I Epoca Recoltei, Sarbatoarea Sfantului Mihail

Suntem in perioada de Mihail, cand natura imbraca haina toamnei cu multele

ei culori luminoase, cand viata din natura incepe sa se retraga treptat si se stinge in
frumusete.
Arhanghelul Mihail este ingerul protector al devenirii noastre umane, este
arhanghelul inteligenţei, al gândirii cosmice îndreptate spre pământ, şi al
inteligenţei omeneşti.
De sărbătoarea Mihaelică (29 septembrie) omul trezeşte în el vulturul ca să-şi
desfacă plin de curaj aripile, avântându-se spre lumea cunoaşterii spirituale.
La gradinita se organizeaza Cursa Curajului care punctează învingerea fricii.
Copiii, legaţi la ochi, tinuţi de mână de educatoare, vor parcurge un traseu cu
diferite obstacole. Se poate face următoarea analogie între a merge cu ochii legaţi
prin acest parcurs şi viaţa însăşi: nu putem şti niciodată cu exactitate ce ne asteaptă
pe drumul vieţii, de unde apare o surpriză. Dar, tot ca în acest parcurs, nu suntem
singuri, ci suntem ghidaţi.
Pentru copii, acest parcurs e o joacă, dar, cum le e specific copiilor să ia joaca in
serios, în câteva minute se vor produce transformări în dimensiuni sufleteşti mai
puţin accesibile. Cu siguranţă, acestea nu vor fi foarte vizibile, dar vor creşte de la
an la an şi vor rodi mai apoi, în acele situaţii de viaţă care le vor solicita. Apoi se
face pâinea cu sabia de Lumină a Arhanghelului, cu care acesta împinge răul
inapoi.
Darul pe care il putem face copiilor nostri este masura stradaniei de a reveni tot
mereu, an de an la acest moment festiv de toamna.
II Educarea gandirii, simtirii si vointei

În Școlile Waldorf veți auzi deseori expresia „minte, inimă și mâini”, folosită
pentru a explica facultățile de gândire, sentiment și voință. Educatorii, învățătorii
și profesorii Waldorf se străduiesc să educe la copii aceste trei facultăți, astfel încât
aceștia să poată gândi clar (mintea), să simtă empatie și compasiune (inima) și să
aducă aceste capacități în manifestare, prin munca voită (mâinile).
Într-o situație ideală, aceste trei capacități sunt dezvoltate în mod echilibrat la
adult, astfel încât niciuna nu este mai puternic dezvoltată în detrimentul celeilalte.
Mijlocul, echilibrul acestor trei este susținut de partea emoțională, de starea de
echilibru sufletesc, de unde pornește atât dorința de cunoaștere, cât și de implicare
practică.

Dar cum sunt educate în practica zilnică aceste trei domenii?

a) Educarea gândirii
La copii, educarea gândirii este practicată la început prin imitarea muncii adulților.
Din această imitare se naște încetul cu încetul înțelegerea proceselor și posibilitatea
de a se gândi la ele.
La elevi, învățarea prin imitație este transformată în învățare prin repetiție, prin
cultivarea ritmului, prin observarea fenomenelor și căutarea unei rațiuni în spatele
celor observate. Cu vârsta, aceste obiceiuri de gândire se vor transforma în
capacitatea de a raționa abstract.
Educarea acestui aspect o putem realiza prin strădania de a înțelege ce citim, de a
repovesti conținutul poveștilor auzite, de a realiza o descriere exactă, de a
caracteriza cu precizie un personaj.
Pentru adulți, acest lucru înseamnă conștientizarea relației pe care un adult o are cu
un copil aflat în proces de formare. Prin lectura unor cărți despre parenting
conștient (mindful parenting) este posibilă achiziționarea unor cunoștințe
aprofundate.
 b) Educarea simțirii
Partea de simțire este susținută de activitatea artistică. Un prim contact cu
exercițiile de exprimare este posibil prin desenul de forme, care se adresează atât
copiilor, cât și adulților, sub diferitele sale forme. Copiii încep cu exerciții simple,
care conduc spre stăpânirea instrumentelor de scris și a formelor pe care le pot lua
simbolurile literelor și cifrelor folosite de noi astăzi. Aceste exerciții se complică și
se extind spre simetrie, spre metamorfoză sau suprapunere de benzi împletite. Mai
apoi trec spre geometria cu mâna liberă și se ramifică în geometria demonstrabilă,
respectiv în geometria cercului care poate duce mai departe în zona creativă.

Pentru adolescenți sau adulți, această zonă creativă poate să rămână legată de riglă
și compas, să fie un domeniu de creativitate prin împărțirea cercului, unirea
punctelor, configurarea de suprapuneri ale cercurilor și liniilor. De asemenea, poate
să ducă spre o altă zonă, a desenului dinamic în care linia poate urmări modele care
se repetă, specifice învățării literelor, precum și modele dezvoltate liber. În această
a doua zonă, adultul poate să se exprime degajat, lăsându-se purtat de propria trăire
intuitivă.
O altă zonă a creativității care este încurajată și cultivată este cea a desenului și a
picturii. În primele clase, culoarea este lăsată să se exprime în sine. Culoarea roșu
poate să fie mai diafană sau mai concentrată și să sugereze o ilustrație de poveste.
Combinațiile de culori construiesc imagini tot mai concrete, îmbracă obiectele cu
aceste culori. Personaje de legendă, peisaje sunt aduse în ilustrații, purtătoare ale
calității pe care culoarea o susține.
Lucrul artistic cu lumină și întuneric este un aspect care însoțește adolescenții, care
percep și sufletește lumea în acest mod, între contraste. Exprimarea similară în
culoare a emoțiilor proprii îi face să își recunoască trăirile în actul de creație.
Adulții pot lucra cu toate aceste elemente, lăsându-se purtați fie de calitatea
intrinsecă a unei culori, fie de calitatea ilustrativă a acesteia.
Toate acestea pot să se reverse apoi în spațiul personal, unde un caiețel de schițe
poate să însoțească excursiile și să surprindă imagini din peisaje.
Tot astfel, un jurnal de călătorie, de impresii exprimate în cuvinte, poate să fie un
însoțitor fidel, atât al copiilor cât și al adulților. Fiecare poate să noteze aici în
momente de liniște și de reculegere, gânduri și impresii sau chiar mici poezii
amintind de trăirea unui moment.

c) Educarea voinței
Bucuria de a-ți face datoria, de a te mișca artistic este domeniul în care mâna este
activă. A face din datorie o bucurie este un pas pe care îl școlim în toți anii de
învățătură. Dacă știu ceva foarte bine, pot să îl ajut pe cel de lângă mine. Dacă îmi
este greu să rezolv o temă, iau lucrurile pas cu pas și încerc să le caut părțile
ascunse, încerc să mă împrietenesc cu ele.
Bucuria pentru mișcarea cu sens este cultivată la euritmie, când mâinile și
picioarele învață să se miște cu o coordonare frumoasă, armonioasă. Formele
geometrice sunt suportul pe care pășim și fiecare dintre participanți se simte parte a
unui întreg. Acesta crește, se dezvoltă, ajunge la liniște și configurează și în
sufletul copiilor și adulților participanți o lume armonioasă.

Lucrul de mână conduce și el la exersarea unor motricități fine care se oglindesc în

formațiuni din creier. Acestea devin tot mai complexe, pe măsură ce gesturile
mâinii devin tot mai precise și mai rafinate. Desigur că nu vom exersa doar de
dragul de a mări capacitatea minții noastre de a rezolva mai bine exerciții de
matematică. Vom pune la lucru cu sens degetele noastre, realizând lucruri utile și
frumoase. Culoarea, textura naturală a firelor sunt, și ele, mijloace pentru ca
percepția noastră să devină mai nuanțată și mai extinsă. Acest lucru se poate
transfera și în domeniul mai dur, al șlefuirii lemnului, al tăierii sau al cioplirii unor
obiecte care să ne încânte și să ne folosească la desfășurarea activităților casei: o
lingură, un bol, ba chiar un scăunaș.

Cântatul la un instrument muzical adună în sine atât mobilitatea manuală cât și

cunoașterea notelor muzicale și le reunește în dobândirea unei trăiri sufletești
complexe. Pe de o parte este satisfacția dată de interpretarea unei piese muzicale,
pe de altă parte este lucrul în armonie cu ceilalți și răsunetul piesei cântate.
Pentru toți, exersarea celor trei componente poate să continue pe parcursul vieții,
prin dezvoltarea personală și găsirea unui mod de a se menține activ și în armonie
ființială.

III CURIOZITATI
 De ce sa canti la un instrument musical (ex . Flaut)
Din clasa pregătitoare, copiii studiază flautul drept, a cărui mânuire are un rol nu
doar artistic, ci este important în dezvoltarea gândirii matematice, a coordonării
ochi-mână și a dezvoltării generale a motricității fine.

 Predare artistică
În ciclul primar, informațiile academice sunt introduse prin mijloace artistice,
pentru a davoriza învățarea la nivel sufletesc, nu doar cognitiv. Desene pe tablă,
jocuri ritmice, picturi, desene, proiecte speciale, toate oferă perspective diverse ale
aceluiași subiect și îi creează o imagine durabilă în mintea și sufletul copiilor.

IV Evolutia copilului
Fundamental in educatia Waldorf este recunoasterea faptului ca fiecare fiinta
umana este unica si trece prin diferite perioade ale vietii; responsabilitatea
pedagogiei este sa raspunda nevoilor fizice, sociale, emotionale, intelectuale si
spirituale specifice fiecarei faze de dezvoltare. Prin urmare, aceasta pedagogie este
centrata pe educarea in functie de nevoile reale ale copilului, vazut ca fiinta in
evolutie, ce trece prin anumite stadii ale dezvoltarii sale, fiecare avand cerintele
sale educationale.
 
Pedagogia Waldorf are la baza intelegerea fundamentala a diferitelor faze de
dezvoltare a copilului, structurata in 3 septenare:
 
– de la 0 la 7 ani – in care copilul este primit intr-un mediu in care poate sa simta
ca „Lumea este buna”; prin activitatile zilnice, prin povesti si jocuri, copilul
intalneste bunatatea inerenta a lumii, uimirea in fata naturii si linistea iubirii
protectoare;
 
– de la 7 la 14 ani – prin imbinarea activitatilor artistice cu cele stiintifice, prin
poezie, pictura, muzica, miscare, dar si prin activitati de cercetare si explorare a
lumii, copilului ii este hranit simtul estetic; el poate sa perceapa ca „Lumea este
frumoasa”;
 
– de la 14 la 21 ani – tinerii devin independenti, dobandesc capacitatea pentru
gandire critica si pe masura ce inteleg lumea moderna, invata sa inteleaga cauzele
si legaturile dintre evenimentele lumii si comportamentul uman, traiesc experienta
faptului ca „Lumea e adevarata”.
 
Pornind de la aceste aspecte, procesul educational este adaptat fiecarei varste. De
exemplu, pentru copilul mic invatarea este eminamente experimentala, imitativa si
bazata pe senzorial. Modul in care copilul accede spre cunoasterea lumii este jocul,
care antreneaza toate simturile si intreg corpul si care reprezinta cu adevarat cea
mai importanta si serioasa metoda de acumulare de resurse sufletesti si de invatare
la aceasta varsta. Educatia specifica acestei perioade pune accentul pe invatarea
prin joc si activitati practice, care se desfasoara urmand exemplul adultului. In
urmatoarea etapa, ce corespunde in mare intervalului de varsta 7-14 ani, invatarea
este artistica si imaginativa si este ghidata si stimulata de figura autoritatii –
invatatorul. Procesul instructiv se sprijina pe utilizarea artisticului ca metoda de
educare (fiecare disciplina scolara fiind predata intr-o maniera artistica),
contribuind la dezvoltarea unor resurse sufletesti ale copilului ce tin de creativitate,
motivatie si rezultand in placerea de a invata. In etapa urmatoare, a adolescentei,
pentru a stimula capacitatea in dezvoltare de gandire abstracta si judecata
conceptuala, accentul se pune pe dezvoltarea cognitiva, intelectuala si pe
intelegerea conceptelor etice de genul responsabilitatii sociale. Prin urmare,
educatia Waldorf respecta etapele de dezvoltare a copilului, permitandu-i acestuia
sa se manifeste precum un copil, nefortandu-l sa avanseze cu orice pret, sarind
peste etape. Grabindu-i pe copii sa devina adulti, ii privam de irepetabila
experienta a acestei copilarii. De aceea, educatia Waldorf « cladeste » in ritmul
copilului, tinand cont de ceea ce este specific fiecarei varste si folosind mijloacele
de invatare potrivite acelei varste. Acest lucru contribuie esential la independenta
creatoare a varstei adulte.
Perspectiva din care este abordat copilul in pedagogia Waldorf este una a
intregului, copilul fiind inteles ca o unitate de gandire, simtire si vointa. Prin
urmare, copilul este educat adresandu-ne tuturor componentelor sale si nu
predominant unora (de exemplu, dezvoltarea cu predilectie a capacitatilor
intelectuale, in detrimentul sau cu ignorarea capacitatilor afective sau a celor
volitive). In pedagogia Waldorf se formeaza « capul, inima si mana », cu alte
cuvinte, latura cognitiva se completeaza armonios cu latura emotionala si cu cea
practica, prin imbinarea activitatilor sau disciplinelor stiintifice, artistice si
mestesugaresti, tinzandu-se spre crearea unei « inteligente practice ». Kant afirma
ca „mana este creierul exterior al omului”. Cand vointa (a face) si gandirea (a sti)
se intalnesc in simtire, se naste „a fi”. Inteligenta doar pentru „a sti” este inutila.
Finalitatea procesului educational o reprezinta, de fapt, posibilitatea utilizarii in
viata sociala a cunostintelor deprinse in gradinita sau scoala.