Un copil care nu se joacă

va deveni un adult care nu va ști să gândească

Motto:„Copilul râde:-Înțelepciunea și iubirea mea este

jocul”-Lucian Blaga

Plecând de la acest motto al lui Lucian Blaga,copilăria este cea mai

importantă perioadă din viața unui om.
În opinia mea,pe parcursul copilăriei copiii trebuie să se joace pentru a-și
dezvolta imaginația,creativitatea,spiritul de observație dar și gândirea.În primii
ani din viață copilul imită aproape orice,învăță să comunice,să socializeze,să
interacționeze cu cei din jur prin intermediul jocului,după cum însuși preciza
E.Claparède :„Copilăria servește pentru imitare!”
În primul rând,nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile
sale.Dacă prin absurd copilul nu s-ar mai juca nu ar mai exista această
frumoasă lume a copilăriei,o lume a explorări continue a descoperiri sinelui și a
obiectelor din jur prin auz,văz,pipăit ,miros aceste însușiri pe care copilul le
capată odată cu venirea sa pe lume,așa cum pe bună dreptate o descriu psihologi
și pedagogi de-a lungul timpului,dezvoltarea personalități copilului ar fi pusă
sub semnul întrebări,am fi stângaci în dezvoltare,nu am putea gândi fiind
complet lipsiți de inteligență.
În al doilea rând,,copilul înțelege realitatea prin joc,pentru el este cel mai
ușor sistem de educație. De altfel,„a juca” și „a învăța” sunt activități care se
împacă perfect.Prin joc ,copilul învață mai ușor,învață să iubească și să-și
dezvolte afectivitatea față de ceilalți parteneri de joc, să fie mai înțelept,învață să
trăiască nu numai pentru el ci și pentru cei din jur în mod plăcut și cu bucurie.
Atunci când copilul este tăcut,are o cumințenie aparte poate semnala de regulă
probleme grave de sănătate.De aici și afirmația că:„Un copil care nu știe să se
joace va deveni un adult care nu va ști să gândească”.
Ca adult,dacă apelez la joc în orice proces,îmi va fi mai ușor să
comunic,să mă pliez pe cerințele celor din jur și chiar să îmi schimb
comportamentul.Jocul modelează personalitatea și gândirea omului indiferent
de vârstă.„jocul este un impuls irezistibil,prin care copilul își modelează propria
statuie!”-Jean Chateau.
Jocul este o metodă eficientă,un important mijloc de educație intelectuală
eficientă și atractivă care pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale
copilului și nu numai.
În al treilea rând,fiecare copil este o individualitate aparte caracterizat
prin trăsături fizice proprii care îl disting de ceilalți copii, nu numai prin
înfățișare fizică dar mai ales prin aspectele diferențiate ale proceselor psihice,un
copil se deosebește de alți copii de acceași vârstă cu el.Exemplu:un copil
memorează mai greu dar reține mai mult timp mesajul primit,aceasta fiind o
particularitate individuală a copilului respectiv.
Cercetări recente au demonstrat că dezvoltarea individuală nu are același
ritm în tot cursul vieții.Ea este mai accentuată pâna la vârsta de 20 de ani și mai
lentă după această vârstă.
Cunoașterea particularităților anatomo-fiziologice și psihice ale copiilor
de vârstă școlară mică prezintă un mare avantaj pentru învățător,deoarece
atunci va ști de unde poate pleca în activitățile de formare ale elevului său-
posibilitățile lui de asimilare a informațiilor și modul său de acțiune în vederea
acțiunii pedagogice asupra elevului.
Tot psihologi și pedagogi au arătat că jocul nu este apanajul vârstelor ci
modul prin care adulți își manifestă liber:„Copilul din ei”.
Ursula Șchiopu surprindea caracterul universal al jocului prin
următoarea afirmație:„De fapt omul se joacă la toate vârstele.Chiar și la vârsta
a treia.”
Marii pedagogi și psihologi ai vremii pledează pe bună dreptate pentru
introducerea unor elemente de joc în procesul instructiv -educativ la școlari
mici și nu numai.
Din punct de vedere psihologic,jocul răspunde unor trebuințe firești de
activitate de dobândire de cunoștințe,de experiențe,de afirmare prin
performanțe ale conduitei.Este esența și rațiunea „de a fi ”a copilăriei.
Așadar,putem spune că prin joc copilul aspiră la conduita de adult.