Sunteți pe pagina 1din 3

Rasismul reprezintă un grup de atitudini care îşi au sursa în convingerea că

diferenţele sociale şi culturale se explică prin diferenţe biologice şi ereditare.[1]


Rasismul este procesul de discriminare datorat credinţelor şi ideologiilor, produse în
secolele XIX şi XX de către francezii Jules Soury, Joseph Arthur de
Gobineau şi Charles Maurras sau de germanul nazist Alfred Rosenberg, conform
cărora rasele omeneşti pot fi clasificate de la inferior la superior în baza
caracteristicilor biologice fundamental diferite cu care par a fi înzestrate. Rasismul
presupune aşadar că oamenii sunt inegali în funcţie de etnia căreia îi aparţin sau de
culoarea pielii, adică, mai global, convingerea că popoarele sunt inegale ca atare[2].
Rasism constitue orice acţiune, practică sau convingere care reflectă o viziune
despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui defineşte convingerea că
oamenii sunt împărţiţi în entităţi biologice separate şi exclusive numite „rase”, şi că
există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care se defineşte acest
concept şi personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte
caracteristici comportamentale umane, şi că anumite rase sunt prin naştere
superioare altora.
Rasismul este din punct de vedere al metodologiei psihologice un „esenţialism”.
Esenţialismul cognitiveste o formă răspândită şi vastă de mecanisme de clasare
tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulţilor cât şi
ale copiilor, pe cele ale indivizilor din ţări avansate socialmente cât şi pe acelea ale
membrilor triburilor aflate din punct de vedere social încă în plină preistorie. El se
rezumă la tendinţa spontană şi persistentă, inconştientă şi intuitivă, de a reprezenta
lucrurile sau persoanele, considerând caracteristicile lor ca fiind produse de o
„esenţă” care în fapt este fictivă dar care în percepţia indivizilor este proprie
categoriei lor. Caracteristicile asociate acestei esenţe pot fi realităţi observabile
(precum atribute fizice ca în cazul rasismului) sau pure ficţiuni (ca personalitatea
astrologică, de exemplu).
Cauza unei gândiri rasiste, este diferită. Rasismul modern se bazează pe teorii care
îşi au originea în ideologiile din secolul al XVIII-lea, perioada apariţiei unei gândiri
noi, unui curent de emancipare şi a unei reacţii de neacceptare acestui curent nou,
prin căutarea păstrării sistemului vechi şi rigid. Filozofi şi teoreticieni ai vremii
ca Johann Gottfried von Herder, Immanuel Kant şi Georg Wilhelm Friedrich Hegel au
căuta să explice în mod ştiinţific diferenţele de rasă. Aceşti gânditori ai vremii iau în
considerare nu numai caracteristicile biologice (corporale) diferite ale raselor ci şi
mentalitatea şi caracterul indivizilor unei rase. Mai târziu dezvoltarea biologiei şi
geneticii ca urmare a teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin creează anumite
puncte de sprijin pentru teoriile rasiste.
În anul 1995 UNESCO prin Declaraţia de la Schlaining presupune că teoriile rasiste
consideră că sunt nu numai diferenţe genetice, dar şi diferenţe sociologice între
rase. Prin studii ştiinţifice s-a determinat că diferenţa de culoare a pielii sau
fizionomie nu oferă nici un indiciu pentru a putea stabili diferenţe calitative dintre
rase.
Din punct psihologic, se poate considera ca rasismul ca o reacţie de apărare a
individului, care ia naştere prin teama de a pierde identitatea, caracterele de rasă
proprii, sau ca reacţie a unor elemente deziluzionate, frustrate, care caută să-şi
justifice eşecurile suferite şi descarce nemulţumirea pe o minoritate, totul fiind
suprapus peste un clişee şi prejudecăţi, intoleranţă, obscurantism religios şi
ignoranţă.
După anul 1945, în statele democratice rasismul este legalmente penalizat şi
descurajat prin educaţie. Pe teren ştiinţific, deşi au fost întocmite studii statistice
care arată mici diferenţe ale coeficientului de inteligenţă mediu între diverse
populaţii ale statelor lumii ca şi între rase,[5] acestea nu pot justifica rasismsul cât
timp diferenţele de IQ rămân mult mai importante în interiorul unei rase (oricare ar
fi ea) decât diferenţele de IQ mediu între 2 rase umane (oricare ar fi ele). Relevanţa
acestei observaţii devine astfel minoră.
Ideologii rasismului, ca şi acei ai conservatismului social, au folosit ideile lui Darwin
pentru a-şi justifica opţiunile politice, deşi Darwin n-a echivalat niciodată rasele
umane cu nişte specii distincte sau societatea umană cu o junglă, iar succesorii lui
pe tărâmul biologiei s-au ferit să dea vreo relevanţă socială conceptului de „rase
umane”, deşi azi, din ce în ce mai des, apar articole ştiintifice care demonstrează
utilitatea considerării în domeniul îngrijirii sănătaţii a conceptului, acestea pledând
în acelaşi timp pentru o medicină dacă nu individualizată, cel puţin care să ţină cont
de tipul etnic (rasial) al bolnavului, recomandându-se utilizarea informaţiei
privitoare la rasă pentru identificarea (cu scop de prevenţie) unei populaţii cu risc
crescut în ce priveşte anumite maladii (diabet, boli de inimă, cancere, diverse
maladii autoimune, boli de metabolism, constatându-se că chiar şi tipul şi gravitatea
unor complicaţii ale unor maladii diferind de la o rasă la alta, ca şi eficacitatea unor
medicamente care variază în funcţie de diferenţe probabil explicabile prin
polimorfismul genetic).
Principiile ideologiei rasiste sunt:
1 Afirmarea superiorităţii unei rase asupra altei rase.
2 Susţinerea că superioritatea unora şi inferioritatea altora este de natură
atropo-biologică.
3 Inegalitatea biologică colectivă este reflectată în structura societăţii şi
cultura societăţii.
Superioritatea biologică prin identificarea unei civilizaţii superioare .
4 Convingerea în necesitatea dominării rasei superioare asupra raselor
inferioare .
5 Convingerea că necesitatea păstrării purităţii rasei şi neadmiterea
amestecului de sînge.
Petnru prima dată rasismul apre în Eurpopa
1 Aspecte este unul social discriminarea clasei sociale
După aceea odată cu descoperirile geografice apre un rasism social şi
religios
După aceea apre rasismul cultural
În cadrul rasismului european apre Rasimul German.
Iar în cadrul europei se menţionează axa nord sd dezvoltarea mai mare a
părţi nordic e.
Principiul Biooogic antropologic.
În secolul 19-20 apre varianta rasimului American.
Dacă rasmul european se bazea z şi pe factorul bilogi c şi religos, rasimsul
america se bazzează de principiul Antropo-biologicÎn prezent există 2 tipuri
de rasism tradiţional care este discriminatoriu orientat spre persecutare şi
umilinţă.
Al doilea tip rasismul nou de tip xenofob, care se axează pe identitatea etno-
rasială.
Nu se referă la inechitatea culturilor dar la incompatibilitatea culturilor.
Dacă rasiştii tradiţionali, pretind să menţină dominaţia rasială cei noi
pledează pentru o cultură pură. Motivează prin faptul, că migranţii, nu sunt
capabili şinici nu doresc să se integreze prin urmare ameninţă identitatea
culturală tradiţională.
Chiar şi premierul Britaniei Margaret Teacher, se exprimat că contactul dinre
culturi slăbeşte spiritul naţiunii făcîndo vulnerabilă.
Faptul că evreii erau persecutaţi iau determinat să se izoleze iar grupurile
izolate sunt întotdeauna suspecte
Restricţii impuse evreilor ia determinat evreiilor să se ocupe cu cămătăria.
Astfel începe să se cultive acest senitment al antisemitismului.
Anume asocierea evreilor că controlează sistemu bancar a provocat
indignare.