MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ÎN CLASA DE ELEVI

Studiile privind comunicarea în relațiile interumane au reprezentat întotdeauna

obiectul principal de cercetare al psihosociologilor. În cadrul școlii, relațiile profesori-elevi
au creat o mare varietate de teorii psiho-socio-pedagogice care se impun argumentat și
demonstrat în sfera literaturii de specialitate.
O comunicare eficientă în cadrul relațiilor interpersonale are la bază o serie de
factori semnificativi, între care putem distinge: expectanțele reciproce, credințele și
sentimentele, trăsăturile de personalitate, genul, etnia, apartenența culturală, educația.
Relațiile interpersonale profesori-elevi sunt definite de o consistență aparte, fiind
caracterizate fie de apropiere și afectivitate, fie de distanță și formalitate, fie de
conflictualitate. Prin rolul tutelar pe care și-l însușesc, profesorii influențează semnificativ
traiectoria școlară și socială a elevilor. De aceea este extrem de important ca profesorul să
cunoască dimensiunea și calitatea relației pe care o are cu elevul și să abordeze o tehnică
de management adecvată acestui tip de relație.
Wubbels (1999) exemplificat de Andrei Marian în „Managementul relațiilor
interpersonale în grupurile școlare ” (2010), identifică două dimensiuni definitorii ale
interacțiunilor actorilor educației:
 dominanță vs supunere - sunt poluri extreme neadecvate relațiilor optime;
 cooperare vs opoziție – sunt poluri extreme care nu stimulează relația optimă.
Relația optimă în interacțiunile profesori-elevi ar fi combinația între dominanța
moderată spre ridicată și cooperarea moderată spre ridicată, relație bazată pe empatie,
siguranță, încredere, claritate și eficiență în comunicare.
Un rol semnificativ în vederea unei comunicări eficiente în relația interpersonală
profesor-elev, îl are feedback-ul (retroacțiunea) transmis în mod reciproc prin conduitele
interactive, în cadrul unor situații și contexte adecvate. Alături de limbaj, atitudinea
comportamnetală este foarte importantă în precesele de feedback, atât elevii cât și
profesorii fiind foarte receptivi la variațiile contextuale ale procesului de comunicare. Mediul
școlar în ansamblu exercită o influență remarcabilă asupra comportamentelor și
expectanțelor profesorilor și elevilor deopotrivă. Din păcate aprecierile care se fac în cadrul

1
școlilor sunt de cele mai multe ori obiective, neglijându-se „ calitatea socială, emoțională și
relațională” (Andrei Marian, 2010, p.167). Elevii pro-activi primesc intotdeauna feedback-
uri pozitive în timp ce elevii neacceptați în grup primesc cel mai adesea feedback-uri
corective.
Versavia Curelaru (2010) vorbește despre competență, ca și factor important în
procesul de comunicare, din perspectiva managementului clasei de elevi. Este nevoie de „ a
forma competențe atât în procesul perfecționării profesorilor cât și în cel al educării
copiilor”. Practic, succesul unui management eficient nu poate fi altul decât atingerea
obiectivelor propuse în demersul pedagogic:
 captarea atenției;
 structurarea logică a conținuturilor;
 utilizarea metalimbajului și limbajului nonverbal pentru receptarea mai rapidă a
informației;
 exprimarea emoțională adecvată;
 dialogul;
 oferirea feedback-ului;
 formularea eficientă a răspunsurilor în situații de indisciplină;
 oferirea suportului afectiv;
 negocierea în situații conflcictuale.
O comunicare eficientă implică un complex de compentențe și supracompetențe la
care nu s-a stabilit o clasificare unanim acceptată. Laurențiu Șoitu (2001) apreciază că e
mai simplu de inventariat „care nu sunt compenențele de comunicare ” în cadrul
managementului clasei de elevi (apud Versavia Curelaru, 2010, p211.) .
McLeod, Fisher & Hoover, (2003), exemplificați de Versavia Curelaru (2010), au
identificat o serie de abilități pe care profesorii ar trebui să dețină în comunicarea eficientă
în managementul clasei:
 abilități de transmitere a mesajului;
 abilități de receptare a mesajului.
La acestea două s-a mai adaugat și o a treia categorie:
 abilități de exprimare emoțională – „capacitatea de a percepe și înțelege propriile
emoții, de a le regla în scopul gândirii și al acțiunii și de a decodifica emoțiile elevilor

2
 crește probabilitatea de succes în managementul clasei” (Versavia Curelaru, 2010,
p.219)
O ascultare eficientă reprezintă de cele mai multe ori o comunicare eficientă. Este
important în acest sens a se menține la un nivel înalt atenția către celalalt, respectiv
păstrarea contactului vizual, adoptarea unei poziții fizice deschise, facilitatea liniștii prin
închiderea ușii sau a ferestrei, păstrarea unei distanțe interpersonale adecvate.
Ascultarea pasivă este de asemenea, o abilitate care facilitează comunicarea în
relațiile interpersonale profesor-elev. Aceasta facilitează deschiderea emoțională a elevilor
și este indicată la începutul comunicării.
Ascultarea activă implică angajarea receptorului în conversație, prin parafrazări,
incurajări, întrebări deschise. Ana Stoica Constantin (2004) distinge între:
 ascultare activă cu rol de informare;
 ascultare activă cu rol de uport cognitiv și emoțional;
 ascultare activă cu rol de reducere a agresivității verbale a interlocutorului.
Relațiile interpersonale de valoare apreciativă sunt bazate pe o comunicare
pozitivă ce are la bază conduite precum respectul reciproc, înțelegerea, disciplina,
atașamentul și devotamentul față de grup. Comunicarea eficientă în clasă poate fi
clasificată în trei tipuri:
 comunicare suportivă – bazată pe considerație, respect și înțelegere, precum și pe
reflectarea sentimentelor, emoțiilor, atitudinilor și motivațiilor;
 comunicare asertivă – capacitatea profesorului de a exprima clar și deschis cerințele
și directivele, păstrând respectul și considerația față de elevi;
 limbajul disciplinei – „Modelul balanței” (Richmond, 2002) susține două variante:
o limbaj orientat spre curriculum – transmiterea de cunoștințe;
o limbaj orientat spre management – implicarea elevilor în procesul de învățare
(limbajul expectanței, limbajul recunoașterii, limbajul corectiv).
Există o serie de obstacole ce pot să apară în relațiile de comunicare din cadrul
procesul educațional. Comunicarea informațională și relațională pot fi distorsionate mai
mult sau mai puțin, în funcție de caracterul individual al celui care transmite mesajul,
deformandu-i conținutul în funcție de propriile percepții.

3
 La nivel informațional distingem ca factori perturbatori: factori interni
(sentimente), externi (zgomot) și semnatici (semne distinctive) - (Verderber, 1990, apud
Versavia Curelaru, 2010).
La nivel educațional întâlnim obstacole ca: fizice (distanța dintre actori educației),
sociale (statut, credințe), gnoseologice (lacune informaționale), sociopsihologice
(prejudecăți).
Există o diferențiere și între obstacolele profesorilor și cele ale elevilor, astfel:
 profesorii pot fi perturbați de statutul social, experiența didactică, tipul de relație
stabilit cu elevul, trăsăturile de personalitate, etc;
 elevii pot fi perturbați de gradul de interes pentru o anumită disciplină, motivație,
tipul de inteligență, etc.
La nivel relațional întâlnim ca și obstacole în managementul eficient al clasei de
elevi: conflictele, neimplicarea în sarcină, dificultatea rezolvării sarcinii, abaterea de la
reguli, critica frecventă a elevului, etichetarea.
Specialiștii domeniului au stabilit o serie de modalități de prevenire a acestor
bariere, între care eficiente sunt: îmbinarea elementelor verbale, paraverbale și nonverbale
și oferirea unui feedback explicit din partea elevilor.
O comunicare eficientă în cadrul relațiilor interpersonale, in managementul clasei
de elevi, presupune în primul rând o atitudine deschisă, asertivă a actorilor implicați
(profesori și elevi) și nu în ultimul rând, un feedback optim și reciproc.
Cercetările sociopedagogice în domeniul managementului clasei de elevi au
dezvoltat strategii și metode educaționale eficiente care să pună în valoare calitățile
profesionale ale profesorilor precum și capacitățile cognitive și aptitudinale ale elevilor.

Bibliografie

Alois Gherguț, Ciprian Ceobanu, Georgeta Diac, Versavia Curelaru, Andrei Marian,
Roxana Criu, 2010 – „Introducere în managementul clasei de elevi ” , Editura
Universității „Alexandru ioan Cuza”, Iași

4
Capitole:

1. Curelaru Versavia, Criu Roxana – „Managementul comunicării și al conflictului în

clasa de elevi”;
2. Marian Andrei – „Managementul relațiilor interpersonale în grupurile școlare ”.