Canalul Panama:

drumul de ape care leagă două oceane

Canalul Panama în apus de soare
Canalul Panama face legătura dintre Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific şi a fost construit
între anii 1904-1914 pentru a scurta drumul navelor şi pentru a evita zonele periculoase din sudul
Americii de Sud. Până la inaugurarea canalului, toate vapoarele (chiar dacă atunci ele se numeau
corăbii) treceau prin Strâmtoarea Magellan, Pasajul Drake şi pe la Sud de Capul Horn. Drumul era nu
numai mult mai lung, dar şi mult mai primejdios din cauza vremii deosebit de potrivnice indiferent de
anotimp.
Canalul a fost construit de către Statele Unite ale Americii cu acordul recent infiinţatului stat
Panama. Ȋnţelegerea a fost cam în felul următor: SUA a sprijinit obţinerea independenţei statului
Panama de sub stăpânirea columbiană şi a fost de acord să plătească o taxă de 10 mil. $ plus
250.000$/an pentru administrarea canalului până în anul 1999. Tratatul încheiat iniţial în 1904 a fost
modificat de câteva ori de-a lungul timpului, în 1979 statul Panama a obţinut 60% din administrare şi
pe 31 decembrie 1999 a obţinut dreptul complet asupra canalului.
Canalul are o lungime totală de 77 km, este compus din trei ecluze şi mai multe lacuri
artificiale şi are o orientare NV-SE. Lăţimea ecluzelor este de 33.5 metri, această dimensiune fiind
cunoscută sub numele de panamax.
Venind dinspre Oceanul Atlantic, un vapor este ridicat 26 de metri deasupra nivelului mării
până în Lacul Gatun prin Ecluza Gatun, apoi coboară în Lacul Mirafloresprin Ecluza Pedro Miguel şi
prin Ecluza Miraflores în Oceanul Pacific. De cele mai multe ori, la intrarea în canal din ambele
sensuri se formează adevărate cozi, fiecare vapor înscriindu-se pe o listă de acces, în funcţie de
momentul sosirii în zonă. Tranzitarea durează în jur de 12 ore, incluzând aici şi timpii de aşteptare din
ecluze şi se face într-un singur sens în ambele culoare ale ecluzelor.
Prima ecluză – Ecluza Gatun – este construită pe trei etaje (camere). Un vapor este ridicat
treptat prin cele trei camere de apă cu ajutorul unor locomotive care circulă pe şine, de-o parte şi de
cealaltă a ecluzei. Locomotivele trag vaporul în prima cameră, se închid porţile, camera se inundă cu
apă şi când nivelul apei din prima cameră a ajuns la egalitate cu nivelul din cea de-a doua cameră,
porţile din faţă de deschid şi vaporul trece în camera a doua. Apoi fenomenul se repetă. Ȋn momentul
în care vaporul a ieşit din cea de-a treia cameră şi se află în Lacul Gatun, el este cu 26 de metri mai
sus decât nivelul apei dinainte de ecluză.
După ce iese din prima ecluză, vaporul străbate ~37 km pe Lacul Gatun şi pe Râul Chagres, trecând
pe sub Podul Centennial printre zeci de insule mai mari sau mai mici, unele dintre ele naturale, dar
majoritatea formate prin inundarea care a avut loc în zonă pentru a lărgi lacul. Lacul a fost creat în
1913 prin construirea unui baraj pe Râul Chagres şi era, la momentul acela, cel mai mare lac artificial
din lume.
De ambele părţi ale lacului, se găseşte jungla panameză, cea mai mare şi diversificată pădure
tropicală din Emisfera Vestică, după jungla amazoniană. Chiar şi în ziua de azi, aici încă mai există
porţiuni aproape neatinse de mâna omului, locuri necontaminate în care trăiesc sute de specii de
animale si peste 2000 de specii de plante, una dintre cele mai mari biodiversităţi din întreaga lume.
A doua ecluză se numeşte Pedro Miguel şi este construită într-o singură treaptă (cameră).
Aici, tot cu ajutorul locomotivelor, dar şi al cablurilor, un vapor este coborât 9,5 metri pentru a
ajunge la nivelul Lacului Miraflores.
Lacul Miraflores are o lungime de ~ 2 km şi se află la 16 metri deasupra nivelului mării.
A treia ecluză – Ecluza Miraflores – are 2 etaje şi aduce vaporul la nivelul Oceanului Pacific,
coborându-l încă 16,5 metri. Tot cu ajutorul locomotivelor şi al cablurilor vaporul este mutat dintr-o
cameră în cealaltă pentru a ieşi în oceanul Pacific prin Golful Balboa.
Pentru a tranzita canalul fiecare vapor trebuie să plătească o taxă către statul Panama şi această taxă
se calculează în funcţie de capacitatea vaporului. De exemplu, un port-container cu o capacitate de
1500 de containere (1500 TEU – un ‘teu’ reprezentând un container cu o lungime de 20 de picioare ,
~6 metri) plăteşte o taxă de ~ 100.000 $.
Vapoarele de pasageri sunt taxate în funcţie de numărul de cabine atât ocupate, cât şi
neocupate.
Celelalte tipuri de vapoare sunt taxate în funcţie de metri cubi de capacitate, iar bărcile mai
mici sunt taxate în funcţie de lungime.
Tranzitarea Canalului Panama poate fi o experienţă foarte plăcută în condiţiile în care ai şi
vremea de partea ta. Chiar dacă sezonul ploios este octombrie –noiembrie şi în cealaltă parte a
anului plouă destul de mult, aproape la ore fixe, după-amiaza, umiditatea este foarte ridicată, la fel şi
temperaturile. Daca plouă, vizibilitatea nu mai este foarte bună şi atunci poţi pierde spectacolul
naturii care are loc la doar câţiva metri de vaporul tău. Poţi, în schimb, să experimentezi o ploaie
tropicală, caldă şi deasă şi poţi apoi să simţi mirosul şi freamătul pădurii trezite la viaţă.
Foarte multe vapoare de pasageri organizează excursii pentru tranzitarea Canalului Panama
de la un capăt la celălalt, iar unele vapoare tranzitează doar o ecluză şi apoi se întorc pe acelaşi drum
înapoi, numai pentru a oferi pasagerilor acest spectacol interesant.
Şi turiştii care se află pe uscat pot vedea cum funcţionează o parte din complicatul sistem al
tranzitării canalului. Chiar lângă Ecluza Miraflores, se află un centru pentru vizitatori, unde, în
schimbul unei mici taxe, turiştii pot vedea şi fotografia vapoarele care intră şi ies din ecluză şi unde
primesc informaţii de la ghizi.
Această mega-construcţie este considerată una dintre cele mai măreţe construcţii civile, la
realizarea căreia au muncit peste 80.000 de oameni timp de zece ani. Aproape 30.000 de muncitori
şi-au pierdut viaţa în timpul lucrărilor, majoritatea din cauza malariei.
De câţiva ani se lucrează la construirea altor două ecluze –una în dreptul actualei ecluze
Gatun, iar cealaltă în apropierea Ecluzei Miraflores. Finalizarea lucrărilor este programată pentru anul
2014 şi aceasta va face posibilă tranzitarea Canalului şi de către nave mai mari, cu lăţimi de până în
49 de metri.
Câteva date statistice:
 în prezent, ~ 15.000 de nave tranzitează Canalul în fiecare an
 după finalizarea lucrărilor la noile ecluze se estimează că numărul de vapoare care vor tranzita
Canalul se va dubla ( la fel şi sumele adunate din taxe)
 pentru fiecare vapor care trece prin toate cele trei camere ale Ecluzei Gatun sunt necesari ~200
milioane litri de apă care vin prin gravitaţie din Lacul Gatun
 cea mai ridicată taxă plătită vreodată de către un vapor la tranzitare a fost de ~ 375.000$.
Vaporul se numeşte "Norwegian Pearl", aparţine Companiei Norvegiene "Norwegian Cruise" şi
are o capacitate maximă de 2700 pasageri (plus 1500 de oameni în echipaj)
 cea mai mică taxă a fost de 36 cenţi şi a fost plătită de un american care a traversat Canalul înot şi
care a fost trecut şi în Cartea Recordurilor pentru aceasta (nu pentru reuşita lui, ci pentru cea mai
mică taxă plătită )
 înainte de construirea Canalului, ca să ajungă din New York în San Fracisco un vapor trebuia să
parcurgă un voiaj de ~ 12.000 de mile (trecând pe la sud de Capul Horn) şi avea nevoie de ~ 70 de
zile. Acum, voiajul durează maxim două săptămâni (în funcţie şi de viteza de deplasare) iar
distanţa s-a redus la 4000 de mile.