IMAGINATIA

Destinul imaginatiei in psihologie este contradictoriu, iar atitudinea variantelor scolii, curente sau autori importanti au oscilat de la negare la adaptare entuziasta si din nou la contestare. Dupa cum sustine M. Golu, imaginatia trebuie sa fie considerate ca o modalitate distincta, specifica de procesare, integrare si utilizare imagistica a informatiei sis a fie inclusa in seria proceselor cognitive active. Asadar, imaginatia este mecanismul psihic cognitive de procesare transformative a evenimentelor, situatiilor, starilor prezente sau stocate la nivelul memoriei in vederea elaborarii de noi imagini si proiecte alternative ale realului. Imaginaia are o funcie cognitiv, ea avnd roluri importante n lrgirea sferei cunoaterii, explornd zone noi i cutnd soluii noi la problemele existente. Dac gndirea adncete sfera cunoaterii, imaginaia lrgete aceast sfer i ofer astfel gndirii noi teritorii. Imaginaia are o funcie adaptativ reglatorie, care exprim locul i rolul imaginaiei n sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativitii. Imaginaia confer contiinei dimensiunea explorativ i creatoare. Complexitatea procesului imaginative este asigurata de o serie de mecanisme care participa la geneza, dezvoltarea si functionarea imaginatiei. Analiza mecanismelor implica si evidentierea raporturilor imaginatiei cu aceste procese psihice. Avem in vedere urmatoarele mecanisme: Mecanisme mnezice Mecanismele imaginii mintale Mecanisme cognitive Mecanisme verbale Mecanisme reglatorii

1. Mecanisme mnezice
Memoria constituie un suport al desfasurarilor imaginative, mare parte dintre continuturile imaginatiei sunt extrase din stocul memoriei, reactualizate, supuse combinatoricii transformative pentru ca, in final, sa imbogateasca tezaurul memoriei. Procesul imaginative cunoaste sclipiri, flash-uri, imagini foarte vagi, impresii volatile, pe care memoria le va encoda si pastra, in masura in care acestea sunt incorporate intr-o activitate cu o anumita finalitate. Indubitabil, memoria constituie mecanismul si suportul primar al imaginatiei, astfel putem afirma ca o memorie bogata in continuturi si experiente, o memorie organizata si sistematizata constituie o conditie pentru imaginative, insa nu putem afirma ca este

o relatie determinant. Bogatia imaginatiei, dinamismul acesteia, productivitatea ei implica si alti factori care joaca un rol important, insa, in mod cert, imaginatia are nevoie de un support mnezic in toate formele eo de manifestare.

2. Mecanismele imaginii mintale

Rolul reprezentarii este determinant pentru imaginatie. Wundt considera imaginatia drept o capacitate de a reproduce reprezentarile intr-o ordine modificata; elemental characteristic este modul de reunire al reeprezentarilor. Mai departe, Wundt afirma ca in fantezie reprezentarile se unesc dupa un plan spre deosibire de memorie, unde se reunesc intr-o maniera, asociativa. Legatura imaginatiei cu imaginile mintale este si mai bine precizata de catre marele psiholog german atunci cand afirma ca fantezia este facultatea de a reprezena in mod viu obiectele sau facultatea de a invena, de a concepe ( in P.Popescu-Neveanu, 1997). Desigur, reprezentarea este tributara experientelor concret- intuitive, proprii perceptiei, dar sunt manifestari ale reprezentarilor care se indeparteaza mult de orice experienta concreta perceptiva si implica mecanisme cognitive si imaginative. Sunt reprezentarile transformative anticipative care permit elaborarea in plan mintal- a unor imagini, a unor transformari, modificari si, mai ales, anticiparea acestora.

3. Mecanismele gandirii
Acestea sunt pentru geneza, dezvoltarea si functionarea imaginatiei o alta conditie determinant. Geneza imaginatiei este indisolubil legata de evolutia structurilor operatorii ale inteligentei (J. Piaget). Rolul gandirii in imaginatie tine de influenta asupra genezei imaginatiei si mai ales de influent exercitata asupra operativitatii acesteia. Combinatorica si transformarile care se produc la nivelul imaginatiei uzeaza de structurile operationale ale gandirii. Asfel produsele imaginatiei capata o consistenta si o valoare productiva mai mare. Imaginatia creatoare valorifica rezultatele activitatii cognitive, valorifica idei, conceptii, idei teoretice, modele conceptuale, dar nu se poate cantona la nivelul acesteia si le depaseste in directia explorarii unor teritorii necunoscute si a originalitatii.

4. Mecanismele limbajului
Aceste mecanisme au, in primul rand, un rol determinant in geneza imaginatiei. Imaginatia constituie procesul psihic de maxima specificitate umana si, in aceste conditii, mecanismele verbale asigura si ele aceasta specificitate. Problema imaginatiei este problema autonomiei mintale, una dintre cheile acestei autonomii o constituie cuvantul care vehiculeaza imaginile mintale. Cuvantul ca substitute al obiectului, dar si a imaginii acestuia se instituie ca instrument de lucru al imaginatiei. Combinatorica imaginative nu poate fi disociata de

vehicularea cuvintelor-imagini. Limbajul intern are o viteza foarte mare de desfasurare, propaga etichete verbale, actiuni mintale, scheme de lucru ceea ce ofera imaginatiei acea viteza remarcabila de desfasurare si posibilitatea ancorarii rezultatelor acesteia la nivelul memoriei de lunga durata.

5. Mecanismele reglatorii