Boabele de mazăre

Soarele plăpând îúi caută locul printre norii grei,

cenuúii, morocănoúi. Se mândreúte cu reuúita sa: topirea zăpezii
pe alocuri úi un contract semnat cu vesela primăvară. Aerul
este încă rece, aproape îngheĠat la primele ore ale dimineĠii, dar
vrăbiuĠele guralive caută hrană.
– Vremea Ġine cu noi! Soarele va încălzi pământul úi
vom putea semăna recolta de mazăre, se auzi vocea groasă, dar
caldă úi prietenoasă a unui bărbat în vârstă.
–Sunt nerăbdător să te ajut úi eu, bunicule. Ar fi pentru
prima dată când aú face ceva atât de util. Va fi cea mai gustoasă
mazăre pe care o voi mânca, grăi Vlad, un băieĠel bine făcut.
Bărbatul Ġinea în mână sapa, ce urma să afâneze
pământul mustind de zăpada topită. Punga cu seminĠele de
mazăre era purtată cu grijă úi responsabilitate de Vlad. ÎnvăĠase
la úcoală despre plante, despre cum încolĠesc ele din sămânĠă úi
era fermecat de întreaga acĠiune.
Cu spor úi voie bună, cei doi s-au apucat de treabă.
Bunicul săpa gropile, iar Vlad punea câte cinci-úase boabe de
mazăre în fiecare cuib. Întotdeauna munca merge mai bine în
doi, vorba proverbului: „unde-s doi puterea creúte“. În scurt
timp, punga cu seminĠe a fost golită, iar cei doi erau mulĠumiĠi
de cum a decurs totul.
– Toate boabele acestea vor încolĠi, bunicule?
– Nu, nepoate, doar seminĠele sănătoase, puternice,
întregi vor reuúi să străbată pământul, să caute lumina soarelui
úi să se dezvolte!
– Off, îmi pare rău de celelalte, adăugă trist băiatul.
– E ca la o întrecere între doi sportivi. Câútigă cel care
este hrănit mai bine, care se antrenează mai mult.
Discutând, nici am realizat când au ajuns acasă. S-au
spălat úi au servit masa, ca să-úi refacă forĠele.

7