CONCEPTUL DE CREATIVITATE

Definitii ale creativitatii

Multimea definitiilor date creativitatii difera in functie de prioritatea abordarii, dupa cum se
pune accentul pe: produsul creat, procesul creator sau persoana creatoare.
Creativitatea este, in esenta, un complex proces, o complexa activitate psihica ce se
finalizeaza intr-un anumit produs, este capacitatea omului de a realiza noul, sub diferite forme:
tehnica, teoretica, stiintifica, sociala, artistica, de a releva aspecte deosebite, necunoscute ale
realitatii, de a elabora cai si solutii originale de rezolvare a poblemelor si a le exprima in forme
personale inedite.
Creativitatea se finalizeaza intr-un produs de o valoare individuala, dar mai ales sociala,
superioara.
Termenul de creativitate isi are originea in latinescul creare = a naste, a crea, a zamisli, a fauri.
Termenul de creativitate1[1] a fost introdus de G.W. Allport (1938) in urma intelegerii faptului
ca "substratul psihic al creatiei este ireductibil la aptitudini si presupune o dispozitie generala a
personalitatii spre nou, o organizare a proceselor psihice in sistemul de personalitate".
Creativitatea este definita ca "reprezentand cel mai inalt nivel comportamental uman,
capabil de a antrena si focaliza toate celelalte niveluri de conduita biologica si logica (instincte,
deprinderi, inteligenta), precum si toate insusirile ale unui individ (gandire, memorie, atentie, vointa,
afectivitate) in directia pentru care acesta este pregitit si il preocupa, in vederea realizarii unor
produse ce se caracterizeaza prin originalitate, noutate, 636b14g valoare si utilitate sociala. 2[2]
Creativitatea este un proces prin care spiritul uman, depaseste realitatea prezenta si
descopera adevaruri si realitati noi. Ea a constituit si constituie conditia sine qua non a progresului
cunoasterii, a transformarii lumii.
V.Oprescu3[3] considera creativitatea ca fiind abilitatea de a face combinatii noi intre doua
sau mai multe concepte existente deja in minte, combinatii din care rezulta produse care corespund
unor nevoi individuale sau sociale; cu cat elementele noii combinatii sunt mai independente unele de
altele, cu atat solutia este mai creativa.

1[1] E.Burdus, Gh.Caprarescu "Fundamentele managementului organizatiei", Edit. Economica, Bucuresti 1999, p.282

2[2] V.Feier "Creativitatea si creativitatea manageriala", Edit.Expert, Bucuresti 1995, pp. 50-53

3[3] V.Oprescu "Factorii individuali si formativi ai vocatiei si creativitatii", Edit. Scrisul Romanesc, Craiova 1989, pp. 38-41
 O prima nota definitorie a creativitatii o constituie noutatea; orice proces prin care se
produce ceva nou (o idee, un obiect, o noua forma de organizare a vechilor elemente) poate fi
considerat creator; creativitatea consta in capacitatea de combinare si recombinare a experiensei in
modele noi(Arnold); creativitatea este capacitatea de a gasi solutii noi la o problema sau noi moduri
de expresie artistica, de a da nastere la un produs nou pentru individ, nu neaparat si pentru societate
(English and English).
Creativitatea este o facultate superioara a omului, un proces psihic de identificare a
posibilitatilor noi, de asigurare a unor elemente disparate, mai mult sau mai putin departate,
constand in cunostiinte acumulate prin studii sau experienta, combinarea realizata reprezentand o
creatie stiintifica, tehnica, sau artistica ce constituie un bun material sau spiritual, util societatii. 4[4]
Al. Rosca5[5] defineste creativitatea ca un proces, care duce la un anumit produs, caracterizat
prin originalitatea sau noutatea si prin valoare sau utilitate pentru societate. In cazul in care accentul
este pus pe persoana, creativitatea este definita fie ca o caracteristica a performantei persoanei (o
performanta originala si de valoare), fie ca facultate sau capacitate de a inventa (in tehnica), de a
descoperi (in stiinta), sau a crea(in arta si literatura), cu alte cuvinte de a realiza un produs nou si
valoros.
In sens mai larg, creativitatea se refera si la gasirea de solutii, idei, probleme,metode, care nu
sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independenta. Prin creativitate se inteleg
adeseori factorii psihologici potentiali ai unor viitoare performante creatoare, intr-un domeniu sau
altul al activitatii omenesti.
V. Feier6[6] vede creativitatea ca un intreg ale carui elemente fundamentale: subiectul
creator, activitatea creatoare, produsul creativ, mediul creativ, sunt in rezonanta cauzatoare de
armonie, consonanta lor, fiind necesara dar nu si suficienta, reflectind intregul in dinamica si
complexitatea sa.
Al. Rosca defineste creativitatea ca o "caracteristica a performantei persoanei (o performansa
originala si de valoare), strans legata de nebunie, de dezechilibrul mintal".
M. Bejat7[7] intelege prin creativitate capacitatea gandirii umane de a gasi solutii noi, de a da
nastere unor idei sau unor lucruri necunoscute anterior (cel putin pentru individ).

4[4] A.Manolescu "Management general" , Edit. Keysys Grafx, Oradea 1997, pp. 87-98

5[5] Al.Rosca "Creativitatea", Edit. Enciclopedica romana, Bucuresti 1972, pp. 7-9

6[6] V.Feier , op.cit., p. 117

7[7] M. Bejat "Talent, inteligenta, creativitate", Edit. Stiintifica, 1971, p. 102

 Creativitatea apare ca o formatiune complexa de personalitate, focalizata pe nou, structurata
in raport cu legile ti criteriile originalitatii si constand dintr-o interactiune specifica intre aptitudini si
atitudini.
M. Rocco8[8] afirma: "creativitatea se defineste ca o formatiune deosebit de complexa a
personalitatii - caracterizata in principal prin originalitate si valoare - ea integrand intr-un mod
specific toate aspectele care concura la realizarea noului.
Creativitatea individuala si colectiva rezida in valorificarea sociala a capacitatii omului de a
asimila si a depasi mereu nivelul existent al informatiei, de a imagina si a produce noul, de a actiona
pentru materializarea acestui produs.9[9]

Etapele procesului creator

Procesul creator parcurge urmatoarele patru etape:

 Pregatirea
 Incubatia
 Iluminarea
 Verificarea
Pregatirea consta in investigarea multilaterala a problemei date, in familiarizarea cu natura
problemei si cu metode de rezolvare adecvate. Buna ei desfasurare depinde de creator, de
constiinciozitatea cu care el se ocupa de respectiva problema. Aceasta etapa este foarte complexa si
deseori este decisiva pentru finalizarea procesului creator.
Se pot diferentia patru subetape :
1)Sesizarea problemei implica participarea acelor aptitudini speciale denumite: sensibilitatea
la probleme, capacitatea de apercepe situatiile problema, de a sesiza deficientele intr-o anumita
structura.
2)Subetapa analitica: problema odata sesizata devine obiectul unei minutioase analize;
imprecisa la inceput, situatia problema este intelectualizata si formulata in termeni clari.
3)Subetapa de acumulare: dupa ce problema a fost clar definita, incepe strangera informatiei
contingente cu solutionarea ei; cantitatea si natura materialului acumulat depind de abilitatiile de
evaluare si de selectie, de perceptia si atentia creatorului.

8[8] M.Rocco "Creativitate individuala si de grup", Edit.Academiei RSR, Bucuresti 1979,

9I.Mihut "Autoconducere si creativitate" , Edit, Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p.180. [9] I.

 4)Subetapa operationala: dupa ce problema a fost formulata, incepe activitatea, de cautare
mintala a solutiei. Printre trasaturile de personalitate solicitate in aceasta subetapa, sunt de
mentionat: persevsrenta, dorinta de a gasi o solutie, nivelul inalt al aspiratiilor si motivatia, energia,
curiozitatea, initiativa.
Incubatia poate fi de lunga sau scurta durata. Este etapa de asteptare, in urma unei perioade
de pregatire in care nu s-a gasit nici o solutie. Ea se situeaza intre momentele elaborarii ultimei
ipoteze si momentul elaborarii solutiei definitive. In aceasta etapa, problema pare a fi parasita, dar la
un moment dat apare rezolvarea.
Iluminarea este momentul central, crucial al procesului creator. Este etapa in care procesul
de creatie atinge punctul culminant. Ideea creativitatii apare brusc, este momentul aparitiei
spontane a solutiei, ceea ce pare obscur devine clar. Iluminarea este momentul strafulgerarii ideii,
este intotdeauna insotita de bucuria frenetica a gasirii solutiei si de un puternic sentiment de
certitudine, eliberare si usurare. Principalele aptitudini care favorizeaza iluminarea sunt:
originalitatea, neconventionalitatea, nonconformismul, independenta gandirii, flexibilitatea
cognitiva, capacitatea de a restructura, transforma, reforma, capacitatea de evaluaresi de decizie.
Verificarea este stadiul final al gandirii creatoare. In aceasta etapa materialul brut, furnizat de
inspiratie, este finisat. Verificarea consta in stabilirea faptului daca ideea respectiva, elaborata in
etapa iluminarii, raspunde sau nu criteriilor de evaluare a produselor .
Desi se considera ca iluminarea este etapa in care procesul de creatie ajunge la punctul
culminant, produsul nu devine valabil decat dupa ce a trecut de etapa de verificare.

Factorii creativitatii

La baza procesului creativ stau trei categorii de factori:

1.     factorii psihici
-factori cognitivi - intelectuali (aptitudinali)
-factori noncognitivi (motivatie, afectivitate, atitudini)
2.     factori sociali (culturali, educativi, mediu.socio-economic)
3.     factori biologici (diferenta de sex, de varsta)

Inteligenta joaca un rol important in proceul creativ. Inteligenta-aptitudine care corespunde

in general gandirii, se releva a fi o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru creativitate. Toti
indivizii care manifesta un grad inalt de creativitate sunt si foarte inteligenti, pe cand numai putini din
cei cu un inalt grad de inteligenta sunt si creativi.
 In randul factorilor intelectuali care determina, in mare masura, capacitatea creativa, cei mai
importanti sunt:
 sensibilitatea fata de probleme- factor ce consta in atitudinea deschisa, receptiva fata de
experienta, fata de nou, fata de trebuintele, atitudinile si sentimentele altora, permanenta
dorinta de cunoastere, de a elabora si experimenta noi ipoteze.
 Sensibilitatea la implicatii- consta in capacitatea de a recunoaste dependente, probleme acolo
unde altii nu le vad.
 Fluiditatea-posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un numar mare de idei, imagini, situatii.
 Flexibilitatea- consta in capacitatea de a varia perspectiva fata de idei si lucruri, de a schimba
unghiurile de vedere, capacitatea de a opera usor, rapid.
 Originalitatea- este caracteristica cea mai specifica a gandirii creatoare si consta in
capacitatea de a produce idei si imagini noi, de a gasi solutii noi, neuzuale. Originalitatea este
rezultanta a doi factori deosebiti: independenta de gandire (nonconformismul) si imaginatia
creatoare.
 Ingeniozitatea- consta in capacitatea de a rezolva problemele cu o eleganta neuzuala, intr-un
mod abil si surprinzator, cu metode si procedee originale si simple.
 Redefinirea- consta in aptitudinea de a restructura, de a interpreta, de a transforma, de a
schimba functia unui obiect pentru a-l face util intr-o noua forma.
 Elaborarea- consta in aptitudinea organizarii coerente a informatiilor, a ideilor, capacitatea de
a planifica o actiune tinand seama de cat mai multe detalii, anticiparea rezultatului final,
dezvoltarea si finalizarea unei idei.

Imaginatia este o componenta importanta in procesul de creatie. Procesul creatiei nu poate fi

conceput fara aportul imaginatiei. Imaginatia este necesara fiecaruia dintre noi in conditiile vietii
obisnuite. Superioritatea imaginatiei consta in realizarea oricarui fel de combinatie, construieste
prototipuri, modele, realitati noi.
Factorii motivationali si atitudinali sunt cel putin tot atat de importantti in determinarea
performantei ca si cei aptitudinali.

Rolul motivatiei in creativitate , conduita umana fiind considerata ca o problema de formare

si manifestare a legaturilor intre stimuli si raspunsuri.10[10]
Asupra motivatiei actioneaza 3 categorii de factori motivationali:

10[10] V.Feier, Op . cit. , p. 39

 -trebuinte
-relatiile afective si atitudinile
-obiecte si imprejurari imediate sau imaginare
Factorii motivationali sunt acele elemente care determina o persoana sa indeplineasca
anumite actiuni sau sa adopte anumite atitudini. Aceste elemente pot asigura stabilirea unor
prioritati in satisfacerea nevoilor. Satisfactia este starea de multumire resimtita atunci cand o dorinta
sau nevoie a fost satisfacuta. Motivatia constituie suportul angajarii in cursa spre indeplinirea unui
anumit rezultat, iar satisfactia este legata de rezultatul deja obtinut.
In cadrul factorilor sociali se inscriu conditiile de mediu economico-social (nivelul de trai,
conditiile de viata, nivelul de educatie si cultura), scoala, mediul familial, mediul organizational.
Factorii biologici se refera la varsta - care determina modificari importante ale capacitatii
creative si ale modalitatilor specifice de afirmare a creativitatii- si sex, in privinta acestui ultim factor
trebuind evidentiat faptul ca intre potentialul creativ al barbatilor si cel al femeilor nu s-au constatat,
practic, diferente in cadrul acelorasi categorii de varsta. 11[11]

Relatia dintre creativitate si factorii intelectuali

O problema mult studiata de psihologie este cea a relatiei dintre nivelul intelectual exprimat
prin coeficientul de inteligenta (QI) si creativitate. Intrebarile pot fi formulate astfel:
-         care este nivelul intelectual minim care permite unei persoane sa fie creativa, in
sensul propriu al cuvantului?
-         in ce masura cresterea nivelului intelectual este insotita de cresterea gradului de
creativitate?
Cercetarile au aratat ca nu se poate vorbi despre creativitate propriu-zisa la persoanele care
au un nivel intelectual submediocru, adica un QI sub 80. De la acest nivel in sus inteligenta si
creativitatea coreleaza, adica cu cat nivelul intelectual este mai ridicat, cu atat si creativitatea este
mai buna, dar aceasta corelatie se pastreaza numai pana la aproximativ QI = 110. Peste acest nivel,
adica la cei cu un nivel intelectual superior, cele doua trasaturi nu mai coreleaza. Cineva poate fi
foarte creativ fara a avea un nivel intelectual cu mult mai mare de 110 sau poate avea un QI de 130,
140 fara a fi deosebit de creativ.
O persoana inteligenta, dar nu foarte creativa poate avea o gandire convergenta. Ea invata cu
usurinta algoritmi, intelege usor relatiile abstracte, fara sa aiba o capacitate deosebita de creatie.

11[11] C.Russu "Management" , Edit. Expert, Bucuresti, 1993, pp. 188-189

 Creativitatea este asociata mai ales cu gandirea divergenta care se orienteaza spre mai multe
solutii si care cauta variate cai de rezolvare. Gandirea divergenta se caracterizeaza prin flexibilitate,
fluenta si originalitate.
Flexibilitatea se manifesta prin capacitatea de a gasi solutii cat mai variate, de a restructura
rapid cunostintele in functie de cerintele situatiei, de a transfera cunostintele de la un domeniu la
altul. (De ex. capacitatea de a utiliza cele invatate la psihologie pentru rezolvarea unor probleme
educative sau in sociologie). Opusul flexibilitatii este fixitatea functionala, adica repetarea stereotipa
a acelorasi modalitati de abordare a problemei, chiar daca nu duc la rezultat.
Fluiditatea sau fluenta este capacitatea de a produce un mare numar de idei sau imagini.
Originalitatea este cu atat mai mare cu cat solutiile gasite sunt mai neobisnuite, mai putin
frecvente. Opusul originalitatii este banalitatea.

Nivelurile creativitatii

Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem prea multe, deoarece toate progresele
stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. C.W.Tazlor descrie cinci niveluri ale
creativitatii:
Primul nivel este cel expresiv - comportamental, cand o anumita persoana dispune de o serie
de trasaturi prielnice unei activitati creatoare (spontaneitate, receptivitate, flexibilitate).
Al doilea nivel este cel productiv, cand stilul comportamental de abordare creativa a
problemelor se concretizeaza in produse noi, dar cu un grad de originalitate redusa.
Nivelul inovativ, cand factorii creativitatii faciliteaza obtinerea unor produse noi, prin
modificari, adaptari ale celor existente.
Nivelul inventiv, este acela cand produsele obtinute au un grad inalt de noutate si
originalitate.
Nivelul emergent, cand produsul activitatii creative il reprezinta legitatile, principiile, teoriile,
care revolutioneaza domeniul respectiv de activitate.

Factori care stimuleaza sau inhiba creativitatea

Creativitatea poate fi influentata de numerosi factori. Dintre acestia fac parte conditiile socio-
economice, culturale si politice dintr-o tara, colectivul de munca, familia, scoala etc.
Exista perioade istorice care favorizeaza creatia (Renasterea) si perioade care o inhiba
(comunismul). In perioadele in care se impun prea multe restrictii, in care se cere ca toti oamenii sa
accepte aceleasi valori, sa se comporte asemanator creativitatea nu se poate manifesta. De
asemenea oamenii creativi nu se pot afirma in tarile sarace deoarece creatia artistica, inventiile
deosebite de multe ori necesita investitii materiale mari (ateliere pentru creatie, laboratoare,
aparate, personal etc.).
Chiar si in tarile democratice si bine dezvoltate economic creativitatea poate fi inhibata de
factori de natura sociala. Oamenii mediocri de regula prefera si recompenseaza comportamentele
conformiste care respecta traditiile, obiceiurile, normele acceptate de respectiva societate. Cei care
sunt nonconformisti, se comporta sau gandesc altfel decat majoritatea sunt dezaprobati. Aceasta
presiune in directia conformismului ii descurajeaza pe cei care ar fi capabili sa inventeze noi
modalitati de actiune.
Unele colective de munca sau de cercetare pot avea efecte pozitive asupra creativitatii
deoarece prin discutarea problemelor sunt inlaturate fixitatile functionale, ideile noi exprimate de
unii pot fi imbogatite, valorificate de ceilalti.
Mediul familial poate stimula sau inhiba creativitatea. Un mediu familial permisiv, tolerant,
deschis spre nou, in care copilul se simte sprijinit de parinti (are sentimentul securitatii), valorizat,
apreciat pentru ideile sale are efecte pozitive asupra creativitatii. Familiile rigide, in care copilul este
excesiv de controlat, in care parintii iau toate deciziile importante si copilul este privit ca o fiinta care
este obligata sa se supuna, in general inhiba creativitatea.
In scoala exista profesori care stimuleaza creativitatea, iar altii o inhiba. Invatamantul din
tara noastra pune un accent exagerat de mare pe insusirea cunostintelor, dar face destul de putin
pentru dezvoltarea creativitatii, desi in activitatea profesionala conteaza mai mult capacitatea de a
utiliza creativ cunostintele decat volumul de cunostinte inmagazinate (cunostintele se invechesc
repede, iar cele necesare pot fi gasite in carti). Pentru dezvoltarea creativitatii sunt utile metodele de
predare cu caracter activ: conversatia euristica, problematizarea, invatarea prin descoperire etc. -
metode care sunt descrise in cartile de pedagogie.
Dezvoltarea creativitatii depinde in mare masura de atitudinea profesorului fata de elevi. Nu
este indicata atitudinea rigida, exagerat de autoritara, ironica, critica. Profesorul ar trebui sa fie
apropiat de elevi, ingaduitor - intre anumite limite. El ar trebui sa incurajeze curiozitatea,
spontaneitatea, atitudinea activa, initiativa, munca independenta, exprimarea opiniilor. Prin
atitudinea sa, profesorul ar trebui sa incerce sa reduca anxietatea, sa mareasca increderea in sine a
elevilor, sa incurajeze receptivitatea fata de nou, dorinta de autoafirmare, pasiunea pentru anumite
domenii. Dar trebuie sa se tina seama si de faptul ca aceeasi atitudine nu are aceleasi efecte asupra
tuturor copiilor. Un profesor ironic ii poate descuraja pe cei timizi, dar cei care au incredere in ei
uneori se simt provocati si incearca sa-i dovedeasca profesorului ca sunt capabili, pot obtine
rezultate bune la disciplina respectiva.