Referat

Disciplina:psihologie
Tema:,,Rolul imaginației în dezvoltarea
personalității”

Ursachi Aliona
 ,,Rolul imaginației în dezvoltarea personalității”
Imaginația, este prin excelență, un proces de generare, de producere mai mult sau
mai puțin activă, mai mult sau mai puțin intenționată a imaginilor și de articulare a
lor în variate de moduri. Imaginația este strâns legată de toate celelalte funcții
psihice și în ințelegerea specificului psihologic al acesteia este necesară înțelegerea
relațiilor sale cu fiecare dintre celelalte funcții psihice: senzația, percepția,
gândirea, memoria, afectivitatea/motivația, personalitatea. În cadrul sistemului
psihic uman imaginația este un subsistem tributar tuturor celorlalte subsisteme, dar
individualizat prin strategiile transformative și combinatorii; este tributară și altor
sistem, din afara sistemului psihic uman: realității obiective naturale și sistemului
realității sociale. Faptul că imaginația este stâns legată de toate celelalte funcții a
fost conștientizat de timpuriu.
VIGOTSKI: ,,Imaginația este o combinație a câtorva funcții prin intermediul unor
relații specifice." Deși legăturile imaginației cu alte fenomene psihice au fost
surprinse de cercetători, diferențierea ei de acestea a fost extrem de dificilă,
atitudinile exclusiviste sau reducționiste predominând multă vreme. Filosofii aveau
tendința de a-i diminua rolul sau de a o exclude pur și simplu din sfera cunoașterii.
Psihologii îi dădeau de fiecare dată o altă interpretare.
Pentru:
 asociationisti - ,,atom fizic"
 structuralisti - ,,o totalitate"
 fenomenologi - ,,o continuitate"
functionalisti - ,,o atitudine a constiintei"
existentialisti - ,,o cvasi-observatie"
Imaginația joacă un rol esenţial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă
componentă centrală a creativităţii. Ea aduce un spor considerabil la cunoaşterea
realităţii date şi a viitorului, a posibilului.
Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli şi norme riguroase, ce-i
impun întotdeauna congruenţa sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă,
imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mişca nu numai pe tărâmul
realului perceptibil, ci şi pe cel al fantasticului şi fantasmagoricului. Ea nu are
aşadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate

Imaginația ocupă o poziție aparte în procesul de cunoaștere. Pe de o parte, ea

vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte,
ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.
Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, ci el
presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme –
inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă
componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor considrabil la cunoașterea
realității date și a viitorului, a posibilului.
Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în regului și norme riguroase, ce-i
impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă,
imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul
realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are
așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.
În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă,
irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă și orientată
finalist constructiv în adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă,
rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării structurilor
gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate
activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei.
Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginația se
organizează în adâncime pe câteva niveluri funcționale, și anume: nivelul oniric,
nivelul reveriei și nivelul intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează
imaginația reproductivă, imaginația creatoare și visul de perspectivă.
IMAGINATIA îşi extrage conţinuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei.
Imagini, idei, cunoştinţe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în
vederea elaborării de noi imagini, idei, concepţii. De asemenea, imaginaţia îşi
extrage conţinuturile şi din zonele profunde ale inconştientului, supunându-le în
timpul visului la combinări şi transformări dintre cele mai variate.
Imaginaţia are o funcţie cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei
cunoaşterii, explorând zone noi şi căutând soluţii noi la problemele existente. Dacă
gândirea adânceşte sfera cunoaşterii, imaginaţia lărgeşte această sferă şi oferă
astfel gândirii noi teritorii.
În concluzie, imaginaţia exploatează datele trecutului şi experienţa prezentă şi
realizează o reflectare constructivă şi anticipativă.
 Surse:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Imagina%C8%9Bie
2. https://www.scribd.com/doc/204073218/rolul-imaginatiei
3. https://www.academia.edu/40012111/IMAGINA%C8%9AIA
4. https://www.scritub.com/sociologie/psihiatrie/LOCUL-SI-
ROLUL-IMAGINATIEI-IN-92731.php
5. https://anamariaschneider.wordpress.com/2013/11/01/rolul-
imaginatiei-in-obtinerea-succesului/