Cele trei împărății

Au fost odată ca niciodată trei împărății peste care domneau trei

împărați puternici. Dar niciunul nu se înțelegea cu celălalt, pentru că erau tare
mândri și nu se gândeau decât la împărățiile lor.

Unul dintre împărați era împăratul Porumb. El domnea semeț peste

nesfârșita Împărăție a Cerealelor. Își avea tronul pe cel mai înalt dintre
dealuri și de acolo putea să privească nenumărații slujitori care trăiau pe
câmpiile întinse, pe văi și dealuri, cât vedeai cu ochii. Aceștia erau grâul,
secara, orzul, ovăzul, orezul. Și lor le plăcea atât de mult soarele, încât zi de zi
se uitau cum răsare, se înalță pe cer și apune și, după o vreme, soarele le
dăruia din culoarea lui și deveneau rând pe rând galbene și aurii.

Uneori venea ploaia să le spele și vântul să le unduiască. Cel mai rău era când
venea seceta sau furtuna și atunci cerealele se îmbolnăveau pentru o vreme.
Dar împăratul, din înălțimea tronului său, le striga: „Nu uitați, voi sunteți cea
mai importantă hrană a omului. Fără noi Omul nu ar putea trăi!” Și
slujitorii găseau puterea să-și ridice rând pe rând capul și să privească iar spre
soare.

A doua împărăție era Împărăția Legumelor. Regele lor era Varză-

Barză care stătea într-un picior și era foarte uituc. În fiecare zi își punea o
cămașă și apoi uita că are una pe el și își îmbrăca alta, și tot așa în fiecare zi,
până s-a făcut rotund, rotund ca o minge. Iar Regina-Balerina – soția sa își
punea fustă peste fustă până când rochia ei devenea largă, largă. Și putea
dansa cu ea toată ziua.

Adeseori, împăratul își vizita slujitorii care locuiau în gradini și pe dealuri, dar
uneori, atunci când încă mai șuiera vântul și cădeau ploi reci, ei stăteau în
castele de sticlă prin care soarele pătrundea și-i ajuta să rodească. Și
avea Varza-Barza o mulțime de slujitori, unii își făceau casa în pământ –
cartoful-bolovănos, sfecla, morcovul, țelina, prazul – drept ca bradul, ceapa-
plângăcioasa, alții stăteau întinși la soare, cât era ziua de lungă – dovleceii,
varza, iar altora le plăcea să se cațere pe ceva mai înalt și să privească în
depărtare: fasolea, castraveții, roșiile, ardeii, vinetele. Când trecea pe lângă ei,
împăratul le amintea: „Nu uitați! Voi, legumele, sunteți cele mai
importante pentru hrana omului. Fără noi Omul nu ar putea trăi.”

Și mai era a treia împărăție: Împărăția Fructelor. Împăratul lor era Gutui-

Amărui – cam crud de felul lui, dar și dulce totuși. Împreună cu soția
lui, Pară-Mălăiață și prințul Măruț-Ionuț – împărățeau peste dealuri
și livezi întinse. Fructele locuiau mai mult sus, pe crengile pomilor și se
credeau mai grozave decât oricine, pentru că puteau să privească lumea de
sus. Și avea împăratul Gutui-Amărui mulți slujitori: mere, pere, prune, nuci,
struguri. Și el nu uita să le spună: „Sunteți cele mai importante! Fără noi
Omul nu ar putea trăi.”

Și așa cele trei împărății bogate, cărora le mergea foarte bine, nu se ințelegeau
între ele pentru că fiecare credea că este cea mai grozavă. Dar iată că, într-o
bună zi, mare urgie lovește peste cele trei împărății. Un balaur veni, nu se știe
de unde, intră peste Împărăția Cerealelor. Împăratul Porumb a
trimis oastea sa de cereale care s-a luptat vitejește cu balaurul, de dimineata
până seara, dar balaurul a fost cu mult mai puternic și i-a învins. Câmpuri
întregi de cereale au fost culcate la pământ. Și pentru că nu se sătura balaurul,
merse și mai departe, în Împărăția Legumelor. Și învinse oastea lor după o
bătălie crâncenă. Apoi trecu balaurul în Împărăția Fructelor și prăpădi tot,
de nu a mai rămas nimic din întreaga lui oaste. Nici o împărăție nu a reușit să-
l răzbească pe balaur. Mare jale și tristețe a fost pe capul tuturor.

Atunci regele Varză-Barză a trimis un sol la împăratul fructelor cu această

vorbă „Trebuie să fim uniți împotriva balaurului, altfel nu vom răzbi. Doar
împreună îl vom putea învinge pentru binele popoarelor noastre.” Cei trei
împărați au făcut împreună o armată mare și puternică. Și când balaurul
a năvălit peste împărățiile lor, oastea l-a atacat din toate părțile: în primul val
au atacat legumele, pe urmăa pornit o vijelie a cerealelor, iar la sfârșit au
atacat fructele. Și s-au luptat și s-au luptat până când balaurul a fost doborât
pentru totdeauna.

De bucurie cei trei împărați au făcut o sărbătoare mare, unde au cântat și au

dansat împreună. Și pentru că era toamnă și roadele tocmai s-au copt, au
hotărât ca-n fiecare toamnă să se întâlnească și să facă o sărbătoare mare la
care să invite și Omul, pe care au numit-o Sărbătoarea Recoltei.

Poza cu Milla e mai veche, nu atât precum povestea. Azi niciuna dintre noi n-
a avut ie, deși ar fi fost frumos.