Sinuciderea este o reacție tragică la situații de viață percepute stresante și

presupune recurgerea la un comportament de autoanihilare ca soluție la o

problemă subiectivă cu care se confruntă o persoană la un moment dat. Actul de
suicid concentrează în el un univers de sentimente umane de la frustrare,
gelozie, ură, lezarea demnităţii, pasiune morbidă și până la violenţă proiectată
împotriva propriului eu.
Sinuciderea este o boală asociată, la rândul ei, cu afecțiuni psihice precum
depresia, schizofrenia, tulburarea bipolară, dependența de alcool și alte
substanțe.
Problemele cu care se confruntă o persoană pot fi interpretate ca depășind propriile
resurse de a le face față. Astfel, suicidul apare ca reacție la lipsa perspectivei unei
schimbări sau la încercările eșuate de a rezolva problema (sau care sunt percepute ca
eșecuri).

Există o serie de factori de vulnerabilitate care pot predispune o persoană la suicid:

https://deprehub.ro/psihoeducatie/suicidul/#1552065157878-6d43cc86-cb33

 Factori socio-economici – șomaj, faliment, pierderea statutului, tendința de

marginalizare, excluderea dintr-un grup etc.
 Factori somatici – rată crescută în fazele finale ale unor boli incurabile (infecția cu
HIV, durerile cronice);
 Factori ereditari – ereditatea are o influență între 30-50% în cazul sinuciderilor, deși
este incert dacă genetica își aduce aportul la tulburările psihice care stau la baza
actului sau la sinuciderea în sine (o rudă de gradul I care s-a sinucis crește cu până la
șase ori probabilitatea unei persoane de a se sinucide)
 Factori psihologici – depresia, tulburarea bipolară, alcoolismul sau abuzul de
substanțe, schizofrenia, tulburările de personalitate, tulburările de anxietate, tulburările
de stres post-traumatic și delirul.
Religia este de mult timp considerată un factor care influenţează rata sinuciderilor. Cercetările au
demonstrat că, în ţările în care ataşamentul faţă de 71 Cantor, C.H. op.cit., 1995. 72 Weyerer, S.,
Wiedenmann, A. Economic factors and the rate of suicide in Germany between 1881- 1989.
“Psychological Report”, 1995, 76 : 1331-1341. 73 Berk, J.H. Trauma and resilience during war : a look at
the children and humanitarian aid workers in Bosnia. „Psychoanalytical Review”, 1998, 85 : 648-658.
religie este interzis sau în care ateismul este puternic promovat (de ex., ţările foste comuniste din
Europa de Est, fosta Uniune Sovietică), ţările în care religia predominantă este budismul, hinduismul,
rata sinuciderilor este mai mare decât în alte ţări unde catolicismul sau islamul sunt religiile dominante.
Singura excepţie notabilă poate fi considerată Lituania, care, deşi avea o populaţie predominant catolică,
iar influenţa bisericii era foarte puternică chiar şi atunci când făcea parte din fosta Uniune Sovietică,
prezintă şi prezenta rate ale sinuciderii destul de ridicate.

Durkheim considera că sinuciderea rezultă din absenţa identificării cu un grup unitar, avansând ideea că
rata sinuciderii ar trebui să fie mai mică acolo unde integrarea religioasă este mai puternică. Prin
urmare, practicile şi credinţele religioase comune, precum cele asociate catolicismului ar putea
reprezenta factori de protecţie în faţa sinuciderii 75 . Alţi cercetători76 consideră că nu există o legătură
între proporţia de catolici şi ratele de sinucidere, precum şi că aceste rate sunt mai puţin ridicate la
populaţia care aderă la islam prin raportare la populaţia creştină.

http://criminologie.org.ro/wp-content/uploads/2015/08/Abordarea-Psihosociala-a-Sinuciderii-ca-
Forma-Particulara-a-Violentei.pdf

VEZI PAGINILE 51-57 DIN DOCUMENT, ARE NUMAI DESPRE SOLUTII.

Abordarea prevenirii suicidului la nivel individual subliniază diagnosticul, tratamentul și

urmărirea tulburării mentale (depresie, schizofrenie, dependență de droguri și stres).

Sfaturi pentru prevenirea sinuciderilor

Abordarea sănătății publice are strategii de prevenire a sinuciderii:

 Efectuați campanii de sănătate mintală, screening în școli, diagnosticarea

precoce a abuzului de droguri, depresie și stres.
 Realizați programe specifice de prevenire a sinuciderii și evitați stigmatizarea
comportamentului sinucigaș.
 Controlează accesul la mijloacele de sinucidere. Există dovezi că controlul
deținerii armelor reduce rata sinuciderilor, precum și controlul consumului de
droguri și pesticide. Alte măsuri pot include îngrădirea podurilor înalte și a
ferestrelor din clădirile înalte.
 Sprijin pentru mass-media, astfel încât informațiile să fie adaptate la prevenire:
instruirea jurnaliștilor în tratarea informațiilor privind comportamentul suicidar,
deoarece mass-media poate juca un rol proactiv în prevenirea sinuciderii.
Nu există o abordare terapeutică unică a actului suicidar, dar efectele benefice
ale terapia medicamentoasă și terapia comportamentală cognitivă sau combinația celor
două.

Terapie cognitiv comportamentală este destinat să modifice comportamentele și

gândurile și utilizează tehnici precum asertivitatea, relaxarea, restructurarea cognitivă,
rezolvarea problemelor, formarea abilităților sociale și gestionarea contingențelor, care pot
reduce depresia, anxietatea și lipsa abilității sociale.

Suicidul provoacă suferință victimei, dar și persoanelor apropiate (Jacobsson și Renberg,

1999).

Sinuciderea implică devastarea emoțională, socială și, uneori, financiară a familiei și a

prietenilor. Atât o tentativă de sinucidere, cât și o sinucidere finalizată au consecințe
emoționale pentru oricine este implicat. Familia, prietenii și medicul persoanei se pot simți
vinovați, rușinați și remușiți pentru că nu au reușit să prevină sinuciderea.

Membrii familiei și prietenii persoanei care comite un act de sinucidere pot experimenta o
gamă largă de emoții conflictuale cu privire la persoana decedată, simțind toată durerea
emoțională intensă și tristețea cauzată de pierdere și furia asupra persoanei decedate,
deoarece persoana abandonată de sinuciderea unei persoane dragi, tinde să
experimenteze o durere complicată ca reacție la acea pierdere cu simptome precum emoții
intense, gânduri intruzive despre pierdere și un sentiment de izolare și vid (Sáiz Martínez,
2005).

După sinuciderea unei persoane dragi, familia și / sau prietenii pot avea adesea un
sentiment de rușine, ceea ce duce la a nu dori să discute circumstanțele morții. De
asemenea, puteți da un vinovăţie. Sentimentul de vinovăție este normal după o moarte de
aceste caracteristici. Unul își reproșează că nu și-a dat seama cât de rău era ... și există, de
obicei, un sentiment puternic de a nu fi știut cum să aibă grijă de el. De asemenea, puteți
simți furie și furie față de persoana care s-a sinucis și față de toți cei care au putut contribui
direct sau indirect la realizarea acestei acțiuni.

Deci, atunci când cineva este pierdut de sinucidere, pot apărea o mare varietate de
sentimente, inclusiv vinovăție, resentimente, confuzie, remușcări și îngrijorare cu privire la
problemele nerezolvate.

https://ro.nsp-ie.org/la-conducta-suicida-y-su-prevencion-estrategias-y-terapias-4b006c-
2a268