OPERATII INTELECTUALE CU ROL IN CREATIVITATE

Psiholog Daniela Aida Mironica As. Insp. Directia de Sanatate Publica Botosani Sub raport etimologic, conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare, care inseamna zamislire, faurire, nastere. Termenul a fost introdus in psihologie de G. Allport, in 1937, apreciind ca fenomenul creativitatii desemneaza un ansamblu de trasaturi proprii fiecarui individ la un anumit nivel, iar potentialul creativ existent la toti oamenii poate fi actualizat si dezvoltat. S-a scris enorm de mult pe tema creativitatii, importanta acesteia fiind subliniata de J.P. Guilford in 1950, dupa care ea a intrat in atentia studiilor si cercetatorilor din mai multe universitati ale lumii si din mai multe domenii ( psihologie cognitiva, pshologie sociala, pedagogie, psihopedagogia excelentei, arta, afaceri, medicina, inginerie, economie etc.). Geneza unui fenomen creator presupune participarea intregului sistem al personalitatii, cu toate componentele acestuia. Principalele categorii de factori stimulativi pentru creativitate sunt : psihologici, biologici si socali. Factorii psihologici cuprind factori intelectuali , nonintelectuali si aptitudini speciale. Dupa Ana Stoica-Constantin, 2004, operatiile intelectuale cu rol in creativitate pot fi sistematizate astfel: 1. Gandirea divergenta (fluenta, flexibilitate, originalitate, laborare) versus gandirea convergenta 2. Gandirea asociativa 3. Sensibilitatea la probleme 4. Alte operatii: transformarea, gandirea analogica/metaforica, gandirea regresiva/ludica.
1. Gandirea divergenta se manifesta prin cautarea de solutii intr-un larg

evantai de directii, prin abordarea unei probleme din din diverse perspective, prin flexibiltate in schimbarea metodelor, punctelor de referinta etc. Find deosebit de importanta in actul createi, a fost asimilata de multi autori cu insasi gandirea creatoare. Gandirea

divergenta se defineste prin calitatile de fluenta, flexibilitate, originalitate si elaborare. a) Fluenta/fluiditatea reprezinta numarul total de raspunsuri la o problema. Ea poate fi: - verbala (evidentiata prin exercitii de genul enumerarilor de cuvinte dupa anumite criterii) - ideativa (evidentiata prin exercitii de utilizari neobisnuite ale unui obiect/fenomen) - asociativa ( sinonime pentru) - expresiva ( evidentiata prin exercitii de combinatii intre 2-3-4 cuvinte) b) Flexibiltatea gandirii desemneaza capacitatea de a abandona spontan o cale sterila, de a trece cu usurinta de la un cadru de referinta la altul. Ea poate fi adaptativa (schimbarea perspectivelor asupra problemei, cand cele vechi sunt ineficace) sau spontana (gasirea unei diversitati de solutii fara sa existe o presiune externa de a fi flexibil). Poate fi ilustrat prin exercitii care induc un stereotip, dupa care cerintele problemei necesita o abordare diferita. c) Originalitatea este un factor atat de important, incat multi autori o extind la intreaga creativitate. Este evaluata prn produsul actului creator, care prezinta patru calitati: noutate, unicitate, imprevizibilitate si efect de surpriza. d) Elaborarea este calitatea gandirii care permite persoanei doua lucruri: sa adauge produsului un numar mare de detalii si sa-l elaboreze echilibrat si economic, astfel incat nimic sa nu lipseasca si nimic sa nu fie de prisos. Gandirea convergenta presupune focalizarea efortului cognitiv pe un raspuns unic, singurul posibil si existent, la care se ajunge prin eliminarea treptata a celorlate raspunsuri si inaintarea pe un culoar tot mai ingust de restrictii. Ea nu este negativul gandirii divergente si nu poate fi separata de aceasta, cu care se intrepatrunde, se potenteaza reciproc si uneori alterneaza.
2. Gandirea asociativa

este unul din determinantii ideilor originale. Ideea inedita este rezultatul valorificarii informatiei stocate in memorie, pe care inconstientul sau constientul o prelucreaza punand unitatile informationale in relatii neobisnuite.

Creatia autentica, spun cei mai multi autori, este atributul exclusiv al divinitatii, omul neputand sa creeze din nimic. Creatiile umane ar fi doar rezultatul asociatiilor neobisnute dintre datele experientei anterioare, de orice natura, nu doar cognitiva. Asociatiile cele mai neobisnuite sunt posibile in primul rand in inconstient, unde nu actioneaza cenzura impusa de normele realitatii. Unii psihologi vizualizeaza acest proces astfel: cand individul isi propune a solutioneze o problema, in inconstient se declanseaza o miscare aleatorie, in care au loc ciocniri sau asociatii intre elemente, idei, imagini, emotii etc. Nu se stie de ce, dar inconstientul selecteaza asociatiile care pot constitui solutii si le arunca in sus , la nivelul constientului. Este momentul inspiratiei. Asociatiile din inconstient sunt permanenete, continuandu-se si dupa ce persoana si-a orientat atentia in alta directie sau doarme.
3. Sensibilitatea la probleme este capacitatea de a vedea probleme,

de a observa dificultati ce trebuie remediate, inadveretente intre fapte sau idei, imperfectiuni ce trebuie inlaturate. Este un gen constructiv de spirit critic. Presupune a sti, a intui, a fi in stare sa-ti formulezi o tema pe care sa o dezvolti, tratezi in mod original. Sunt situatii in care nu este dificl a genera idei, ci a gasi problema pentru care sa emiti acele idei. Cineva spunea ca este mai usor sa gasesti cheia la un lacat dat si sa-l descui, decat sa gasesti sau chiar sa inventezi lacatul insusi. Sensibiltatea la probleme este considerata o insusire diagnostica pentru personalitatea cu potential creativ si este utilizata in testele de creativitate. 4. Alte operatii intelectuale ale creativitatii
a) Transformarea asigura flexibiltatea gandirii si consta in orice

fel de schimbare a unui item de informatie si se defineste prin 25 de variabile. Majoritatea abilitatilor transformationale implica operatii de cognitie, memorie, productie divergenta, productie convergenta si evaluare. Definirea si redefinirea sunt subspecii ale transformarii. Definirea permite identificarea problemei, izolarea aspectelor importante si neesentiale, simplificarea problemei, separarea de subprobleme, alte definiri le problemei, abordarea dintr-o perspectiva largita.

Redefinirea se refera la capacitatea de a efectua, in mare parte spontan, operatiile de modificare, marire, micsorare, combinare, inlocuire, reorganizare, inversare. b) Gandirea analogica/metaforica este abilitatea de a prelua o idee dintr-un context si de a-l utiliza in altul, a prelua o solutie de la o problema similara, a vedea o conexiune intre o situatie si alta producand noi combinatii. In limbajul curent se spune ca persoana s-a inspirat din sau ca opera se bazeaza pe ideea. Noul produs are astfel o identitate proprie, diferita de cel de la care s-a plecat. De exemplu, Bohr a utilizat sistemul solar ca model pentru structura atomului. Uneori conexiunea analogica se realizeaza brusc, cand efortul de rezolvare a problemei a incetat, persoana fiind implicata in alta activitate sau odihna. Cele mai utilizate metode de creativitate, brainstormingul si sinectica, exploateaza virtutile analogiei. c) Gandirea regresiva/ludica consta in abilitatea de a gandi copilareste, adica liber, fara prejudecati, facand abstractie de cunoasterea de adult, care constientizeaza restrictii, limite si impune perspective. Implica abilitatea de a se juca cu ideile si umorul. Multe descoperiri sunt rezultatul prostelii cu ideile, jocului cu posibilitati ciudate sau rasturnarii cu susul in jos a lucrurilor. O observatie interesanta este aceea ca adultul creativ este esentialmente un perpetuu copil, iar trgedia este ca cei mai multi dintre noi crestem.