Comunicarea nonverbala in clasa scolara Suntem cu totii de acord ca o buna comunicare intre elevi si intre profesor si elevi are

efecte benefice pentru procesul educativ. O cercetare recenta a pus in evidenta o corelatie pozitiva intre dezvoltarea cognitiva, abilitatea de comunicare, atractia interpersonala si prietenie. Dar au elevii aceleasi abilitati de decodificare a mesajelor nonverbal ca si elevele? Au profesorii o competenta de comunicare nonverbala inalta? Poate ca cele spuse in continuare ii vor face pe cei de la catedra, ca si pe cei care stau in banci, sa acorde mai multa atentie comunicarii nonverbale. Contactul vizual. Vera Birkenbihl ne indeamna sa ne imaginam o clasa intr-o scoala din Germania in care invata laolalta copii din familii de germane, turci, iranieni sau portoricani. Daca profesoara vrea sa afle care dintre elevi a facut o isprava, intrebandu-i si privindu-i in ochi pe fiecare in parte, s-ar putea sa gaseasca luand lasarea privirii in jos drept un semnal universal de recunoastere a vinovatiei. Copii din Porto Rico lasa ochii in jos in semn de respect, nu de vinovatie, asa cum s-au obisnuit sa faca mai toti copii din Europa. Comunicarea nonverbala si efectul Pygmalion.Legenda spune ca Pygmalion a scluptat o statuie din fildes intruchipand o femeie nespus de frumoasa. S-a indragostit de opera sa. Implorata de Pygmalion, zeita iubirii , Afrodita, a dat viata statuii. Realitatea aspura caruia au atras atentia Robert Rosenthal si Leonnore Jacobson este ca in clasa scolara profesorii isi fac o imagine despre elevi si reactioneaza fata de acestia in functie de imaginea creata de ei, nu in functie de comportamentul efectiv al elevilor. Michael Birkenbihl gaseste ca, in sens figurat, termenul de efectul Pygmalion desemneaza faptul ca un professor isi face o ide foarte exact a despre un elev, iar apoi il formeaza dupa aceasta ide. Inseamna ca imaginea pe care o am despre altul i se transmite acestuia, chiar daca nu articulez nici un cuvant4. 1.Profesorii care credeau ca au de -a face cu un elev bun aproape ca ii zambeau acestuia, dadeau aprobator din cap, se aplecau inspre el si il priveau insistent in ochi (toate acestea fiind simptome ale unui limbaj pozitiv al corpului). 2.Elevii buni primesc mereu mai mult feedback, indiferent daca raspunsurile lor sunt corecte sau nu.

3. La elevii de la care profesorii asteapta mai mult, reactiile de lauda sau de dojana - se manifesta mai puternic si mai clar. 4. Copiii (considerati) dotati primesc mai multe laude si mai putine dojeni. Asta inseamna: profesorii isi rezerva critica pentru elevii prosti. 5. Copiilor de la care asteapta mai mult profesorii le acorda mai multa asistenta in adevatarul sens al cuvantului. 6.Pe elevii de la care asteapta mai mult, profesorii ii stimuleaza sa raspunda mai des. Ii solicita mai frecvent, le dau probleme mai grele de rezolvat, le acorda mai mult timp pentru raspuns si ii ajuta pana gasesc solutia corecta.

In lucrarile sale ulterioare, Robert Rosenthal a pus in evidenta existenta efectului Pygmalion si in afara clasei scolare. Se pare ca acest efect este declansat in proportie de 95%, de semnalele limbajului corporal. Vocalica. Ritmul vorbirii reprezinta un factor care influenteaza desfasurarea activitatilor scolare. Profesorul trebuie sa porneasca de la premise: cu cat informatia pe care doresc sa o transmita elevilor este mai nefamiliara, cu atat ritmul vorbirii trebuie sa fie mai lent. Pe de alta parte , cu cat viteza relativa a raspunsurilor profesorului este mai mare, cu atat mai frecvent a fost pusa intrebarea de catre student. Efectul contactului cutanat. Ne amintim din discutia despre haptica faptul ca atingerile cutanate se desfasoara conform u nui model sociocultural, care prevede cine pe cine are dreptul sa atinga ( in accord cu statusul social si ocupational), in ce situatie concreta (in spatiul public sau privat) si ce parte a corpului poate fi atinsa in functie de sex si varsta. La modul gen eral, atingerile cutanate intre profesor si student sunt consideratepolitically incorrect, mai ales cand este vorba de student. In ciuda acestui fapt, Terri D. Barnhouse de la Missouri Western State College a desfasurat un experiment prin care s-a demonstrat ca atingerile cutanate dintre profesori si studenti in cadrul sedintelor de tutoriat au efecte pozitive in planul formarii impresiei dintre profesori si al sporirii atasamentului fata de institutia de invatamant. Studentilor li s -a cerut sa evalueze persoana turorelui si sa spuna daca in viitor intentioneaza sa viziteze respectiva institutie scolara. Pe unii studenti, profesorul ii atingea usor o fractiune de secunda, cu mana pe antebrat, pe altii nu. Chestionarul de evaluare a tutorelui

era anonim. Alegerea studentilor in grupul experimental si in grupul de control a fost aleatorie. Scorul grupului experimental (al studentilor care au fost atinsi de mana profesorului) a fost statistic semnificativ mai mare decat scorul grupului de control, cel al studentilor pe care profesorul nu ii atinsese. Cu cat scorul era mai inalt, cu atat evaluarea profesorului era mai pozitiva. Rezultatele acestui experiment sunt in concordanta cu concluziile altor studii, care arata ca atingerilecutanate intre interlocutori spo resc forta mesajelor persuasive si simpatia interpersonala. In capitolul intitulat Manipularea relatiilor din lucrarea Arta de a influenta, Alex Mucchielli, discutand despre rolul atingerii corporale in crearea proximitatii afective, relateaza un exp eriment realizat de RobertVincent si Jean Leon Beauvois: Un experimentator se plaseaza la intrarea intr -o biblioteca universitara si ii roaga pe studentii care trec pe acolo sa -i arate dumul spre o destinatie anume. In timp ce le vorbeste, ii atinge c a din intamplare pe brat pe unii din ei. Toti studentii opriti (indiferent daca au fost atinsi sau nu) ii arata drumul. Ceva mai departe in cladire, un alt experimentator, independent de primul, solicita studentilor un serviciu silimar: el se adreseaza deopotriva celor care au fost, si celor care nu au fost atinsi. Studentii atinsi pe brat formeaza, din punct de vedere statistic, un public mult mai disponibil fata de solicitarea respectiva ( 40% dintre cei atinsi pe brat accepta sa-l indrume pe al doilea experimentator, fata de numai 5 % dintre cei care nu au fost atinsi). Alex Mucchielli apreciaza ca atingerea corpului unei personae este un semn transcultural de apropiere de acea persoana. Intr -adevar, in cultura europeana, ca si in alte culture, obisnuim sa ii tinem de brat pe cei care ii iubim, sa ii imbratisam pe cei care ne sunt dragi, sa ne tinem de mana copiii mici, etc. in experiment, atingerea bratului unei persoane necunoscute simbolizeaza intentia de a avea o relatie apropiata si, in baza normei reciprocitatii, subiectii de experiment vor raspunde pozitiv solicitarii.