Definirea şi specificul senzaţiilor

Memoria senzorială
Clasificarea senzaţiilor
Proprietatile senzatiilor
 Senzaţiile sunt procese psihice
cognitive, elementare prin care se
semnalizeaza însuşirile concrete ale
obiectelor şi fenomenelor în
condiţiile acţiunii directe a
stimulilor asupra analizatorilor
(organele de simţ).
CARACTERISTICILE SENZAȚIILOR
 Analizatorul- componente şi funcţii
Analizatorul (organul de simţ) face
posibilă apariţia senzaţiilor.

El este alcătuit din următoarele 4 verigi:

 receptorul- captează informaţia
stimulului prin intermediul celulelor
receptoare;
 calea aferentă- transportă influxul
nervos la cortex (scoarţă cerebrală) şi
prezintă întreruperi sinaptice care
filtrează influxul nervos, astfel încât la
cortex ajung numai informaţiile
semnificative;
 zona centrală- CORTEXUL –CREIERUL
are rol în decodificarea influxului nervos,
iar pe plan psihologic asigură „trăirea”
senzaţiilor;
 calea eferentă- transmite răspunsul dat
de cortex la receptor şi asigură
autoreglarea funcţionării organismului.
 MEMORIA SENZORIALĂ

Memoria senzorială se referă la persistenţa

unei reprezentări senzoriale a unui obiect după ce
acesta nu mai acţionează asupra receptorilor.
 Durata ei este de câteva sutimi de secunda.

 Este specifică fiecărei modalităţi senzoriale:

memorie iconică pentru vaz, ecoică pentru auz,

tactilă, etc. .
 Până în secolul al XIX-lea, senzaţiile au fost clasificate după
criterii morfologice, după organele de simţ, vorbindu-se de
cinci categorii de senzaţii, corespunzătoare celor cinci organe
de simţ.
Apoi se trece la criterii funcţionale, adică de la funcţia
senzorială la căutarea organului care o îndeplineşte.
În ultimul secol, criteriile funcţionaliste sau morfologice de
clasificare a senzaţiilor au fost înlocuite cu criterii
situaţionale, care presupun luarea în considerare a locului
unde sunt situați receptorii.
 Fiziologul englez Charles Scott Sherrington (1861-1952)
a impus criteriul condiţiilor şi direcţiei recepţiei.

El a realizat o clasificare a senzaţiilor, luând ca

punct de reper locul unde sunt plasaţi receptorii:

 senzaţiile exteroceptive (senzaţiile vizuale,

auditive, gustative, olfactive, cutanate),
 senzaţiile interoceptive sau organice (foame, sete,
sexuale),
 senzaţiile proprioceptive (kinestezice) si de echilibru
 SENZAŢIILE

Exteroceptive Interoceptive Proprioceptive

Vizuale Auditive Olfactive Gustative Cutanate Organice Kinestezice Echilibr

Tactile Termice Algice

 Senzaţiile vizuale sunt rezultatul acţiunilor undelor
electromagnetice asupra analizatorilor vizuali.
Ochiul uman s-a adaptat pentru recepţionarea undelor
din registrul 390-800 milimicroni. Între aceste limite se află
toate lungimile de undă corespunzatoare culorilor
fundamentale ale spectrului luminii terestre.

Undele stimulează ochiul omului, iar acesta vede

obiectele colorate într-o nuanţă cromatică corespunzătoare
lungimilor de unda reflectate.
Daca un obiect absoarbe toate undele luminoase, el
este vazut ca fiind ‘negru’ sau apropiat de negru.
Daca le reflecta pe toate in egala masura este vazut ca
fiind alb sau , iar daca le reflecta selectiv, este vazut ca avand
una din cele sapte culori ale spectrului.
Proprietăţi de bază ale senzaţiilor vizuale:
☻ Tonul cromatic - diferentiaza culorile unele de altele si
este dat de lungimea de unda corespunzatoare.
-pentru rosu: 760 milimicroni
-pentru verde: 500 milimicroni

☻Luminozitatea - exprima locul pe care il ocupă aceeasi

culoare pe o scala in care cea mai luminoasa culoare este
albul, iar cea mai putin luminoasa este negrul.

☻Saturaţia - exprima puritatea culorii. Cele mai multe

obiecte nu au culori pure. Ele reflecta o lungime de unda de
baza, dar si alte lungimi.
 Combinarea acestor trei însusiri duce la un număr
mare de nuanţe cromatice. Un om obisnuit reuseste sa
diferentieze circa 500 de nuante cromatice, pe cand un
pictor cateva mii.
În viata si activitatea oamenilor, culorile au, in primul
rand, un rol de semnalizare (semnalizeaza existenta unor
obiecte, procese, reguli). Dar ele au si o incarcatura
energetica dependenta de lungimea de unda care le
corespunde si prin care influenteaza fiinta umana,
activând-o sau calmând-o.
Senzatiile auditive:

auzul fonematic – sesizarea sunetelor limbii

muzicale – sesizarea notelor muzicale, a melodiilor

perceperea zgomotelor – au atat efect pozitiv cat si negativ

Proprietăţi ale senzaţiilor auditive:

oÎnaltimea sunetelor (numarul de vibratii/sec);
oIntensitatea sunetelor (marimea oscilatiilor: sunete puternice,
medii, slabe);
oTimbrul vocii (forma undei).
 Stimulii sunt undele sonore care actioneaza asupra
analizatorului auditiv. Senzatia subiectiva care apare
atunci cand receptionam undele sonore poarta numele de
sunet.
Urechea umana recepteaza numai undele sonore cu o
frecventa cuprinsa intre 16 si 20.000 vibratii pe secunda.
Sub 16 vibratii pe secunda sunt infrasunete, iar peste
20.000 vibratii pe secunda sunt ultrasunete.
Sunetele provin din vibratii ale aerului sau ale
obiectelor. Fara aer (sau un alt mediu de transmitere), nu
ar exista unde mecanice. Fara un organ de simt receptor
nu ar exista sunete.
 Senzaţiile olfactive (mirosul) sunt provocate de particulele
volatile care pătrund în fosele nazale odată cu aerul si se dizolvă
in mucoasa nazală.
Mucoasa olfactivă ocupă o suprafaţă de 2,5 cm2 în fiecare narină,
inclusiv în treimea superioară a septului şi cornetului superior .
Funcţiile sensibilităţii olfactive
• selecţia hranei
• activitatea sexuală şi instinctuală
• adaptarea la mediu, intervine în protecţie şi
recunoaşterea mediului
• îmbogăţirea vieţii psihice a individului, prin
reacţii afective pozitive sau negative
• stimulează activitatea secretorie şi motorie
reflexă a tractului digestiv

Pragul de sensibilitate olfactivă este cantitatea

minimă de subst. odorizantă care produce o senzaţie
olfactivă se măsoară; cu olfactometrul.
• Factorii de care depinde pragul de sensibilitate olfactivă:
 tipul de substanţă, gradul de concentraţie, de persoană
 lumina - stimulează olfacţia
 temperatura:
− optimă 37- 38° C

− ↑ temp. determină ↓ sensibilităţii olfactive (prin uscarea mucoasei

olfactive)
• umiditatea - în aerul uscat concentraţia substanţei trebuie să fie mai
mare
• vârsta:
• sensibilitatea olfactivă este în creştere între 6 şi 25 de ani
• după această vârstă scade treptat
• sexul - băieţii au acuitate olfactivă mai scăzută decât fetele
• ovulaţia, graviditatea - cresc acuitatea olfactivă
• foamea - creşte pragul de sensibilitate olfactivă
• saţietatea - scade pragul de sensibilitate olfactivă
• stări patologice:
• hiposmie, anosmie → boli ale nasului, lezarea mucoasei olfactive
• hiperosmie → graviditate, halucinaţii olfact. în tumori, boli psihice
 Gustul este unul dintre simţurile chimice ce se
bazează pe capacitatea limbii de a dizolva şi de a
recepta calităţile chimice ale stimulilor.
1.sunt produse de papilele gustative de la nivelul
limbii
2.diferentiaza gusturile (gusturile principale –
dulce, acru, sarat si amar), calitatile chimice ale
alimentelor, bauturilor, medicamentelor etc.
3.ca si senzatiile olfactive, apara omul fata de
substantele nocive si contribuie la instalarea sau
mentinerea diferitelor stari afective.
Tipuri de gusturi:
Sărat
-depolarizează celulele receptoare pentru gustul sărat
-perceput pe întreaga suprafaţă a limbii

Dulce
-depolarizează celulele receptoare pentru gustul dulce
-se percepe cu vârful limbii

Acru
-depolarizează celulele receptoare pentru gustul acru
-este perceput pe părţile laterale ale limbii.

Amar
-depolarizează celulele receptoare pentru gustul amar
-este perceput de receptorii gustativi de la baza limbii
Factorii de care depind senzaţiile gustative:

• temperatură
• lumină
• suprafaţa de aplicare
• durata aplicării
• graviditate
• prezenţa senzaţiei de foame
• modificări ale compoziţiei sângelui
• factori de ordin psihofiziologic
Senzaţiile cutanate fac parte din categoria senzaţiilor
exteroceptive, furnizându-ne informaţii despre diferite însusiri ale
obiectelor si fenomenelor din lumea externă.

Senzaţiile cutanate se împart in 3 categorii:

Tactile
Se produc prin simpla atingere sau prin presiune a unui
stimul pe o anumită zonă sau un punct al pielii.
-Excitantul lor este reprezentat de textura suprafeţelor
obiectelor cu care intrăm în contact
-Permit cunoaşterea unor însuşiri ale obiectelor de genul :
netezirea, asperitatea, duritatea, etc
-Împreună cu senzaţiile chinestezice contribuie la perceperea
întinderii si formei obiectelor, activitatea manuala, inclusiv
scrierea, fiind imposibilă fara ele.
-Proiecţie corticală: lobul parietal, aria somatoestezica
Termice
Reflectă diferenţa dintre temperatura propriului corp
(constanta biologica) si temperatura mediului ambiant sau a
obiectelor cu care venim in contact.
-Permit cunoaşterea proprietăţilor calorice ale obiectelor
-Se includ in mecanismele de termoreglare
-Stimulii la care răspund sunt daţi de temperatura diferită a
corpurilor cu care pielea noastră vine în contact
-Proiecţie: lobul parietal
-În anestezie senzaţiile termice sunt primele care dispar si
ultimele care reapar.

Receptorii specifici senzatiilor termice sunt:

1. Corpusculii lui Ruffini –pentru cald
2. Corpusculii Krause – pentru rece
Algice (de durere)
-proprii nu doar pielii ci si altor organe, ele semnalizează o
agresiune mecanică, termică, chimică, electrică asupra
tegumentului.
Adaptarea la nivelul senzaţiilor algice este foarte dificila si
de lunga durata.
Fac parte din categoria senzatiilor proprioceptive
Rol : -transmit informatii despre miscarile membrelor
superioare si inferioare
-informeaza despre rezultatele propriei activitati.
receptorii sunt situati in tendoane,articulatii,muschi.

Receptori : -Corpusculi Pacini si Ruffini, organe

lendinoase Golgi, fusuri neuromusculare , terminatii
nervoase libere aflate in muschi, tendoane,ligament,
suprafete articulate.
Proiectie corticala - zona senzitivo-motorie a lobului
frontal.
Dimensiunile experientei senzoriale :
- schema corporala
- kinestezie verbo-motorie: mișcările
mandibulei atunci când vorbim
- kinestezie manuală (motricitate fină,
mișcările mâinilor)
- locomoție (capacitate de deplasare)
semnalizeaza schimbarea pozitiei capului fata de trunchi si
a corpului in intregime, cand se fac miscari de rotire si
balansare.

Ele au rol in:

a) stabilirea centrului de greutate al corpului in conditiile in
care se petrec schimbari ale pozitiei acestuia.
b) mentinerea echilibrului vertical in timpul mersului si a
directiei de deplasare
c) redresarea starii de echilibru in situatiile in care se
produc alunecari sau caderi
• Lumina unei lumanari poate fi vazuta de la 45 de km
departare, intr-o noapte clara si dintr-o zona intunecata.
• Ticaitul unui ceas poate fi auzit de la 6-7 metri distanta, in
conditii de liniste.
• Zaharul poate fi detectat chiar si atunci cand dizolvam o
lingurita in 7 litri de apa.
• O picatura de parfum poate fi simtita pe tot cuprinsul
suprafetei unui apartament spatios de trei camere.
• Omul poate mirosi doar 5% din cat poate mirosi un caine.
•Limba se obisnuieste cu gustul gumei de mestecat si dupa un
timp acesta nu mai este perceput de creier.
PROPRIETĂȚILE SENZAȚIILOR