Imaginaţie

Imaginaţia ocupă o poziţie aparte pe continuumul activităţii

de cunoaştere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării,
bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază
traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.
În psihologie, imaginaţia se defineşte ca proces intelectual
(cognitiv) de selectare şi combinare în imagini noi, elemente
din experienţa anterioară sau de generare de imagini fără
corespondent în această experienţă. Produsul activităţii
imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el
presupune proiecte şi planuri complexe, care se obiectivează în
diferite forme – inovaţii, invenţii, descoperiri, opere literare,
muzicale, plastice, etc.
Imaginaţia joacă un rol esenţial în activitatea umană, incluzându-se
ca verigă componentă centrală a creativităţii. Ea aduce un spor
considerabil la cunoaşterea realităţii date şi a viitorului, a
posibilului.
Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli şi
norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruenţa sau
compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginaţia este liberă de
canoane, ea putându-se mişca nu numai pe tărâmul realului
perceptibil, ci şi pe cel al fantasticului şi fantasmagoricului. Ea nu
are aşadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de
noutate.
În cursul vieţii, imaginaţia traversează o traiectorie
complexă: exuberantă, irezistibilă şi nearticulată în copilărie,
devine structurată, persistentă şi orientată finalist constructiv în
adolescenţă, productivă şi instrumentală în tinereţe şi slabă, rigidă,
la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării şi consolidării
structurilor gândirii, imaginaţia se mulează din ce în ce mai mult
pe probleme reale, integrate activităţilor sociale actuale în
domeniul artei, tehnicii, ştiinţei.
 Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se
realizează, imaginaţia se organizează în adâncime pe câteva
niveluri funcţionale, şi anume: nivelul oniric, nivelul reveriei şi
nivelul intenţional orientat, în cadrul căruia se delimitează
imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de
perspectivă.
Conţinutul informaţional al imaginaţiei
Imaginaţia este procesul psihic cognitiv, complex, de
reflectare mijlocită, constructivă şi transformatoare a datelor
experienţei, a cunoştinţelor, informaţiilor stocate la nivelul
memoriei sau a situaţiilor şi evenimentelor trăite în prezent.
Imaginaţia îşi extrage conţinuturile în cea mai mare parte din
stocul memoriei. Imagini, idei, cunoştinţe sunt supuse unui proces
de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de noi imagini,
idei, concepţii. De asemenea, imaginaţia îşi extrage conţinuturile şi
din zonele profunde ale inconştientului, supunându-le în timpul
visului la combinări şi transformări dintre cele mai variate.
În concluzie, imaginaţia exploatează datele trecutului şi experienţa
prezentă şi realizează o reflectare constructivă şi anticipativă.
Funcţiile imaginaţiei
Imaginaţia are o funcţie cognitivă, ea având roluri
importante în lărgirea sferei cunoaşterii, explorând zone noi şi
căutând soluţii noi la problemele existente. Dacă gândirea
adânceşte sfera cunoaşterii, imaginaţia lărgeşte această sferă şi
oferă astfel gândirii noi teritorii.
Imaginaţia are o funcţie adaptativ reglatorie, care exprimă
locul şi rolul imaginaţiei în sistemul psihic uman, ea constituind
procesul predilect al creativităţii. Imaginaţia conferă conştiinţei
dimensiunea explorativă şi creatoare.
Structurile operatorii ale imaginaţiei
În calitate de proces cognitiv, imaginaţia dispune de o serie de
procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operaţii,
procedee de lucru mintal, prin intermediul căreia imaginaţia
intervine asupra conţinuturilor sale şi produce modificări,
transformări, aglutinări, tipizări, schematizări, rearanjări,
substituţii, analogii, adaptări, etc.
Produsul imaginaţiei
Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginaţiei este
proiectul, o imagine nouă, o nouă idee, un nou aranjament, o nouă
configuraţie. Fiecare dintre formele imaginaţiei se finalizează în
plan subiectiv într-o manieră proprie.
Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de
imagini, emoţii, pulsiuni, dorinţe. Reveria este trăită ca o derulare
de imagini animate de proiecte, ipoteze şi aspiraţii. Imaginaţia
reproductivă este trăită ca o desfăşurare de imagini despre realităţi
şi situaţii pe care le-am perceput. Imaginaţia creatoare este trăită ca
proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de
perspectivă este trăit ca un proiect mintal al drumului propriu sau
al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.
În concluzie, produsul imaginaţiei îl constituie proiectul, modelele
anticipative ale realităţii.
DEF: imaginatia este procesul cognitiv complex de
elaborare a unor noi idei, imagini, proiecte pe baza
combinarii si transformarii elementelor experientelor
acumulate.
Imaginatia interactioneaza cu toate procesele psihice
dar mai ales cu memoria, gandirea si limbajul.
Memoria si imaginatia
Memoria ofera materialul, informatiile pe care imaginatia
le prelucreaza si conserva rezultatele imaginatiei.
Memoria este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela
realitatii. Imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat
rezultatele sale sunt mai noi, mai deosebite de
realitatea existenta.
Gandirea si imaginatia
Si gandirea si imaginatia au ca obiect si posibilul viitor
dar predictiile gandirii sunt fundamentate logic, pe cand
ale imaginatiei se realizeaza prin procedee specifice si
mai putin logic.
Imaginatia este puternic sustinuta de afectivitate si
motivatie. Tensiunea afectiva puternica favorizeaza
procesul imaginativ.
Emotiile/sentimentele au rol de energizare si dinamizare
a procesului imaginativ.
Motivele intretin o receptivitate crescuta pentru anumite
elemente ale realului, permit aducerea acestora in prim
plan, evidentierea lor dupa alte criterii decat ale gandirii.
Exemple de motive si atitudini care favorizeaza procesul
imaginativ: curiozitate, interes pentru nou, incredere in
fortele proprii, trebuinta de auto-realizare.
Produsele imaginatiei au diferite grade de noutate si
originalitate; de la simple transformari pana la produse
in totalitate noi si originale.
 
Formele imaginatiei
1. Forme involuntare
a. Visul din timpul somnului – reprezinta o inlantuire de
imagini, trairi afective; acestea se deruleaza uneori
haotic, alteori scenic, subiectul este spectator. Unele
sunt legate de dorinta si asteptarile noastre care nu se
pot realiza in starea de veghe.
In vis se produc combinari, transformari ale informatiei.
Visul are caracter simbolic = pot fi descifrate. Este
posibila gasirea unor solutii pe baza imaginilor din
timpul visului.
b. Reveria – visarea cu ochii deschisi ce se produce de
regula in starile de relaxare si in functie de dorintele si
asteptarile persoanei. De regula sensul de derulare a
imaginilor este unul fantezist.
Persoana este pasiva dar poate intervenii cu o usoara
dirijare intr-un sens dorit. Reprezinta un fel de
indeplinire fictiva a dorintelor si asteptarilor.
 
2. Forme voluntare
Imaginatia reproductiva; imaginatia creatoare; visul de
perspectiva.

Visul
Visul din timpul somnului este definit de Norbert Sillamy drept
”suită de imagini şi de fenomene psihice care survin în timpul
somnului”. Visul durează de la 10 la 15 minute şi constituie
circa un sfert din timpul somnului. Întâmplările din vis
constituie o aventură la care participăm intens afectiv. În vis
nu sunt respectate principiile gândirii logice (pot să fiu
simultan în două locuri, pot visa un câine care se dovedeşte a fi
duşmanul meu, X), visul producându-se în sfera
inconştientului.

În legătură cu interpretarea viselor, s-au conturat trei

poziţii: unii consideră că visul constituie o modalitate de
comunicare cu divinitatea, alţii consideră că visul este
rezultatul unei inhibiţii mai profunde a sferei motricităţii, faţă
de cea senzorio-motorie, iar ultimii susţin că visul poate avea
diferite semnificaţii, el fiind rezultatul unei întregi stări de
spirit a celui care doarme.

Reveria
Reveria este definită de Norvert Sillamy drept stare de
detaşare faţă de realitate, intermediară între gândirea în
starea de veghe şi vis. Popular, ea este numită visare cu
ochii deschişi, caz în care individul se lasă antrenat într-un flux
de imagini şi de idei care merg în direcţia dorinţelor şi a
aşteptărilor, sustrăgându-se gândirii logice.

Nivelul intenţional
Imaginaţia reproductivă presupune obţinerea unor imagini
noi care au ca şi corespondent în experienţa anterioară
(exemple: reconstituirea modului în care oamenii trăiau în
comuna primitivă, reconstituirea modului în care se produce
ploaia, citirea unui roman şi reprezentarea personajelor etc)

Imaginaţia creatoare presupune elaborarea de reprezentări

şi de idei noi pe baza combinării şi recombinării experientei
anterioare, idei care nu au corespondent în experienţa
anterioară. Între imaginaţia reproductivă şi cea creatoare nu
există o graniţă rigidă.

Visul de perspectivă presupune proiectarea mentală a

drumului propriu de dezvoltare conform disponibilităţilor
personale şi cerinţelor societăţii. O astfel de proiectare poate
avea funcţii de motivare importante, mai ales în ceea ce
priveşte acţiunile de autoinformare şi autoeducare.