Proiect educatie sociala

• Patriotismul (din latină patria: tărâm părintesc, tărâm al taților, originea greacă

denumea inițial linia de filiație paternă) se înțelege ca iubirea pentru o țară și pentru
locuitorii ei sau ca promovarea unui neam printre celelalte și nu trebuie confundat cu 
xenofobia: preferința exclusivă pentru un singur neam, însoțită de marginalizarea
minorităților și de ostilitate față de străinătate.
• Se deosebește de naționalism prin referința juridică și ideologia politică : patriotismul
se referă la dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la același
teritoriu, și tinde a constitui statele pe bază teritorială (indiferent de origini și limbi, ca
de exemplu în Elveția), cu o legislație inspirată din jus soli ; naționalismul se referă la 
dreptul strămoșesc care definește comunitățile istorico-lingvistice și tinde a constitui
statele pe bază etnică, cu o legislație inspirată din jus sanguinis
 Rasismul
• Homofobia este termenul prin care se definește un "complex de emoții precum anxietatea, 
dezgustul, aversiunea, furia, stinghereala și frica" pe care le simte o persoană față de un 
homosexual sau o lesbiană.[1] Ea include, de asemenea, respingerea persoanelor despre care se
crede că ar fi gay și a tuturor lucrurilor asociate cu acestea. Întrucât termenul de "homofobie" este
mult mai cunoscut (spre deosebire de "bifobie" sau "transfobie"), acesta este deseori folosit în sens
general, cu semnificația de frică, ură și aversiune față de persoanele LGBT.[2] Homofobia poate fi
clasificată drept un tip de xenofobie.[3] Termenul a fost creat în 1969 de psihologul american George
Weinberg, din cuvintele grecești homos (χομος), însemnând "același", și phobikos (φοβικός), "având
frică de" sau "aversiune pentru".[1] Homofobia nu este o fobie în sens tradițional, clinic, pentru că
nu se referă la o reacție patologică, incontrolabilă față de homosexuali, ci la o atitudine cognitivă și
emoțională negativă determinată de educație.[4] Psihologii consideră că atitudinea negativă față de
persoanele de orientare homosexuală nu este, de fapt, fondată pe experiența proprie, contact
direct cu o persoană având această orientare sexuală, ci pe stereotipuri și prejudecăți.[5]
 Religia
• Religia este credința în supranatural, sacru sau 
divin, și codul moral, practicile de ordin ritual,
dogmele, valorile și instituțiile asociate cu
această credință. În cursul dezvoltării sale religia
a luat un imens număr de forme în diverse culturi
sau persoane. Cuvȃntul “religie” în latină
înseamnă "re-legare", respectiv restabilirea
relației dintre Dumnezeu și Om.
 Nationalitatea
• În sensul de cetățenie, naționalitatea este un raport juridic între o persoană și un stat.[1] Cetățenia oferă
persoanei protecția și jurisdicția statului.[2]
• Naționalitatea reprezintă:
• în sens demografic/etnografic - apartenența unei persoane la un grup etnic, fără legătură neapărată cu
cetățenia - vezi naționalități conlocuitoare, minorități naționale etc. (sensul obișnuit în limba română și uzitat
în România, în Polonia, în ex-Uniunea Sovietică (rus. "na-țâ-o-nali-nosti") și țările ce au compus-o etc.). Ea își
găsește expresia, de exemplu, în formularele demografice de recensământ al populației din anumite state,
unde apartenența e declarată anonim și voluntar. În unele regimuri, de obicei dictatoriale, și în unele situații
de conflicte sau ostilitate inter-etnică, naționalitatea (ori uneori în schimbul ei - apartenența religioasă) este
menționată, din inițiativa autorităților și în unele liste administrative nominale și în documente personale
oficiale ale cetățenilor. În aceste cazuri aceste date pot deservi discriminări, abuzuri,iar în unele cazuri
extreme din istorie și măsuri de deportare în masă sau chiar genocid.
• în sens juridic - apartenența unei persoane fizice la o anumită națiune - apartenență ce este susținută prin
cetățenie - (după accepțiunea termenului de origine franceză și folosit și în țările anglo-saxone). Termenul
este în mare măsură sinonim cu cel de cetățenie. (excepții:cetățenia europeană etc.)
• Persoanele pot fi considerate și resortisanți ai grupurilor cu statut autonom care au cedat o anumită putere
unui guvern mai mare