Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Psihologie
Anul I
REFERAT LA :
« Fundamentele Psihologiei
»
Imaginatia si Creativitatea
Al studentei :
Borcea Diana-Elena
Grupa:2
Imaginatia si creativitatea
1. Caracterizare
Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginilor,
ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. De imaginatie da dovada si coregraful,
ea putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi. Astfel, in ziua de azi putem
defini imaginatia ca fiind: „acel proces psihic al carui rezultat il constitue obtinerea
unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.”(Cosmovici
Andrei, pg. 154)
Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitatii dintre trecut,
prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi. Detasandu-se de prezentul
imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat
drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute. Daca omul nu ar avea
imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din
contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa, ar
invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un anumit rezultat. Dispunand de
imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza
caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunila, sa evite erorile si sa aiba mai
multa eficienta. Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformaiv, creativ in
ambianta, poate obtine mereu ceva nou ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura.
Imaginatia apare pe o anumita treapta a dezvoltarii psihice, adica dupa ce au
aparut alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea:dezvoltarea
reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata
etc.
Chiar si in domeniul activitatii organizatorice am putea descifra interventia
imaginatiei: initiativa constitue o noutate pe planul actiunii. Marii generali au imaginat
ingenioase planuri de lupta, care au castigat victorii rasunatoare.
Desi dezvoltarea imaginatiei la un nivel inalt e caracteristica omului, germenii ei
pot fi descoperiti si in conduita unor animale superioare. Iata un exemplu povestit de un
scriitor.”Avea un caine de rasa, foarte rasfatat, caruia ii placea sa doarma intr-un fotoliu
confortabil. Intr-o zi, venind din alta parte, catelul constata ca stapanul sau sta asezat
tocmai in fotoliul sau preferat. Dupa ce se invarte de cateva ori nemultumit, se indreapta
spre usa da iesire afara si scanceste pentru a i se da drumul afara. Scriitorul se scoala si se
duce sa o deschida, dar, in acel moment, cainile se repede triumfator si se aseaza la locul
sau preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginatiei sale, n-avea cum sa fi fost
invatat.” (Cosmovici Andrei, pg. 154)
Dar ce este creativitatea? Raspunsul nu este usor de dat, datorita caracterului sau
deosebit de complex. De altfel prin problematica ei, creativitatea nu intra numai in sfera
de interes a psihologiei, ci si a altor stiinte.
„In psihologie, conceptul de creativitate a fost introdus de catre G. A. Allport
in 1937. Definitiile care au fost formulate de-a lungul timpului(dupa I. Taylor ar fi
peste 100) au pus accent mai mult fie pe personalitatea celui care creeaza, fie pe
procesul de creatie, fie pe procesul realizat. Ori surprinderea creativitatii in
integralitatea ei necesita abordarea din perspectiva celor trei directii.” (Zlate Mielu,
Cretu Tinca, Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai, pg. 128)
In concluzie, una dintre definitiile creativitatii ar fi: „Capacitatea de a produce
noi opere, de a dobandi noi comportamente, de a gasii noi solutii la o
problema.”(Marele dictionar al psihologiei, pg. 281)
Creativiatea a ridicat doua probleme psihologice esentiale.
Prima se referea la natura si rolul noutatii. Conceptia cognitiva considera ca
noutatea apare din compararea unui anumit fascicul de informatii prezentate, percepute
sau gandite, cu structurile mnezice si intelectuale preexistente .Acestea sunt ele insele
bazate in esenta pe experienta anterioara a subiectului; frecventa datelor vechi asupra
mediului si a activitatilor cognitive anterioare joaca aici un rol foarte important.
Doar o noutate moderata, adica o deviatie moderata in raport cu lucrurile
obisnuite , poate fi generatoare de agrement; pentru fiecare individ exista un optim de
noutate, care este agreabil, in timp ce grade mai scazute sau excesive de noutate sunt
dezagreabile.
Acest mod de a vedea lucrurile permite intelegera unui ansamblu de evenimente
istorice in domeniile stiintific, filosofic si artistic. Operele prea noi au fost adesea subiect
de scandal si de respingere.Apoi, au devenit „clasice”, adica obisnuite, si noi deviatii in
raport cu acestea au trebuit sa fie create pentru a se putea vorbi despre „noutate” sau
„inovatie”.
O a doua problema este urmatoarea: in ce anume consta de fapt capacitatea care
se numeste „creativitate” si mai ales daca este inascuta sau dobandita. La aceasta
intrebare exista un raspuns traditional: ea se concretizeaza in notiuni ca „geniu”, „dar”,
„inspiratie”. Un al doilea raspuns este inspirat din psihanaliza si tinde sa explice mai
degraba lipsa de creativitate decat creativitatea insasi: ea postuleaza ca toti indivizii sunt
prin esenta creativi, daca se lasa condusi de spontaneitate, si ca anumite forme de
inhibitie impiedica creativitatea sa se dezvolte. In sfarsit, conceptia cognitiva se bazeaza
pe ideea, rezumata mai sus, de optim de noutate.
„Componenta principala a creativitatii o constitue imaginatia, dar creatia de
valoare reala mai presupune si o motivatie , dorinta de a realiza ceva nou, ceva
deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta implicata este
vointa, perseverenta in a face numeroas incercari si verificari.” (Cosmovici Andrei, pg.
154)
Imaginatia, deci si creativitatea, presupun trei insusiri:
Fluiditatea-posibiliatea de a ne imagina in scurt timp un numar mare de imagini,
idei, situatii etc.; sunt oameni care ne surprind prin ceea ce numim in mod obisnuit ca
fiind „bogatia” de idei, viziuni, unele complet nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea
trece prin minte;
Plasticitatea consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a
unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant; sunt persoane „rigide” care
greu renunta la o metoda, desi se vadeste ineficienta;
Originalitatea este expresia noutatii,a inovatiei, ea se poate constata, cand vrem sa
testam posibilitatile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei.
Neindoielnic, ne gandim la raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil
bolnavii mintali.
B. Factori non-intelectuali
Factori aptitudinali; este vorba mai ales, de aptitudinile speciale care favorizeaza
desfasurarea unor tipuri de activitati cu rezultate supramedii (aptitudini artistice,
aptitudini tehnice, aptitudini muzicale etc.);
Factori motivationali si atitudinali; motivatia, mai ales prin forma motivatiei
intrinseci are o mare importanta pentru creativitate. Interesul cuiva pentru un anumit
domeniu de activitate il mentine racordat mai tot timpul la aceasta. Toata fiinta lui este
orientata catre ceea ce-l preocupa, catre ceea ce il atrage.
Pe de alta parte, atitudinile mai ales cele creative joaca un rol extrem de important in
creativitate. Atitudinile creative pot fi favorizate la randul lor dezvoltarea aptitudinilor;
Factori temperamentali; temperamentul persoanei creatoare isi pune amprenta
asupra stilului sau creator, la fel ca si alti factori, cum ar fi factori sociali si psihosociali.
„Psihologul roman P. Popescu-Neveanu a aratat ca in calitatea sa de dimensiune
complexa a personalitatii creativitatea poate fi explicata prin modelul bifactorial, prin
intermediul caruia ea este definita ca interactiunea optima intre aptitudini si atitudini,
intre vectori si operatii.” (Zlate Mielu, Cretu Tinca, Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai, pg.
129)
Vectorii pot fi : -pozitivi (creativi), cu rol de energizare si directionare a activitatii:
trebuintele de crestere, motivatia intrinseca, interesele puternice, angajarea in profesie
(activitate), niveluri ridicate de aspiratie, atitudini creative (increderea in fortele proprii,
curaj, perseverenta, curiozitate, receptivitate la nou, initiativa etc.);
-negativi, cu rol de franare a procesului creatiei: trebuinte
homeostazice, motivatia extrinseca, lipsa unor interese adecvate, nivel scazut de aspiratii,
atitudini noncreative (neincredere in fortele proprii, conformismul intelectual,
incapatanarea etc.).
Operatiile la randul lor pot fi si ele impartite astfel: „operatii noncreative, adica
rutiniere, automatizate, bazate pe algoritmi (predomina gandirea convergenta); operatii
creative, deschise, de tip euristic (predomina gandirea divergenta), bazata pe procedeele
imaginatiei, pe descoperire si inventie.” (Zlate Mielu, Cretu Tinca, Mitrofan Nicolae,
Anitei Mihai, pg. 129)
C. W. Taylor descrie cele cinci „planuri” ale creativitatii (dupa landau, E., pp. 79-80):
Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan in special in desenele sau
constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de utilitate sau
originalitate. Este insa un mijloc excelent de a cultiva aptitudinile creatoare ce se vor
manifesta ulterior.
Planul productiv este planul crearii de obiecte (materiale sau ideale), specific
muncilor obisnuite. Un olar sau o tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma
se realizeaza conform unei traditii, unor tehnici consacrate, aportul personal fiind redus.
Este planul la nivelul caruia accede orice om muncitor.
Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de
inventatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui
aparat, unei teorii controversate. Intr-o mare tara, cum este Japonia, se inregistreaza anual
peste 100.000 de brevete de inventii, ceea ce asigura un progres vizibil al productiei.
Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind „talente”. Ei
realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.
Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari
radicale, revolutionare, intr-un domeniu si a carui personalitate se impune mai multor
generatii.
In afara de aceste aspecte, daca nu creativitatea, cel putin imaginatia este necesara
fiecaruia dintre noi in conditiile vietii obisnuite. O echipa de psihologi de la Universitatea
Harvard (din S. U. A.) a studiat caracteristicile psihice ale unor muncitori instabili, cei
care creeaza fluctuatia fortei de munca, aspect stanjenitor pentru managerii
intreprinderilor. Sunt acele persoane care azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-
doua, pleaca in alta parte, dar nici aici nu stau mult s. a. m. d. Examinarea a aratat ca
majoritatea lor (66% dintre ei) erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a nu fi capabili sa-si
imagineze cum de ceilalti (camarazi sau superiori) vad lucrurile altfel, au alte opinii si
valori.Numim aptitudinea de a te identifica cu o persoana si a vedea lumea prin ochii ei,
cu mentalitatea ei- empatie. Empatia presupune putina imaginatie care insa lipsea
muncitoriilor amintiti mai sus si de aceea ei aveau numeroase neintelegeri, ducand fie la
parasirea institutiei, fie la demiterea lor. Absenta capacitatii empatice ar explica, dupa
aceiasi cercetatori, si multe din divorturi, unii dintre cei casatoriti (fie sotul, fie sotia)
nefiind capabili de empatie, deci sa-si imagineze alte dorinte, alte interese decat cele
personale, ceea ce devine usor sursa de conflict. Iata ca, macar sub aceasta forma,
imaginatia este o insusire valoroasa, importanta pentru o convietuire armonioasa.
Mult timp s-a considerat ca cei care sunt creativi sunt putini, si in cazul lor isi spune
cuvantul aproape in totalitate ereditatea.Si de aici, atitudinea de rezerva in raport cu
posibilitatile de dezvoltare a ei pe parcursul vietii. In ultimul timp insa, s-a schimbat total
optica privind creativitatea in sensul ca ea exista sub forma latenta, virtuala, in grade si
proportii diferite, la nivelul fiecarui individ (N. Sillamy). In consecinta, putem vorbi de
stimulare, educarea si antrenarea potentialului creativ.
Dezvoltarea creativitatii trebuie sa presupuna mai intai inlaturarea unor blocaje ce
sunt datorate modului de organizare a procesului educational si, mai ales, caracteristicilor
specifice modelului socio-cultural. Asemenea blocaje pot fi:
1. „Blocaje cognitive, datorate unor scheme si stereotipuri cognitive ce nu permit
individului realizarea unor restructurari, a unor asociatii noi, stabilirea unor noi utilitati a
structurilor deja existente.” (Zlate Mielu, Cretu Tinca, Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai,
pg. 130)
2. Blocaje de natura psihosociala, creatia fiind tinuta pe loc datorita conformismului.
Odata ce preiau anumite norme comportamentale de la nivelul grupului si comunitatii,
oamenii devin atat de „disciplinati” incat nu mai au puterea de a vedea ce este si ce poate
fi dincolo de spatiul cognitiv si actional in care isi traiesc viata.
3. Blocaje afective: teama de a nu gresi, de a nu se face de ras,de a nu se
compromite.Exista si o serie de metode ce pot fi folosite pentru stimularea creativitatii:
Brainstormingul, metoda fundamentata de psihologul american A. Osborn, se
aplica in grup. Acesta este format din 11-12 subiecti ce lucreaza impreuna timp de
30-50 de minute: -da-ti frau liber imaginatiei si propune-ti cat mai multe idei, fara sa
va preocupe neaparat calitatea lor;
-aprecierile critice sunt interzise, deci nimeni nu are voie sa faca
observatii negative, sa constate, sa se mire sau sa aiba indoieli asupra valabilitatii
ideilor propuse;
-sunt incurajate asociatiile neobisnuite de idei; imaginatia trebuie sa
fie lasata total libera, iar ideile extravagante sa fie acceptate neconditionat
Esenta acestei metode consta in separarea intentionata a actului imaginatiei de
faza gandirii crtice, obiective, rationale. Etimologic, brainstorming provine din
cuvintele in limba engleza „brain”=creier si „storm”=furtuna, la care se adauga
desinenta ing. Ar insemna in traducere cuvant cu cuvant, „furtuna in creier”, insa
denumirea consacrata este cea a „asaltului de idei”.
„Cel care conduce grupul sugereaza din cand in cand folosirea unor analogii, de
aceea metoda mai poarta si denumirea de metoda analogiilor.” (Zlate Mielu, Cretu
Tinca, Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai, pg. 131)
„Aglutinarea se produce cand parti descompuse din diferite fiinte (sau obiecte)
sunt recombinate altfel, dand nastere unor fiinte sau obiecte cu aspect eterogen. Asa erau
o serie de monstri din mitologia greaca: sfinxul-avand corp de leu si cap de femeie,
centaurul-corp de cal, dar pieptul, capul si bratele de barbat s. a.” (Cosmovici Andrei, pg.
157)
Modificarea dimensiunilor umane a dus la imaginarea de uriasi si de pitici.
Multiplicarea serpilor a creat imaginarea balaururlui cu sapte capete.
Sistematizarea fetei umane se realizeaza in caricatura, unde ies in relief
trasaturile dominante.
Analogia este un procedeu prezent mai ales in stiinta si tehnica. Structura
atomului a fost imaginata (mai ales la inceputul descoperirilor din microfizica) similara
cu aceea a unui sistem solar. Ch. Darwin a conceput selectia naturala, asemanand-o cu
selectia artificiala practicata de secole in agricultura. Primele autotmobile semanau mult
cu o trasura fara cai.”In creatia artistica se observa cum compozitiile din tinerete ale lui
L. van Beethoven pot fi confundate cu creatiile profesorului sau J. Haydn s. a. m. d. Unii
vor sa explice intreaga sinteza imaginativa prin analogie , ceea ce este o exagerare, desi,
neindoielnic, acesta este un procedeu foarte productiv.” (Cosmovici Andrei, pg. 157)
4. Formele imaginatiei