Definirea și caracterizarea psihologică a imaginației și

rolul ei in activitatea psihică

1. Definirea imaginației.Concepte

Despre imaginație se poate scrie oricând mult și bine, variat, din

multiple surse, deoarece fiecare scriere, științifică sau nu, este rodul
imaginației fiecarui autor.
,,Vizionar din fire, omul se folosește, cu bună știință, de acea însușire
specială pe care o numim IMAGINAȚIE pentru a perfora și a descoperi
adâncurile infinitului.[….] Interesul pentru definirea conceptului, pentru a nu
mai adăuga încercările repetate de descifrare a mecanismului psihologic
propriu apariției și desfășurării actului imaginativ, a suscitat puncte de vedere
dintre cele mai diferite de-a lungul veacurilor. Astfel, încă Aristotel, definind
conceptul de fantezie tinde să-l asimileze cu actul reprezentării;[…] În
continuare,Th. Ribot, autor al uneia dintre primele monografii asupra
imaginatiei, încearcă să desprindă acest proces de actul cunoașterii, iar
H.Pieron, în prestigiosul vocabular de psihologie definește imaginația ca un
proces al gândirii, constând din evocarea unor imagini memorate (imaginația
reproductivă) sau din construirea unor imagini noi (imaginație creatoare).”
(Stroe Marcus, Imaginația, Editura Științifică și Enciclopedică, București -
1980, pag.5-8).
Norbert Sillamy definește imaginația ca ,,aptitudine de a ne reprezenta
obiectele absente și de a combina imaginile.”(Larousse\Dictionar de
psihologie,Norbert Sillamy,Univers Enciclopedic,București,2000,pag. 153)
La fel, Paul Popescu Neveanu , in dicționarul său de psihologie, spune
despre imaginație că este,,procesul psihic secundar, solidar și analog cu
gândirea, de operare cu imagini mintale, de combinare sau construcție
imagistică purtând aspirația realului, posibilului, viitorului și tinzând spre
producerea noului în forma unor reconstrucții intuitive, a unor tablouri mintale,
planuri iconice sau proiecte.”(Paul Popescu Neveanu, Dicționar de
psihologie,Editura Albatros, Bucuresti,1978,pag.324)
Cu alte cuvinte putem spune că imaginația ,,are capacitatea de a
anticipa realul, de a-l prefigura, de a vedea viitorul cu ochii prezentului. Grație
ei, facem saltul de pe coordonata prezentului pe cea a viitorului, vedem cu
ochii minții nu realul, ci posibilul, nu actualul, ci perspectiva.,,(Psihologie și
pedagogie școlară, Anca ,Dragu,Sorin ,Cristea,Ovidius University Press,
Constanța,2002,pag. 79)
In ceea ce priveste practica pedagogică în învățământul primar si
preșcolar,,ceea ce ne impresionează este amploarea vieții imaginative a
copilului, ușurința cu care el trece, în orice moment ,din planul realității în cel
al ficțiunii. Se apreciază că, daca afectivitatea este motorul activității copilului,
imaginația este calea, mijlocul, metoda de realizare a ei. Imaginația este
prezentă în activitatea creatoare regasită în joc, în desen, dar și când
reproduce o poezie, un cântec.,,(pag. 41)

2. Formele imaginației

,,Diversitatea și multitudinea problemelor cu care se confruntă omul în

decursul evolutiei au dus la specializarea formelor imaginației.
În funcție de mecanismele interne prin care se realizează, imaginația
se structurează:
-la nivel oniric (se concretizează prin vise),
-la nivelul reveriei (visul diurn),
-la nivel intențional (se concretizează sub forma imaginației
reproductive, imaginației creatoare și a visului de perspectivă).
În funcție de prezența intenționalității în actele imaginative,există:
-imaginație involuntară (vis și reverie),
-Imaginația voluntară (imaginația reproductivă, creatoare și vis de
perspectivă).
În funcție de gradul de activism al persoanelor, în actul imaginativ,
există:
-forme imaginative pasive (vis și reverie)
-forme imaginative active (imaginație reproductivă, creatoare și vis de
perspectivă).[…]
Imaginația reproductivă se realizează, de regulă,spontan, dar ea
beneficiază și de reglajul voluntar, în situații mai complexe finalizarea
procesului reclamând un efort și o concentrare deosebită.[…]
Imaginația creatoare reprezintă forma cea mai înaltă și specifică pe
care o poate atinge imaginația umană, în general.Ea se manifestă în două
forme: inovația-descoperirea și invenția.
(Psihologia generală,Rodica Gabriela,Enache, Laura Rodica
Giurgiu,Editura Universitară,Bucuresti,2017,pag.65,66,67)
În funcție de domeniul in care se manifesta avem mai multe forme
imaginative: imaginația științifică, artistică, literară, muzicală,tehnică etc.

3. Interacțiunea imaginației cu celelalte procese cognitive

Imaginația este procesul psihic fără de care omul nu ar putea trăi și

progresa. Ea este în relație directă și permanentă cu majoritatea celorlalte
procese psihice , îmbogățind experiența de viață și participând activ la
crearea de nou.
În interacțiune cu gândirea, cele două se aseamănă și se deosebesc în
același timp dar probabil imaginația nu ar exista fără gândire. Fiecare gând
apărut conduce la altele noi, imaginația rezolvând astfel problemele apărute in
toate domeniile vieții prin expansiunea înțelegerii și a creativității.
Memoria este fără doar și poate strâns legată de imaginație, acestea
fiind interconectate. Ceea ce am imaginat este stocat și trece dincolo de
experiența personală conducând la noutate.
Limbajul este de asemenea împletit cu imaginația căci o stimulează și
îi creează calea prin manifestare orală încă de la cele mai fragede vârste.
După unii autori cei care au întârzieri de dezvoltare psihosomatică ce include
și deficiențe de limbaj au imaginația mai săracă.
 Sentimentele și emoțiile sunt cele care dau avânt imaginației, astfel că
trăirile afective au ca finalitate o maximă evadare de realitate, amestecându-
se totodată cu ea, generând inedit. Realitatea este rescrisă de imaginație,
adăugând o nouă dimensiune viitorului. Aceasta este posibil prin intuiție,
înțelegere, empatie și întreaga paletă de valențe ale psihicului uman.

4. Procedeele imaginatiei

Psihologia descrie cele mai utilizate procedee imaginative:

- aglutinarea ( are loc când diferte parți componente de obiecte sau chiar ființe
se recombină creând entități sau obiecte noi. Fenomenul este întâlnit in
mitologie unde întâlnim centaur, minotaur, sirene, sfinx.)
-amplificarea , diminuarea, modificarea sau chiar omisiunea dimensiunilor
(întilnim aceste fenomene în povești unde apar Făt-Frumos, Ileana
Cosânzeana, zâne, balauri cu șapte capete, uriași sau pitici , ciclopi sau
chiar ,,omul indvizibil,,),
-adaptarea ( prezentă frecvent în artă sau tehnică și constă in folosirea unei
idei sau a unui concept in alt mod decât cel inițial),
-schematizarea (schițe, caricaturi),
-analogia ( compararea unor elemente din domenii diferite dar care au
comune unele caracteristici, apropierea realului de fantastic),
-substituția (inlocuirea unelor elemente cu altele, ale unor abilități cu altele
sau chiar a unor personaje cu altele ).

5. Însușiri

,,Psihologul Andrei Cosmovici consideră că imaginația presupune

următoarele însușiri:
-,,fluiditatea: posibilitatea de a ne imagina în scurt timp un număr mare
de imagini, situații etc.
-plasticitatea: ușurința de a shimba modul de abordare a unei
probleme, atunci când un procedeu nu poate fi aplicat.
-originalitatea: raritatea statistică a unui răspuns ca expresie a noutății,,
Imaginația are un rol important în procesul de adaptare.,,(Psihologia
generală,pag.64)

6. Concluzii

În încheiere multumesc tuturor surselor care m-au inspirat la lectură

pentru realizarea prezentei lucrări. Reiterez importanța imaginației mai ales in
procesul de transpunere a cunoștințelor asimilate în anii de studii de către
viitorii pedagogi, profesori pentru formarea copiilor și a școlarilor mici, desigur
alături de celelalte calități necesare.

Bibliografie
1. Dragu A.,Cristea S.,2002,Psihologie și pedagogie școlară, Ovidius
University Press,Constanța
2. Enache R.G.,Giurgiu L.R.,2017,Psihologia generală cu aplicațiiîn practica
asistenței sociale,ediția a doua, revizuită și adăugită,Editura
Universitară,București,2017
3. Popescu Neveanu P.,1978, Dicționar de psihologie, Editura Albatros,
București
4. Sillamy N.,2000,Larousse,Dicționar de psihologie,Editura Univers
Enciclopedic,București
5. Stroe M.,1980,Imaginația,Editura Științică și Enciclopedică, București