UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”- BUCUREȘTI

FACULTATE DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

PROGRAM DE STUDIU: Conversie în învățământul primar și preșcolar

ANUL DE STUDIU II, sem. 1

DISCIPLINA - PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI

Jocul liber și importanța lui în dezvoltarea armonioasă a copilului

Profesor coordonator: Lect.Univ.Dr. Ioana Șandru

Nume/Prenume student : Cîrneanu (Popescu) D. Ionela

 „ Jocul este forma cea mai înaltă a cercetării „

– Albert Enstein -  

Așa cum afirmă Maria Montessori, joaca este munca copilului: ”Copilul își va atinge
potențialul maxim în funcție de experiențele pe care le va avea în mediul său. Aceste experiențe nu
reprezintă doar o joacă – ele sunt munca copilului, în perspectiva creșterii personale.”

Jocul liber este cea mai la îndemână formă de exprimare a vieții, este  activitatea pe care o
desfășoară copilul, voluntar și nestructurat, este o formă de manifestare a liberatatii și a puterii creatoare
a ființei.

Jocul liber este inițiat de copil și îi permite acestuia, să exploreze lumea din jurul lui,
dezvoltându-și în acest fel, imaginația. Acest joc spontan apare în mod natural din curiozitatea copilului
și din nevoia lui de a descoperi lumea ce îl înconjoară, exersandu-și astfel anumite abilități pe care
copilul le va utiliza în mod constant, perfecționându-le cu timpul. Mai mult decât atât, prin jocul liber
barierele cunoașterii sunt depășite, iar copilul se dezvoltă armonios. La prima vedere, nu acordăm prea
mare importantă jocului. Deseori, jocul liber este asociat doar cu distracție, însă studiile confirmă că
jocul înseamnă învățare, iar copiii învață jucându-se.

Renata Zimer (pedagog de profesie) - susține importanța unui spațiu de joacă mai mare și mai
puțin reglementat. Un copil care explorează mediul descoperă legile naturii (observă cum o frunză sau
floare plutește pe suprafața apei în timp ce o piatră se scufundă). Cu timpul în acest fel, copilul
descoperă modul în care funcționează lucrurile. Copiii nu pot învața funcționalitatea lumii din jocuri de
societate sau jocuri audio-video. Jocul liber oferă cadrul acela sănătos în care copilul se cunoaște pe
sine, își cunoaște limitele (cine sunt eu?/ce pot eu să fac și ce nu pot să fac?). Procesele mentale activate
prin joacă au o influență importantă asupra încrederii în sine. În această călătorie de autocunoaștere,
partenerii de joacă sunt esențiali. Regulile, cooperararea, coordonarea jocului, toate acestea stimulează
dezvoltarea socială. Când se joacă copilul, el este aici și acum în contact direct cu mediul. Acest schimb
constant cu mediul înconjurător este incredibil de benefic. Este extrem de relaxant pentru un copil și, în
același timp, implică multă concentrare iar lucrul acesta facilitează procesul de învățare.
 Psihologul Theo Toppe  spune că pentru adulți, acest aici și acum este incredibil de dificil. De
regulă suntem cu gândul în toate părțile (la serviciu, la ce vom face peste o săptămâna/o luna/un an, la
lucrurile pe care le avem de făcut acasă) nu numai la ceea ce facem în momentul respectiv. De aceea
adulților le este atât de greu să înteleagă joaca celor mici. Ca atare lipsa de înțelegere a adulților este cea
care amenință sau mișcoreaza spațiul și timpul de joacă liberă al copiilor.

Tot mai des întâlnim părinți și educatori care orientează jocul copiilor spre învățare, ceea ce nu-
i rău atâta timp cât știu să lase spațiu și timp suficient și pentru jocul liber (ponderea cea mai mare
trebuie sa o dețină jocul liber si nu jocul ghidat). Adesea se confundă acești doi termeni jocul
orientat/propus/ghidat care are ca scop inavatarea cu jocul liber care se naște din dorința copilului de a
descoperi.

Explorarea în liniște și siguranță a unui anumit obiect conduce către dezvoltarea capacității
copilului de a se concentra. Practic, nici nu este nevoie să impui un anumit rezultat, deoarece copilul în
starea sa de concentrare va putea descoperi și alte lucruri față de rezultatul așteptat (exemplu - îi oferi
un băț și spui copilului acesta este un băț...apelând la imaginație, copilul poate vedea bățul ca fiind o
baghetă magică, un microfon, un instrument cu care dirijează, în schimb când îi ofer o jucărie – o 
mașinuță, acea jucărie este doar o mașinuță căci detaliile precum: volan, oglinzi, roți ...nu-i dau copilului
posibilitatea de a vedea dincolo de imaginea pe care o are în față, mașinuța este un obiect finit). Această
este de fapt și frumusețea jocului liber.

De ce este important să NU deranjăm copilul când se joacă și e concentrat pe ceea ce face?

Așa cum întreruperea activității unui adult într-un moment de maximă concentrare, aduce cu
sine frustrare și iritare, tot așa se întâmplă și cu copiii noștri atunci când momentul lor de concentrare
este întrerupt. Până la urmă, joaca este muncă copiilor și trebuie tratată ca atare. Acesta nu este un
moment de învățare a limbajului, este un moment de exersare a concentrării, independenței și
imaginației pentru copil. Pentru că puterea de concentrare este ca un mușchi, se antrenează și devine mai
puternică de fiecare dată când o folosim. Formele, culorile, animalele, pot fi învățate în cadrul altor
activități sau în timpul petrecut împreună .

Este important să avem încredere că cei mici sunt capabili să se distreze singuri, chiar dacă sunt
foarte mici. Ei au nevoie și de timp ”liber”, fără ”distracții”. Copilul poate privi luminile și umbrele care
se reflectă pe peretele de lângă pătuțul lui sau poate studia timp îndelungat un melc, o furnică, etc.
Pentru copiii mai mari contează mult și felul în care le vorbim: nu le impunem să meargă să se joace
singuri. Acest lucru îi va face să perceapă joaca ca pe o pedeapsă și bineînțeles, se vor opune (exemplu:
„ Mergi și joacă-te cu trenulețul sau construiește ceva în camera ta!” comparativ cu „Tu ce
crezi ...trenulețul tău a ajuns în gară?... ai vrea să-i anunți pe călători că e timpul să coboare!”)
Jocurile de tip single player  sunt foarte utile.

Având șansa de a fi ei înșiși și de a se angaja în jocul liber, se pot întâmpla lucruri grozave. Este
necesar ca adulții să ofere spațiu și libertate copiilor de a se juca și singuri, dându-le astfel posibilitatea
de a se raporta si la alte persoane, altele decât ei, intervenind doar atunci când situația o cere, în situații
ce tin de siguranță și bunăstare fizică si emoțională.

Jocul liber aduce beneficii demonstrate la nivelul dezvoltării copiilor

1. Jocul stimulează dezvoltarea timpurie a creierului și îmbunătățește inteligența

Încă de la o vârstă fragedă, copiii interacționează cu lumea din jurul lor prin joc. Majoritatea
cercetătorilor și a teoreticienilor timpurii susțin că jocul reprezintă centrul dezvoltării copilului. Creierul
bebelușilor prezintă o abundență de conexiuni între neuroni, care se numesc sinapse. Crearea a cât mai
multe sinapse permite cunoștințelor adunate în primii ani de viață să fie o baza pentru dezvoltarea
cognitivă. Dacă experiența jocului lipsește, se vor crea semnificativ mai puține sinapse.

2. Jocul îmbunătățește abilitățile sociale și promovează controlul impulsurilor și reglarea

emoțiilor.

Când interacționează cu alți copii, copilul învață cum să își comunice ideile, obiectivul jocului
și să colaboreze pentru a atinge un scop comun. În acest fel copiii exersează reacții, conduite și emoții pe
care ulterior, le vor întâlni în viață reala și vor ști să le gestioneze cu succes. Este foarte important să le
sădim copiilor, încă din primii ani de viață dorința și interesul pentru explorare și descoperire. Ei își
crează o lume accesibilă, la îndemână, asupra căreia au control și pot exersa scenarii.

Jocul liber contribuie la înțelegerea propriilor sentimente, la flexibilitatea emoțională, la adaptabilitatea

și capacitatea de a face față schimbărilor și evenimentelor neașteptate, cultivă perseverența și
concentrarea și promovează colaborarea și cooperarea.
 În jocul liber copilului îi este permis să greșească fără să se simtă constrâns, fără să simtă
presiunea pierderii. Copiii nu au nevoie de foi de lucru și de exerciții pentru a fi pregățiți pentru școală.
Ei trebuie să folosească perioada gingașă a copilăriei timpurii pentru a-și dezvolta abilitățile social-
emoționale care le vor servi atât de bine atunci când vor intră în mediu școlar.

3. Jocul încurajează gândirea creativă și îmbunătățește abilitățile lingvistice

În jocul liber creativitatea capătă proporții uriașe, copiii își imaginează, interpretează, fac predicții,
exprimându-și gândurile prin cuvinte și imagini și, poate prin acțiuni care depășesc experiența jocului în
sine. Creativitatea astfel generată le sporește capacitatea de a gândi, a simți, și a se angaja într- o
comunitate complexă cu ceilalți.

Imaginația îi ajută pe copii să inventeze modalități inedite și diferite de rezolvare a diverse situații.
O imaginație bogată este dovada unui intelect bine antrenat, de aceea este indicat să nu le îngrădim
experiența jocului liber și să conștientizăm că acestă creativitate infinită de care dispun nu va fi acolo
mereu însă ține de responsabilitatea noastră să le oferim acel timp sănătos la formarea unei gândiri
libere.

Societatea modernă reduce considerabil timpul pentru jocul liber al copiilor

Presiunea socială ne-a accelerat ritmul vieții de zi cu zi, încât cu greu mai putem ține pasul. Iar
dacă noi ca adulți simțim rapiditatea cu care se scurg minutele, cei mici sunt prinși într-o vâltoare de
activități pe care trebuie să le bifeze și anume: grădiniță, școală, ore de înot, arte plastice, muzică,
robotică, dansuri, etc. Situația această arată că o cursă fără linie de oprire, este o competiție ce se
desfășoară între familii. Dar, tocmai din cauza acestei competiții, sentimentul valorii de sine devine
dependent de surse externe (copilul nu mai pune preț pe felul în care se vede, se simte, gândește și caută
validări și aprecieri în exterior și de aici și dorința de nestăvilit în a accede la grupuri de copii/adulți  nu
tocmai dintre cele mai potrivite). Această presiune nefirească poate produce anxietate în rândul copiilor
încă de la vârste foarte mici.

Timpul jocului liber este unul deosebit de prețios și din acest considerent este necesar să fim atenți
să nu răpim copiilor acest timp. Jocul liber oferă posibilitatea copiilor să-și acceseze resursele proprii, să
viseze, să inventeze, să se deghizeze în ce își doresc ei, să pornească în tot felul de misiuni și expediții
fantastice. Nimic nu poate înlocui avantajele jocului liber. Copiii au nevoie de o pauză de la activitățile
mult prea structurate, de la device-uri, de la animații, de la orice le-ar putea înfrâna curiozitatea,
aventurile și descoperirile. 

Jocul liber în grădinițe și școli

În instituțiile de învățământ nu este întotdeauna practic ca jocul să fie folosit pentru a preda o
lecție, dar aici este locul unde jocul liber devine neprețuit, deoarece poate fi folosit ulterior pentru
consolidarea cunoștințelor. În jocul liber copilul exersează: atenția, răbdarea, ascultarea, cooperarea,
respectarea regulilor, reziliența la frustrare, eșec. Când un copil nu deține această baza consolidată pe
atenție, ascultare, răbdare, reguli, cooperare, reziliența, oare cum altfel ar putea rezista el, patruzeci,
cincizeci de minute în bancă, atent la o lecție pe care să o înțeleagă și din care să își poată lua învățămite
fără a fi supus unei presiuni exterioare?

Acest lucru este foarte important pentru noii începători care trebuie să se obișnuiască cu mediul
școlar. Prin jocul liber, devine mai ușor să se angajeze într-un joc, să se integreze într-un grup, să se
bucure de ceea ce face, de rolul pe care îl are în echipa, în acest fel devine dornic să cunoască, să
experimenteze și să învețe mai multe. Pe măsură ce se joacă împreună, copiii se cunosc mai bine, se nasc
prietenii și astfel se simt mai bine în clasă.

„În mod esențial nu există altă educație decât autoeducația, indiferent la ce nivel ar fi ea. Orice
educație este autoeducație, iar noi, ca dascăli, putem doar furniza ambianța pentru autoeducația
copiilor. Noi trebuie să oferim cele mai favorabile condiții în care, sub acțiunea / influența noastră,
copiii să se poată educa pe sine, conform propriilor lor destine. Această este atitudinea pe care ar
trebui s-o aibă dascălii față de copii, iar o asemenea atitudine poate fi dezvoltată doar printr-o
receptivitate crescândă față de acest fapt. Educatorul pentru copilăria timpurie trebuie să-și școlească
capacitatea de observare pentru a-și dezvolta un ochi artistic, spre a detecta calitatea individuală a
jocului fiecărui copil. „ Rudolf Steiner

Astfel, elementul esențial al educației în copilăria timpurie este, de fapt, dascălul, care
remodelează și influențează ambianța copilului, nu doar prin dotări, activități și prin ritmul zilei, ci,
acesta fiind lucrul cel mai important, prin calitățile propriei sale ființe și prin relațiile cu copiii și cu alți
adulți din grădiniță, cu părinții, în viața zilnică din grădiniță. Aceste calități, ce includ atitudini și gesturi,
atât exterioare, cât și interioare, pătrund în ambianța copilăriei timpurii și-i influențează profund pe
copii, care le preiau printr-un proces de imitație. Rezultatul unor asemenea experiențe apare mult mai
târziu în viața copilului, prin predispoziții, tendințe și atitudini față de ocaziile și provocările vieții.

Aceste calități au intenția de a servi fiecărui educator la auto-reflecție și la dorința de creștere

continuă. Activitățile copiilor în grădiniță trebuie mai de grabă să derive direct din viață, decât să fie
„inventate” pornind de la cultură intelectualizată a adulților. Cel mai important lucru în grădiniță este să
se dea copiilor ocazia de a imita direct viața însăși. Copiii nu învață prin instruire ori prin amenințări, ci
prin imităție. O vedere bună se dezvoltă dacă ambianța are condiții bune de lumină și culoare, în timp ce
în creier și în circulația sangvină vor fi făurite fundamentele unui simțământ sănătos pentru moralitate,
dacă copiii vor fi martori ai unor acțiuni morale în ambianța lor.

Din păcate azi asistăm la un fenomen în continuă creștere în mediul urban și anume înrolarea
copiilor în activități și cursuri extracuriculare și deci la o instituționalizare precoce a copilăriei .
Copilăria timpurie s-a redus de la 6, 7 ani, vârstă la care copiii obișnuiau să merarga la școală în anii
‘70/’80 la puțin peste 5 ani în prezent, in concluzie copilaria timpurie s-a comprimat considerabil. S-a
constatat că această grabă de a înscrie copilul la școală înainte de a-i fi venit vremea, pornește de la
achizițiile pe care părinții le văd la copiii lor ca urmare a cursurilor opționale pe care le-au frecventat la
o vârstă precoce fără a ține cont de fondul lor emoțional. De aceea încă din primii ani de școală până în
adolescența târzie se observă la copii comportamente schimbate, greu de înțeles pentru părinți și chiar
pentru pedagogi si cadrele didactice.

Un exercițiu bun în acest sens constă în a reflectă asupra unor întrebări precum:

-  Cum își trăiesc copilăria, copiii din ziua de azi?

- Ce înseamnă pentru ei timpul liber ?

- Unde se întâmplă copilăria lor?

- Cum înțeleg părinții și cadrele didactice această perioadă din viața copiilor ?

- Cum sunt înțelese aceste activități extracurriculare de către părinți ?

- Ce înseamnă pentru un părinte/cadru didactic un copil pregătit de școală?

  

Concluzii:

Jocul liber aduce cu mult mai multe achiziții decât joaca într-un cadru organizat, delimitat, este
un instrument excelent prin care copiii pot să exploreze și să învețe despre societatea în care trăiesc și
despre lumea din jurul lor, dezvoltă abilități esențiale precum: atenția, ascultarea, răbdarea,
cooperarea, autonomia, încredere în sine, respectul față de sine și față de ceilalți, reziliența.

Jocul este esențial pentru dezvoltarea copiilor deoarece contribuie la sănătatea și bunăstarea
lor fizică, cognitivă, socială și emoțională. Prin joc, copiii își folosesc creativitatea, își dezvoltă
imaginația, dexteritatea, rezistența fizică. Pe măsură ce încep să aibă control asupra lumii lor, jocul îi
ajută pe copii să își învingă temeri, să dezvolte competențe care să ducă la o mai bună încredere în sine.

Jocul liber, nestructurat le permite copiilor să învețe cum să interacționeze cu alți copii pentru a
împărți, a negocia, a lua decizii, a-și rezolva conflicte și pentru a dobândi abilități prin care să-și susțină
punctul de vedere. De asemenea este o oportunitate de a întinde imaginația copilului, un timp pentru a
explora limitele experienței sociale, pentru a digera ceea ce au văzut, au auzit sau gândit într-un mod
sănătos. Este important că fiecare copil să se simtă auzit și văzut prin jocurile pe care le are cu alți copii.

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă „ - Schiller 

Bibliografie:

1. Cucos. C. - „Pedagogie”, 1998, pag.125;

2. Lespezeanu, M. – “ Tradițional si modern în învățământul preșcolar”, 2007, Editura Omfal
Esențial, București;
3. Schiopu,U. „Probleme psihologice ale jocului si distractiilor”, E.D.P. Bucuresti, 1970, pag 35-
36.;
4. Steiner, R.- ” Practica pedagogică din punctul de vedere al cunoașterii spiritual-științifice a
omului (Die Pädagogische Praxis vom Gesichtspunkte geisteswissenschaftlicher
Menschenerkenntnis) (GA 306);
5. Steiner, R. - ” Educația și instruirea față în față cu situația mondiala a prezentului”, Conferință
susținută în 10 iunie 1920 la Stuttgart,  publicată în: „Criza prezentului și calea către o gândire
sănătoasă (Die Krisis der Gegenwart und der Weg zu gesundem Denken)”,(GA 335);
6. Steiner, R.- “ Educația copilului din punctul de vedere al Științei Spirituale” (GA  34).