Importanța jocului în

dezvoltarea cognitivă a
copilului

Schiță realizată de : Mîrzea Iulia- Elena

Profesor coordinator: Bodoc Alice

Cuvinte cheie: copilărie, joc, dezvoltare cognitivă, educație, comportamente

Motivația alegerii temei:

Am ales această temă deoarece, încă din cele mai vechi timpuri jocul a fost și
este adesea considerat o activitate neserioasă sau neadecvată in mediul învățării
sau al educației. De asemenea, adulții se focusează atât de mult pe învățare,
încât se pierde din vedere alocarea timpului pentru joc, și astfel se pierd
avantajele creative și recreative pe care acesta le oferă. Jocul are un rol
important în creșterea și dezvoltarea cognitivă și afectivă a ființei umane, acesta
având un caracter permanent şi continuu. Prin joc, omul ajunge în legătură cu
copilul din el, devenind mai capabil să analizeze și să identifice obstacolele din
calea jocului.

Scop și obiective:
Prin această lucrare vreau să evidențiez adevăratul efect pe care jocul îl are în
dezvoltarea copiilor și să dovedesc faptul că este o experiență care te transformă
pozitiv. Obiectivele acestei cercetari sunt de a identifica cea mai eficientă
metodă instructiv-educativă utilizată pentru dezvoltarea psihică la nivel
preșcolar și de a evidenția beneficiile aduse de activitățile ludice în dezvoltarea
psihică a preșcolarilor. Chiar şi profesorii pentru învățământul preșcolar au
observat că joaca îi ajută pe copii să-și dezvolte competențe care le vor folosi pe
toată durata vieții. Astfel, în schiță vreau să demonstrez cum lipsa jocului poate
avea ca urmare o dezvoltare întârziată sau incompletă.

Metodologie:
Metodele de cercetare utilizate în această lucrare științifică se concretizează în
lucrări de specialitate vizând tematica aleasă. Pentru efectuarea studiului am
utilizat metoda observației, experimentului, cât și a studiului științific. Am
acumulat informații cu privire la dezvoltarea cognitivă a copiilor și efectele
jocului în îmbunătățirea acesteia, dar am și combătut un experiment observând
comportamentele și nivelul de informație acumulat de elevii unei clase de
învăţământ preșcolar prin intermediul jocului. Toate acestea m-au ajutat la o
înțelegere mai bună a temei, cât și la adunarea unor informații cât mai veridice
pentru acest studiu.

Structura lucrarii: Această lucrare va fi structurată în trei mari capitole

parcurgând tema aleasă

I. Jocul formă de activitate ludică: In acest capitol intenționez să teoretizez

conceptul de joc, in viziune generală și cum acesta își găsește loc în viața
fiecărui om, indiferent de vârstă sau de scopul acestuia în activitatea
umană de zi cu zi. Proiectarea jocului ca formă de relaxare și repaus în
perspectiva adultului, dar ca formă de activitate didactică în perspectiva
copilului. La fel ca munca și învățarea, jocurile sunt activități umane de
bază și au un rol important în educația timpurie, dar existența lor poate fi
văzută de-a lungul dezvoltării umane. Jocul este o activitate umană
 conștientă, cu caracteristici universale, permanente și versatile. Acest
capitol, de asemenea, întărește ideea de necesitate a jocului sub orice
forma în viața oricărei persoane indiferent de vârstă, gen sau a altor
diferențe.

II. Jocul ca activitate fundamentală a copilului: Acest capitol evidențiază

importanța jocului în viața copilului si nu doar ca o simplă distracție.
Activitățile de joc implică un anumit grad de formalism sau ritualism, iar
scopul final este obținut prin reguli, astfel acțiunile desfășurate reprezintă
un cadru prielnic de educare pentru copil, acesta învățând cum să se
supuna anumitor norme în vederea obținerii victoriei. Jocul este strâns
legat de succesul actual si temporar, care garantează în mod eficient
încrederea în sine a copilului. Jocurile îi ajută pe copii să rămână în
copilărie. Dacă un copil preia învățăturile importante pe parcursul unei
activitati ludice va ajunge să crească și să se maturizeze, preluând
sentimentul de competiție, dar și pe cel de responsabilitate.

III. Jocul ca activitate fundamentală de dezvoltare psihică a copilului:

Ultimul capitol concretizează importanța jocului ca activitate didactică în
dezvoltarea cognitivă a copilului. Specialiștii au anlizat impactul
activității ludice asupra a patru domenii de dezvoltare: abilități fizice,
cognitive, de limbă și alfabetizare, ele fiind în relație de interdependență.
În afară de aceste domenii, jocul are beneficiile lui și în cadrul
componentei spirituale a ființe umane privită ca întreg. Pentru a se
produce dezvoltarea, copiii au nevoie să acționeze asupra lumii, să
observe, să o imite și să o interpreteze, iar jocul reprezintă o modalitate
eficientă prin care ei pot exersa și dezvolta aceste procese.

Citate:
“Jocul este pură învățare și, deși puține studii formale au fost dedicate
relației dintre joc și învățare, este evident că jocul poate fi folosit și ca
instrument motivațional, și ca instrument de predare.” (Cozolino,2017, pag.
196)
 “Jocul este o activitate dominantă în copilărie, prin care individul își
satisface propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe
care și-o creează singur.” (Golu, 2010, pp.130)
“Jocul este un act de imaginație. Când copiii ies să se joace- să alerge, să
zburde, să sară-, se activează de fapt un alt fel de cunoaștere. Este un fel de a
crede, care le permite copiilor, în cazul în care doresc acest lucru, să fugă mai
repede ca vântul, să sară mai sus de nori, devenind într-o clipă parte din
exuberanța și zburdălnicia naturii înseși.” (Nell & Drew,2016, pag.22)

"In joc e ca și cum copilul ar fi cu un cap mai înalt decât în realitate (...).
Acțiunea din sfera imaginației, într-o situaţie imaginară, nașterea intențiilor
voluntare și formarea motivelor volitive și a planurilor pentru viața reală - toate
apar în joc, transformându-l în cel mai înalt nivel al dezvoltării preșcolare. Jocul
poate fi considerat, doar în acest sens, o activitate principală care îl formează pe
copil" ( Vygotski 1978, pag. 102-103)

"Ce face jocul? Adevărul este că jocul pare a fi una dintre cele mai
dezvoltate metode inventate de natură pentru a permite autocrearea unui creier
complex." (Brown, S. L. & Vaughan, C. C. 2009, pp. 40)

Parafrazări:
După spusele lui Walter F. Drew și Marcia L. Nell în cartea " De la joc la
învățare", atât copiii, cât și adulții învață din jocul practic. Jocul ca atare oferă
perspectiva nouă asupra realității și un mod de cunoaștere directă, prin
experiență. Acesta stârnește creativitatea și inspirația, dar ajuta și la rezolvarea
problemelor pe latura științelor exacte. (Nell & Drew,2016, pag.28)

Asa cum spun și Walter F. Drew și Marcia L. Nell în cartea " De la joc la
învățare" jocul are beneficii fizice, cognitive, lingvistice și sociale în
dezvoltarea copilului. Acestea sunt interdependente, o modificare în planul
unuia dintre domenii le influențează și pe celelaltelte. Așadar, perspectiva
profesorilor sau a adulților, în ceea ce privește jocul, ar trebui să se schimbe,
acesta având doar o influență pozitivă asupra dezvoltării informaționale dar și
spirituale a copilului. (Nell & Drew,2016, pag.52)
 Conform Florinei Golu, în cartea “Psihologia dezvoltării umane” prin
intermediul jocului copilul învață concepte și îți dezvoltă abilități noi,
percepând viața într-un mod realist și direct, de asemenea dezvoltând noi
abilități de limbaj și paralimbaj. Relația copil-joc poate determina nivelul de
dezvoltare intelectuală la care a ajuns copilul, dar și cel de dezvoltare
psihocomportamnetală, exercitată în mediul social. (Golu, 2010, pp.130)

După spusele lui Walter F. Drew și Marcia L. Nell în cartea " De la joc la
învățare", exista o legătură puternică între joc și rezolvare a problemelor. Prin
experimentarea directă a unor situații, redate prin joc, copiii pot învăța cum să
se descurce în problme viitoare din viata lor. Așadar, profesorii se pot lega/ajută
de curiozitatea înnăscută a copiilor, supunându-i unor astfel de activități
practice, în scop educațional. (Nell & Drew, 2016, pag.57)

Florinda Golu, in cartea “Psihologia dezvoltării umane” spune că jocul este o

dimensiune culturală, valabilă pentru toate vârstele, cât și principala formă
deconstruire și conturare a personalității și comportamentului unui copil. Prin
intermediul acstuia copilul cunoaște, învță și percepe realitatea. (Golu, 2010,
pp.133)

Bibliografie :
1. Brown, S. L. & Vaughan, C. C., 2009. "Play: How It Shapes the Brain,
Opens the Imagination, and Invigorates the Soul" (Trad. R. Abrudan)
Editura: Avery.
2. Cozolino, L., 2017. “Predarea bazată pe atașament. Cum să creezi o clasă
tribală.” București: Editura Trei.
3. Elkonim, D.B., 1980. „Psihologia jocului”, București: Editura: Didactică și
Pedagogică
4. Golu, F. 2010. “Psihologia dezvoltării umane.” București : Editura
Universitară
5. Nell, M., N., Drew, W. F. 2016. ‘De la joc la învățare. Cum folosim jocul
didactic în educația timpurie.” (Trad. R. Abrudan) București: Editura Trei.
6. Vygotsky, L. 1978 Mind in Society. The Development of Higher
Psychological Processes (Trad. M. Cole), Cambridge: Harvard University
Press
7. Simion M. N., 2010. “Rolul jocului în dezvoltarea personalității copilului”-
Biblioteca Universității Transilvania
8. Simister C. J., 2011. “Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței și cretivității
copiilor”- Biblioteca Universității Transilvania