Caracteristicile dezvoltarii personalitaţii la adolescent

Transformările ce se produc în întreaga structură a personalităţii adolescentului nu rămân

fără urmări sub aspecte foarte variate. În cazul numeroaselor particularităţi pe care le prezintă
procesul formarii şi dezvoltării personalităţii adolescenţilor un loc important îl ocupa „marile
căutări şi nevoi”. Una dintre marile ca atare de la vârsta adolescenţei este cea a unei noi
identităţi.
Maturizarea fiziologica, dezvoltarea capacitaţii de cunoaştere, apariţia unor dorinţe şi
sentimente dau adolescentului impresia că este o persoana nouă. Abandonarea vechilor identităţi
creează un vid, lăsând adolescentul adesea descumpănit. Pentru a se echilibra şi a se descoperi pe
el însuşi – pe un plan mai profund – el căuta noi identificări, noi modele de personalitate pe care
să le imite.
Prin această raportare la noi modele, adolescentul ia progresiv cunoştinţă de ceea ce este.
Este un proces firesc, fiindcă numai confruntându-se cu lumea externă omul dobândeşte
conştiinţa propriei sale existenţe şi valori.
Conştient de noile sale posibilităţi, el respinge copilul care a fost şi căuta să arate acest
lucru şi anturajului în forme variate (excentricitatea, modificarea ortografiei pronumelui, etc.).
Chiar şi în condiţiile noilor posibilităţi, abandonarea vechii identităţi îl poate descumpăni.
Căutarea echilibrului prin noi identificări, descoperirea noii identitate – in condiţiile incertitudinii
cu privire la ce este el in realitate – nu sunt soare şi pot duce nu numai la dificultăţi de integrare,
ci şi la manifestări de nonconformism.
Unii specialişti acordă idealului de viaţă ca obiect al identificării o importanţă deosebită
în procesul formării personalităţii adolescenţilor, conşiderând că în numele lui, aceştia iau poziţie
în politică, artă, filozofie, religie sau că influenţează direct viaţa afectivă, conştiinţa de sine şi
integrarea socială.
O redusă experienţă socială a acestora poate genera multe „identificări” cu modele
neadecvate (ca însuşiri sau preluând global modelele cu însuşirile, dar şi cu defectele lor), sau
poate duce la făurirea de idealuri inaccesibile (peste posibilităţile reale ale fiecărui adolescent) şi
chiar identificarea cu falsuri idealuri (încărcate cu valori scăzute, nonvalori, sau însuşiri
necorespunzătoare cerinţelor societăţii date în care trăiesc adolescenţii).
 Primele modele de identificare a adolescenţilor rămân tot părinţii, însă eroii literaturii
beletristice exercită o puternică influenţă în alegerea de modele şi făurirea de idealuri, ca şi
biografiile oamenilor de seamă. Aceste surse şi modele nu se reflectă de la sine şi pozitiv in
obiective de identificare din cauza unor limite ca slabă capacitate de apreciere obiectivă a
personalităţii şi lipsă de experienţa socială.
Din cauza subaprecierii acestor limite, la unii adolescenţi „noile identităţi” nu numai că
nu le depăşesc valoric pe cele anterioare, dar cuprind numeroase componente negative,
concretizate în concepţii şi comportament.
Un proces al înţelegerii de sine a adolescentului este dezvoltarea sinelui social,
conştientizarea ca sinele este strâns legat de cei din jurul sau. Grupul prin cerinţele pe care le
formulează îl ajuta pe adolescent să-şi conştientizeze mai mult calităţile şi, mai mult, să şi le
demonstreze în activităţile comune. Astfel, începe să se definească în termenii trăsăturilor pe care
le manifestă în relaţiile cu persoanele din jur şi să încorporeze statutul de membru al grupului
social în autodescrierile sale. Este foarte important să-i lăsăm adolescentului libertatea de care
are nevoie să se dezvolte, dar în acelaşi timp să-i şi supraveghem atent fiecare pas pentru a-l
putea îndruma în cazul unei nereuşite.