TEMA XXII Creativitate, inovatie

si educatie in contextul proiectelor

europene
“ Concepte

 invenţia presupune găsirea noului care se adaugă cunoştinţelor

şi obiectelor deja existente;
 inovaţia are o conotaţie pragmatică şi implică aplicarea

”
noutăţii într-o formă de activitate din domeniul economic;
 descoperirea este dezvăluirea unor legităţi existente deja în
realitate şi înainte de relevarea, de explicarea lor teoretică;
 talentul este o formă superioară de manifestare a aptitudinilor,
care poate duce la valori noi şi originale;
 geniul este cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor,
care se manifestă într-o activitate de importanţă istorică
pentru societate, pentru progresul cunoaşterii umane,
ştiinţei, tehnicii, culturii cu un ridicat nivel de originalitate.


 Definirea creativității - acceptiuni
 Creativitatea ca produs.
 Creativitatea ca proces
 Creativitatea ca potenţialitate general umană
 Creativitatea ca dimensiune complexă a personalităţii


Creativitate nu inseamna numai capacitatea de a realiza produse originale , noi ; in invatamant , nu se pune problema de a forma creatori de valori originale , cat e vorba de a forma si cultiva trasaturi care vor permite manifestari creatoare ; initiativa ,
perseverenta in cautarea de solutii , curiozitate , originalitate in punctele de vedere afirmate , etc .
 Creativitate - definitii
§ Al. Rosca este de parere ca , datorita complexitatii fenomenului creatiei ,este putin probabil sa se ajunga la o definitie unanim recunoscuta ,
deoarece fiecare au-tor pune accent pe dimensiuni diferite .Astfel ,se arata ca dupa unii autori ,,creati-tatea este aptitudinea sau capacitatea de a
produce ceva nou si de valoare’’, iar dupa altii ea constituie un proces prin care se realizeaza un produs (Al. Rosca,1981, p. 16) .
§ Dupa P. Popescu-Neveanu ,,creativitatea presupune o dispozitie a personalitatii spre nou , o anumita organizare (stilistica) a proceselor psihice in
sis-tem de personalitate” (P. Popescu-Neveanu ,1987, p.52) .
§ Margaret A. Boden (1992) a inventariat definitiile creatiei consemnate in diferitele dictionare , concluzionand ca in general creativitatea consta
in,, realizarea de combinatii noi , originale , de idei vechi “. Combinatiile noi trebuie sa aiba o anumita valoare .
§
 Caracteristicile creativității
 gândirea divergentă este o dimensiune din categoria operaţiilor şi este descrisă ca fiind o gândire de tip multidirecţionat, care include aptitudinile: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitatea, redefinirea;
 fluiditatea reprezintă volumul şi rapiditatea debitului asociativ sau numărul de răspunsuri obţinut;
 flexibilitatea este aptitudinea de restructurare a demersurilor gândirii în raport de noile cerinţe sau de varietate a răspunsurilor formulate, presupunând apelul la centrări şi decentrări succesive;
 originalitatea este abilitatea unui subiect de a da răspunsuri neobişnuite, neuzuale, cu o frecvenţă statistică redusă. Dar originalitatea nu este dată doar de raritatea răspunsurilor, ci şi de relevanţa sau de corespondenţa cu cerinţele realităţii, după cum arăta F. Baron.
 elaborarea este acţiunea propriu-zisă de producere a unor soluţii inedite;
 sensibilitatea faţă de probleme este abilitatea de identificare a problemelor;
 redefinirea este capacitatea de folosi obiectele în modalităţi neuzuale;
 gândirea convergentă reprezintă principalul mijloc de asimilare a informaţiilor, esenţial pentru asigurarea unui nivel corespunzător mecanismului creativ;
 aprehensiunea sau stilul perceptiv este o dimensiune stilistică a intelectului care reflectă modalitatea de reacţie a proceselor cognitive la problemele ce urmează a fi rezolvate.
a.
 Criterii de apreciere a creativității
S. Gollan (1963 ) stabileste patru tipuri de criterii in aprecierea creativitatii :
• performanta creatoare care se caracterizeaza prin eficienta , utilitate , noutate si originalitate ;
• procesul creativ , ale carui trasaturi specifice sunt : spontaneitatea , asociativitatea , flexibilitatea , capacitatea combinatorica ;
• insusirile persoanei creative care privesc in primul rand motivele si atitudinile creative ;
• potentialul creativ , situatie in care sunt evaluate fluiditatea , flexibilitatea , originalitatea si capacitatea de elaborare prin intermediul unor teste specifice .
a.
Niveluri ale creativitatii
 creativitatea expresiva , forma fundamentala a creativitatii , care nu este conditionata de nici o aptitudine si e cel mai usor de surprins in desenele copiilor ; caracteristicile principale ale acestui
nivel al creativitatii sunt spontaneitatea , libertatea de exprimare ; independenta si originalitatea . Ea constituie premisa de dezvoltare , in procesul educatiei , a celorlalte forme ale creatiei . Poate fi
stimulata inca din perioada prescolara prin jocuri de creatie , desene libere si povestiri din imaginatie , apreciindu-i pe copii , insa fara observatii critice pentru a nu le frana spontaneitatea .
 creativitatea productiva , este nivelul specific tehnicienilor , pentru ca presupune insusirea unor deprinderi care permit imbunatatirea modalitatilor de exprimare a creatiei ;
 creativitatea inventiva , cea care se valorifica prin inventii si descoperiri si care pune in evidenta capacitatea de a sesiza relatii noi si neobisnuite , cai noi de interpretare a unor realitati cunoscute
 creativitatea inovativa ( inventiva ) ,care presupune intelegerea profunda a principiilor fundamentale ale unui domeniu ( arta , stiinta ) si apoi modificarea decisiva a abordarii unui anumit fenomen ;
in acest caz e vorba de inovatii , care reprezinta aporturi semnificative si fundamentale intr-un domeniu ;
 creativitatea emergenta , nivelul suprem al creativitatii , la care ajung foarte putini indivizi si presupune descoperirea unui principiu , a unei idei care sa revolutioneze un intreg domeniu al
cunoasterii . Acest nivel este cel mai greu de inteles si de explicat , iar cei care il ating sunt catalogati drept genii .
 Etape ale procesului creativ
1. Prepararea – este faza initiala si obligatorie a oricarui act de creatie . Aceasta faza presupune o pregatire intensa si de lunga durata in legatura cu problema pe care creatorul isi propune sa o rezolve . Este necesara o informare
minutioasa asupra istoricului problemei , asupra tentativelor altora de a o solutiona , si abia apoi se emit ipoteze rezolutive . In cazul in care problema nu poate fi rezolvata , creatorul o lasa deoparte si se relaxeaza sau
trece temporar la alte preocupari .
2. Incubatia – se petrece in inconstient si pote fi de mai lunga sau de mai scurta durata . Ea pare o perioada pasiva , de abandonare a efortului . Se presupune ca in aceasta faza au loc o serie de prelucrari paralele , se stabilesc
conexiuni care nu au fost efectuate anterior . Unii autori sustin ca inconstientul sterge ipotezele rezolutive , incercate in faza de preparare , care nu au dat rezultatele scontate , favorizand ipotezele neglijate in aceasta faza .
De aceea , sansele de a obtine solutii creative la o problema depind de cat de sustinuta si eficace a fost faza de preparare , de bogatia datelor acumulate .
3. Iluminarea ( inspiratia , intuitia , insight ) – este momentul in care solutia problemei apare brusc in campul constiintei . Iata cum descrie W. E. More ( 1985 ) momentele de incubatie si iluminare : ,,Cand ne este greu sa ajungem
la o solutie si simtim ca gandirea nu produce nimic nou , este indicata o perioada de incubatie , un timp in care constiinta se indeparteaza de problema . Experienta persoanelor creative arata ca , frecvent , atunci cand
atentia se orienteaza catre altceva si nu catre problema a carei solutie ne scapa , si astfel ne frustreaza , apar idei noi . Aparent cand gandim constiincios , urmam aceleasi cai batatorite …”
4. Verificarea – este faza finala a procesului de creatie , in care solutia gasita este testata , examinata , pentru eliminarea unor posibile erori sau lacune .
a.
 Factorii creativitatii
ü fluenta – care exprima rapiditatea si usurinta de a produce , in anumite conditii , cuvinte , idei , asociatii , propozitii sau expresii ;
ü flexibilitatea – care exprima capacitatea de a modifica si restructura eficient mersul gandirii in situatii noi , de a gasi solutii cat mai variate de rezolvare a problemelor , de a opera
trasferuri , de a renunta la ipotezele vechi si de a adopta cu usurinta altele noi ;
ü originalitatea – care este capacitatea de a emite idei noi , solutii ingenioase , neconventionale , neobisnuite ; se considera a fi originale acele raspunsuri care frapeaza , care sunt iesite
din comun , care ocolesc caile batatorite de rezolvare ;
ü sensibilitatea la probleme – care este capacitatea de a remarca cu multa usurinta fenomenele obisnuite , sesizand prezenta unor probleme acolo unde majoritatea nu le observa ;
ü redefinirea ( restructurarea ) – care vizeaza abilitatea de a folosi intr-o maniera noua neobisnuita , un obiect sau o parte a acestuia .
Cele mai importante atitudini creative
sunt :
Ø increderea in fortele proprii si inclinatia puternica pentru realizarea de sine ;
Ø interesele cognitive si devotamentul fata de profesiunea aleasa ;
Ø atitudinea antirutiniera ;
Ø cutezanta in adoptarea de noi scopuri neobisnuite ;
Ø perseverenta in cautarea de solutii pentru realizarea priectelor propuse ;
Ø simtul valorii si atitudinea valorizatoare .
v
 Blocajele creativităţii
 Blocaje culturale – conformismul, cei care se comportă diferit sunt sancţionaţi de ceilalţi, priviţi cu suspiciune şi, în consecinţă, persoanele creative sunt descurajate; atitudinile pe care le putem include aici sunt: dorinţa de a se conforma modelelor sociale, de
apartenenţă, conformism la ideile vechi, slabă capacitate de a transforma sau modela ideile, încredere exagerată în statistici şi experienţa trecută, sentimentul că îndoiala este un inconvenient social; – neîncrederea în imaginaţie, în fantezie, prin acordarea unei
atenţii exagerate raţionamentelor, unde putem include: primordialitatea factorilor practici în luarea deciziilor, slaba capacitate de a modifica ideile, încredere exagerată în raţiune.
 Blocaje emoţionale, printre care amintim: – teama de a nu greşi; teama de a fi minoritar; – graba de a accepta prima idee; – descurajarea rapidă; – tendinţa exagerată de a-i întrece pe alţii; – capacitatea redusă de a se destinde, de a lăsa incubaţia să lucreze;
 Blocaje metodologice sunt cele ce reflectă procedeele de gândire: – rigiditatea algoritmilor folosiţi anterior sau insistenţa în aplicarea aceloraşi algoritmi pe care i-am mai folosit în situaţii în care nu sunt potriviţi; – fixitatea funcţională este folosirea obiectelor
potrivit funcţiei lor obişnuite, fără a încerca să le utilizăm şi în alt mod; – critica prematură, evidenţiată de Al. Osborn, este frânarea sugestiilor ce pot apărea pentru rezolvarea diferitelor probleme;
 Blocaje perceptive: – incapacitatea de a se interoga asupra evidentului; – incapacitatea de a face distincţia dintre cauză şi efect; – dificultăţi în definirea problemei; – dificultăţi în defalcarea problemei în elementele sale componente, care ar putea fi abordate mai uşor;
– dificultatea de a distinge între fapte şi problemă; – discordanţă între proiectul realizat şi cel personal.
 Blocaje legate de relaţia individ-grup: – lipsa de comunicare care poate avea formele: comunicare imposibilă din cauza discordanţei limbajului, vocabularului; comunicare incompletă; comunicare deformată, denaturată voluntar; – marginalizarea individului
creativ, întrucât comportamentul său nu respectă normele sociale; – lipsa de autenticitate datorită presiunilor exercitate de constrângerile sociale sau culturale; – izolarea, fie datorită respingerii de către ceilalţi, fie din iniţiativă personală determinată de teama de a
nu greşi; – dependenţa încurajată de grup, obţinută prin intermediul recompenselor şi pedepselor, a informaţiilor, a căilor financiare.
v
 Competențele cadrelor didactice:
1. competenţă ştiinţifică
§ abilităţi cognitive necesare pentru procesarea informaţiilor;
§ informaţii ştiinţifice selectate, actualizate, exacte;
§ capacităţi de vehiculare a cunoştinţelor;
§ experienţă didactică flexibilă;
§ capacitatea de recurs la strategii rezolutive variate;
§ aptitudini necesare pentru cercetare şi experimentare;
§ strategii creative;
§ operaţii mentale flexibile şi dinamice;
§ capacitate de transfer şi aplicare a cunoştinţelor;
2. competenţă psihosocială
• capacitatea de a stabili fără dificultate relaţii interpersonale adecvate cu elevii;
• capacitatea de adaptare la roluri diverse;
• capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul cât şi cu elevii, separat;
• abilităţi de adecvare a forţei/autorităţii la situaţiile educaţionale concrete (varierea raportului libertate-autoritate, indulgenţă-exigenţă în funcţie de specificul situaţiilor apărute);
• disponibilităţi de adaptare la variate stiluri educaţionale;
• entuziasm, înţelegere, prietenie;
v
 Competențele cadrelor didactice:
3. competenţă managerială
§ capacitate de influenţare a clasei şi a fiecărui elev în parte;
§ abilităţi de planificare şi proiectare;
§ capacitate decizională;
§ capacitatea de a organiza, monitoriza şi coordona activitatea clasei/elevului;
§ administrarea corectă a sancţiunilor şi recompenselor;
§ echilibru autoritate-putere-responsabilitate
§ rezistenţă la situaţiile de stres;
4. competenţă psihopedagogică
• capacitate de determinare a gradului de dificultate a unui conţinut;
• capacitate de a face accesibilă informaţia transmisă;
• empatie, capacitate de înţelegere a disponibilităţilor interne ale elevilor;
• creativitate în activitatea instructiv-formativă;
• atitudine stimulativă, energică, creativă;
• tact pedagogic (organizarea conştientă, controlată, a propriului demers pedagogic şi capacitatea de restructurare ―din mers‖ a acestuia, în funcţie de variabilele nou survenite pe parcursul derulării procesului instructiv-formativ);
• spirit metodic şi clarviziune în activitate;
v
 Formarea continua – obiective:
 dezvoltarea identităţii naţionale, în contextul integrării europene şi mondiale;
 dezvoltarea culturală, ştiinţifică, tehnică şi profesională;
 dezvoltarea capacităţii de anticipare şi de adaptare la schimbare, pentru progres psihosocial şi integrare;
 formarea şi dezvoltarea personalităţii umane integrale, armonioase, creatoare, independente şi interdependente;
 dezvoltarea caracterului prospectiv şi permanent al educaţiei;
 democratizarea educaţiei şi a învăţământului, asigurarea condiţiilor de egalizare relativă şi gradată a şanselor de acces şi parcurgere, pentru dezvoltarea maximă a potenţialului psihofizic al fiecărui individ, pentru realizarea caracterului deschis al învăţământului;
 formarea capacităţilor cognitive, afectiv-motivaţionale, volitiv-acţionale, atitudinale şi aptitudinale, a stilului activităţii intelectuale, a conştiinţei de sine şi a celei sociale, a concepţiei despre om şi societate;
 dezvoltarea personalităţii capabile de cooperare, comunicare, decizie, inovare şi de adaptare creatoare la mediu şi a mediului la condiţia umană;
 educarea in spiritul valorilor democratice, moral-civice şi patriotice, estetice şi culturale ale societăţii contemporane;
 realizarea unei noi armonii între cultura generală, de specialitate şi cea profesională, la nivelul exigenţelor formative ale societăţii postindustriale informatizate, în funcţie de profilul de formare determinat;
 formarea tinerei generaţii pentru integrare culturală şi socioprofesională eficientă, pentru dezvoltarea culturii şi civilizaţiei.
v