat să părăsească Plevna la adăpostul
întunericului și ceței. După acest moment a urmat o avalanșă de evenimente, care au culminat cu
capitularea necondiționată a lui Osman Pașa în fața colonelului Mihail Cerchez.
Pe 12 februarie 1878, trupele române au pătruns în Vidin, iar a doua zi în cetatea
Belogradcik. Cucerirea Vidinului a încheiat participarea victorioasă a armatei române la
Războiul de Independență. Armata română avea să-și facă intrarea triumfală în București pe 8
octombrie 1878. Independența României a fost recunoscută de marile puteri pe 13 iulie 1878.
Tratatul de pace dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman a fost semnat la San
Stefano pe 3 martie 1878. În urma acestui tratat a fost creat Principatul Bulgariei și recunoscută
independența Muntenegrului, Serbiei, României.României i se impune cedarea celor trei județe
din sudul Moldovei (Cahul, Ismail, Bolgrad).
Marile puteri (Marea Britanie, Franța, Imperiul German) nu au fost satisfăcute de acest
tratat (de la San Stefano), prin care Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz, la
Congresul de la Berlin cerând o revizuire ce va fi obținută prin Marile puteri (Marea Britanie,
Franța, Imperiul German) nu au fost satisfăcute de acest tratat (de la San Stefano), prin care
Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz, la Congresul de la Berlin cerând o
revizuire ce va fi obținută prin Tratatul de la Berlin (1878). 
La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României
independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica
Insulă a Serpilor. În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad),
care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la
Paris din 1856. Principele Carol I a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a
negocierilor. Otto von Bismarck a reușit să-l convingă pe principe să accepte acest aranjament,
care oferea noi oportunități României din punct de vedere economic datorită accesului la Marea
Neagră și controlului asupra traficului pe Dunăre.
.