IMAGINATIA

-mecanism de prelucrare secundara a informatiei-

Psihicul reprezinta o organizare sistemica, structural eterogena si complexa.

Procesele psihice particulare nu sunt entitati izolate, cu existenta independenta, ci
componente relationate si integrate intr-o organizare supraordonata.
Analiza oricarui proces psihic particular trebuie sa-i determine locul in cadrul organizarii
sistemice de ansamblu si interactiunile sale cu celelalte procese.
Psihicul cuprinde urmatoarele categorii de mecanisme psihice:

 Mecanisme psihice informational-operationale

-mecanisme de prelucrare primara a informatiei: senzatie, perceptie, reprezentare

- mecanisme de procesare secundara a informatiei: gandire, memorie, imaginatie

 Mecanisme psihice de stimulare si reglare a comportamentului:

- motivatia
- afectivitatea
- limbaj
- atentie
- vointa

Traind intr-un mediu informational, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i
permita operarea adecvata a informatiei, iar psihicul este cel care ii le ofera.

Cei mai multi dintre autori considera ca imaginatia este capacitatea omului de a ,,produce
imagini”. Asa dar, multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea
ce se potriveste numai imaginatiei artistice.

Desi nu intotdeauna i s-a recunoscut identitatea de sine, imaginatia este un proces distinct de
prelucrare si utilizare a informatiei. Uneori ea este vazuta ca o copie a senzatiei, alteori ca o
transpozitie a ei intr-o realitate care nu provine din simturi.

M. Golu considera ca pe de o parte imaginatia vine in continuarea reprezentarii, bazandu-se

pe memorie, pe de alta parte ea deviaza printr-o bucla traiectoriala care incepe spre gandire, ocupand
astfel o pozitie aparte pe continuumul activitatii cognitive a omului.

Specificul imaginaţiei ni se dezvăluie în următoarele elemente:

1) generarea de imagini noi, pornind fie de la fapte reale date în experienţa anterioară,
fie crearea prin mecanisme proprii de imagini „pure”, fără legătură aparentă cu realul;
2) operarea cu imagini exclusiv în limitele imageriei secundare şi ale fanteziei,
realizându-se combinări, amplificări, reordonări, etc.;
3) o minimă originalitate a modului de operare cu datele iniţiale şi a produsului final;
4) caracterul convenţional, figurativ şi simbolistic al funcţiei designative a imaginilor
elaborate. Imaginaţia este elementul central în structura creativităţii, ca dimensiune globală a
personalitatii.

1
 Imaginatia este un proces cognitiv de elaborare a unor imagini si idei pe baza combinarii si
transformarii datelor experientei anterioare.

Ea are un rol deosebit in adaptarea creatoare a individului. Prin imaginatie campul

cunoasterii umane se largeste foarte mult detasandu-se de prezent, imediat de aici si acum, omul isi
organizeaza si proiecteaza actiunile anticipand atat drumul ce va fi parcurs cat si rezultatele ce vor fi
obtinute.

Imaginatia apare ca o zona a libertatii uname, e proprie numai omului si apare doar pe o
anumita treapta a dezvoltarii (atunci cand s-au dezvoltat reprezentarile, gandirea, memoria si cand a
fost achizitionata o anumita experienta).
Sursa imaginatiei o constituie: -experienta anterioara
-realitatea obiectiva

Imaginatia trebuie deosebita de imaginar, termen acreditat de J.P.Sartre care se refera la

produsul creat de imaginatie. Acest produs nu este un echivalent al realitatii obiective ci, o iluzie, o
lume aparte, o fictiune. Imaginarul permite omului sa se inchida in sine, sa traiasca in vis si reverie.

Imaginatia interactioneaza cu toate celelalte procese psihice si acest aspect a fost

constientizat inca de timpuriu.

Bernis afirma faptul ca nu este nicio indoiala in faptul ca imaginatia reprezinta ,,psihismul in
ansamblul sau cu tot dinamismul sau orientat spre posibil si cateodata spre real”.

 Imaginatie – memorie

Memoria reprezinta ,,rezervorul imaginatiei” deoarece, imaginatia isi extrage continuturile in

cea mai mare parte din experienta anterioara furnizata de perceptie si stocata in memorie.

 Imaginatie – gandire

Gandirea este cea care ghideaza si dirijeaza imaginatia. Alain declara ca ,, a imagina
inseamna a gandi un obiect si a reprezenta actiunea sa posibila asupra organelor noastre de simt”.
Bernis afirma ca sursa imaginatiei se afla in gandire deoarece, imaginatia nu se manifesta
doar in inventie si si in formarea ideilor si judecatilor. Prin dinamismul sau, imaginatia este sursa de
imbogatire a gandirii.

 Imaginatie – limbaj

Limbajul este implicat in toate formele imaginatiei el fiind cel care vehiculeaza imaginea.
Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali.

 Imaginatie - afectivitate

Afectivitatea este cea care starneste, sustine, coloreaza imaginatia. Se considera ca emotia are
un rol foarte important in formarea imaginatiei.
Freud raporteaza imaginatia exclusiv la afectiv, considerand-o proiectia libidoului1 in sfera
cunoasterii. Unele forme ale imaginatiei – visul si reveria- nu sunt altceva decat dramatizari ale
trairilor afective, fie modalitati de satisfacere sau compensare a tendintelor refulate.
1
energie sexuala

2
 Intre imaginatie si planul afectiv exista un izomorfism2 aproape complet. Starile afective
declanseaza, faciliteaza sau inhiba imaginatia.

 Imaginatie – motivatie

Dorintele, aspiratiile, interesele influenteaza intr-o mare masura imaginatia. Omul isi creaza
lumea dupa nevoile sale. Produsele imaginative, o data elaborate sub influenta factorilor motivationali
se convertesc apoi in noi resurse energetice ale individului.

 Imaginatie – personalitate

Imaginatia nu trebuie raportata numai la diversele procese psihice ale individului ci si la

personalitatea acestuia. Trasaturile caracteriale ale omului influenteaza atat evolutia, cat si
productivitatea imaginatiei. Prin intermediul produselor sale imaginatia este considerata esenta
creativa a personalitatii si de asemenea ea contribuie la formarea personalitatii deoarece stabileste
modelele ideale ale interactiunii, programele si modelele de viata. Fiind implicata atat de mult in
personalitate, unii autori au afirmat ca imaginatia poate reprezenta o aptitudine.

 Functiile imaginatiei:

Imaginaţia are o funcţie cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoaşterii,
explorând zone noi şi căutând soluţii noi la problemele existente. Dacă gândirea adânceşte sfera
cunoaşterii, imaginaţia lărgeşte această sferă şi oferă astfel gândirii noi teritorii.

Imaginaţia are o funcţie adaptativ reglatorie, care exprimă locul şi rolul imaginaţiei în
sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativităţii. Imaginaţia conferă conştiinţei
dimensiunea explorativă şi creatoare.

 Procedeele imaginatiei si combinatorica imaginativa:

Un procedeu imaginativ este un mod de operare mintala presupunand compuneri,

descompuneri si recompuneri. Combinatorica imaginativa reprezinta organizarea desfasurarii
proceselor imaginative.
Cele mai cunoscute procese imaginative sunt urmatoarele:

1.AGLUTINAREA- implica noua organizare a unor parti usor de identificat si care au

apartinut unor lucruri;
Ex: imaginea sirenei, centaurului...

2.AMPLIFICAREA- DIMINUARE =modificarea proportiilor si dimensiunilor unei structuri

initiale;
Ex: Setila, Flamanzila din basmul lui Creanga

2
Relaţie, corespondenţă între două obiecte, fenomene etc. care au aceeaşi structură; identitate de structură

3
 3.MULTIPLICAREA si OMISIUNEA= modificarea numarului de elemente pastrandu-se
identitatea
Ex: Masa Tacerii, Coloana Infinitului

4.DIVIZIUNEA si REARANJAREA= se porneste de la o realitate existenta desigur,

cautandu-se noi criterii de grupare.

5.ADAPTAREA= aplicarea unui element la un principiu functional intr-o noua situatie.

6.SUBSTITUTIA= inlocuirea intr-o structura a unui element

7.MODIFICAREA= pastrarea unor elemente si schimbarea altora

8.SCHEMATIZAREA= redarea unor fenomene, procese relaţii printr-o schema

Ex: schita unui traseu

9.TIPIZAREA= redarea unei trăsături generale printr-un prototip individual

Ex: avaritia lui mos Costache Giurgiuveanu

10.ANALOGIA= identificarea unor elemente comune si necomune la 2 serii de obiecte

11.EMPATIA= transpunerea imaginara in locul altuia pentru a-l intelege mai bine.

 Formele imaginatiei:

Dupa prezenta sau absenta intentiei de a ne imagina vom intalni doua tiputi de imaginatie:

imaginatia reproductiva

-imaginatie voluntara visul de perspectiva

Imaginatia creatoare

visul
-imaginatie involuntara
reveria

Imaginatia reproductiva= cea mai frecventă formă de imaginaţie solicitată aproape zilnic şi la
care se face apel in mod curent in invăţămant. Aceasta consta in reconstituirea mintala a imaginii unei
realitati existente trecute dar care nu a fost perceputa direct niciodata. Este cu atat mai valoroasa cu cat
se apropie mai mult de real.
Ex: reproducerea evenimentelor istorice.

4
 Visul de perspectiva= ilustreaza proiectarea mintala a drumului propriu de evolutie in acord
cu posibilitatile personale, cu conditiile si cerintele sociale.

Imaginatia creatoare= ilustreaza structura in plan mintal a unui produs nou inexistent in
prezent dar posibil in viitor. Este cea mai valoaroasa si cea mai complexa forma a imaginatiei.
Produsele sale se caracterizeaza prin originalitate, noutate... Aceasta forma angajeaza intreaga
personalitate.

Visul = o inlantuire de imagini, emotii, idei dezorganizate si bizare care apar in stare de
somn. Subiectul este mai mult spectator. De cele mai multe ori visul este legat de dorintele si
asteptarile nesatisfacute in starea de veghe.
In somn, cand reglajele slabesc, dorintele vor sesiza acele imagini care sunt legate de
satisfacerea lor. Interdictia de satisfacere se poate prelungi in somn rezultand o dorinta de satisfacere
deghizata si de aici caracterul simbolic al viselor.
S. Freud susţine că visul este in esenţă realizarea unei dorinţe, insă numai copiii visează in
mod explicit ceea ce doresc. De exemplu un copil căruia, ducandu-i cireşe bunicii, i s-a interzis să
mănance din ele; se visează apoi consumand „multe, multe cireşe". Cum zice proverbul: „Vrabia
mălai visează". Adultului, spune părintele psihanalizei, avand dorinţe interzise, indeosebi cele de ordin
sexual, ele ii apar in formă mascată, simbolică. Dorinţele, ideile legate de ele, formează conţinutul
latent al visului, dar conţinutul manifest, forma in care el apare, sunt foarte diferite datorită
deformărilor produse de „cenzură" (sau„supraeu").
Visul implica de asemenea unele combinari noi sau chiar solutii la unele probleme ce ne
framanta in starea de veghe.

Reveria= (visul cu ochii deschisi) vagabondaj al gandurilor sau un vis cu ochii deschisi.
Porneste de la ceva ce vedem sau ne-a ramas in minte. Aceste imagini si idei sunt impinse de dorinte si
asteptari. Putem dirija foarte usor reveria in directia dorita, uneori mergand in directii fanteziste.
Aceasta forma ajuta imaginatia creatoare stimuland creativitatea.

 Tulburarile de imaginatie :

Tulburarile de imaginatie cu relevanta crescuta pentru patologie constau in exaltarea morbida

a imaginatiei.
- confabulatiile
- mitomania
- simularea si disimularea

• Confabulatiile:
Definitie: fabulatii despre propriul trecut fara ca subiectul sa realizeze ca minte.
Ele sunt considerate ca paramnezii, fiind consecinta unui deficit al memoriei de fixare. Se mai numesc
si “halucinatii mnestice”. Aspectul lor clinic este insa semnificativ influentat de imaginatie: cu cat
imaginatia este mai bogata cu atat confabulatiile sunt mai floride si mai frapante.

• Mitomania:
Definitie: exaltare a imaginatiei care se caracterizeaza prin:
- aspectul formal al discursului este in contrast cu continutul
- ideile converg spre crearea unei imagini a propriei persoane care sa corespunda asteptarilor
anturajului referitoare la o persoana valoroasa
- are ca scop captarea atentiei

5
- impresia ca in absenta fabulatiilor pacientul nu va fi luat in seama si nu va putea sa realizeze legaturi
interpersonale

Exemple:
- este o conduita caractersitica tulburarii histrionice de personalitate
- uneori este folosita ca un mijloc de negare al unei realitati percepute ca jenante sau devalorizante

• Simularea si disimularea:
Simularea: declararea unor simptome inexistente in vederea obtinerii unor beneficii
Exemplu: pacient care acuza o serie de simptome somatice (cefalee, ameteli, etc.) si/sau psihice
(depresie, insomnie, iritabilitate, etc.) fara a avea senzatiile subiective respective, in vederea obtinerii
unei pensionari pe caz de boala
* Tabloul clinic descris este cu atat mai plauzibil cu cat pacientul poseda cunostinte din domeniul
medical sau are in anturajul apropiat o persoana care este diagnosticata cu o boala somatica sau psihica
de la care preia in mod voluntar simptomele corespunzatoare.
Disimularea: ascunderea unor simptome prezente, fie pentru a nu fi catalogat ca bolnav, fie pentru ca
acele simptome sunt jenante si inacceptabile din punctul de vedere al pacientului
Disimularea este situatia opusa simularii
Exemple:
- ascunderea unor halucinatii sau idei delirante pentru a nu fi catalogat ca “nebun”
- ascunderea tulburarilor de dinamica sexuala (la un pacient de sex masculin), acestea fiind percepute
ca rusinoase
* Anumite simptome psihice pot fi insa decelate din comportamentul bolnavului, de exemplu:
- pacientii cu halucinatii auditive isi acopera urechile in dorinta de a scapa de sub imperiul acestora
- pacientii cu idei delirante de persecutie sunt suspiciosi si neincrezatori in toate actiunile lor,
comportamentul lor fiind evident modificat in consens cu continutul delirului.

 Imaginatie- creativitate

Creativitatea este o capacitate mai complexa. Ea face posibila crearea de produse reale sau
pur mintale, constitund un progres in planul social. Componenta principala a creativitatii o constituie
imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou,
ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa,
perseverenta in a face numeroase incercari si verificari.

Imaginatia, deci si creativitatea, presupun tei insusiri:

a) Fluidate - posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc. ;
sunt oameni care ne surprind prin ceea ce numim in mod obisnuit ca fiind "bogatia" de idei, viziuni,
unele complect nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea trece prin minte;

b) Plasticitate- consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme,
cand un procedeu se dovedeste inoperant ; sunt persoane "rigide" care greu renumta la o metoda, desi
se vadeste ineficienta ;

c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate constata, cand vrem sa testam
posibilitatiile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la
raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii mintal care au tot felul de idei
bizare, absurde.

6
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ; caracteristica principala ramane originalitatea,
ea garantand valoarea rezultatului muncii creatoare.

Fara imaginatie actiunea si cunoasterea umana ar fi sterile.

Imaginatia depaseste cadrele rationamentului, ale realitatii vizand necunoascutul, inexistentul

chiar incredibilul. In procesul de creatie imaginatia interactioneaza cu toate celelalte procese psihice
depasindu-le si amplificandu-le valoare.

,,Imaginatia ne poarta adesea prin lumi carenu au existat niciodata.

Insa fara ea nu putem ajunge jicaieri.”
Carl Edward Sagan

7
 BIBLIOGRAFIE:

1.Cosmovici Andrei, ,,Psihologie Generala”, Editura Polirom, Iasi, 1996

2.Golu Mihai, ,,Fundamentele psihologiei’’, Editura Fundatiei Romania de Maine, vol. I,

Bucuresti, 2000

3.Miclea Mircea, ,,Psihologie cognitiva”, Editura Polirom, Iasi, 1999

4.Zlate Mielu, ,,Introducere in psihologie”, Editura Polirom, Iasi, 2000