Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 1

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI Sinteze

Senzatia
De la excitabilitate la sensibilitate
Excitabilitatea constituie proprietatea biologica generala ce asigura fiintelor vii posibilitatea de
a receptiona influentele externe si de a raspunde la ele selectiv printr-o stare de modificare interna.
Stimularea oricarei portiuni a corpului produce anumite modificari de natura biochimica sau
biofizica pe baza carora ia nastere o anumita stare de excitatie ce se propaga in tot organismul.
Sensibilitatea, avand ca baza genetica excitabilitatea, permite dezvoltarea unor
comportamente adaptative complexe in raport cu noi stimuli din mediul inconjurator.
Receptia senzoriala este facilitata de catre miscare intrucat permite explorarea activa a
stimulilor
Definirea si specificul psihologic al senzatiilor
Senzatia este indisolubil legata de stimuli si particularitatile lor fizice si permite elaborarea
unor reactii adaptative la solicitarile mediului.
DEFINITIE Senzatia este procesul psihic de receptare si prelucrare a stimulolor din mediul extern sau
intern cu ajutorul unor analizatori specializati in vederea elaborarii unei imagini senzoriale cu efect
adaptativ.
Specificul senzatiei
Existenta unor stimuli interni sau externi in raport cu analizatori specializati
Existenta analizatorului ca organ de simt
Procesarea primara (se realizeaza numai in prezenta stimulului)
Un continut informational specific senzatia reflecta insusiri concret-intuitive simple, primare ale
obiectelor si fenomenelor sau starilor din mediul intern.
Senzatia este primul nivel de procesare a informatiilor.
Calitatiile senzatiilor
Intensitatea exprima relatia dintre energia fizica a stimulului sau magnitudinea acestuia si
energia sau forta senzatiei. Intensitatea stimulului si intensitatea senzatiei sunt determinate prin legea
pragurilor senzoriale sau a intensitatii. Fiecare senzatie prezinta un prag maximal care daca este
depasit, provoaca senzatie nespecifica sau durere.
Durata este un atribut de ordin temporal al imaginii senzoriale si exprima relatia dintre durata
stimularii si durata de manifestare a senzatiei.
Calitatea imaginii senzoriale Calitatea/natura stimulilor sunt in stransa legatura cu calitatea,
specificul imaginii senzoriale. Pot fi: stimuli optici (senzatii vizuale), stimuli acustici (senzatii auditive),
stimuli chimici (senzatii gustative si olfactive), etc.
Tonalitatea afectiva exprima ecoul afectiv al senzatiei. Este vorba de o traire afectiva simpla, primara:
senzatia de durere, senzatii vestibulare, organice, interne, senzatii olfactive, gustative, auditive si
vizuale. Tonalitatea afectiva are valoare adaptativa pentru ca declanseaza mecanismele de
autoaparare.
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 2
Valoarea cognitiva exprima pozitia senzatiei pe o scala a importantei si semnificatiei pentru
cunoasterea senzoriala. In raport cu tonalitatea afectiva se inverseaza ierarhizarea, pe primul plan
fiind puse senzatiile vizuale, apoi cele auditive, tactilo-kinestezice, etc.
Legile sensibilitatii
Legea intensitatii sau legea pragurilor senzoriale
Pragul absolut minimal reprezinta valoarea minima a unui stimul necesara pentru determinarea unei
senzatii specifice
Pragul absolut maximal reprezinta valoarea maxima a intensitatii unui stimul necesara si suficienta
pentru a determina inca o senzatie specifica. Dincolo de aceasta valoare senzatia isi pierde
specificitatea si se transforma in durere.
Legea pragurilor absolute
Valoarea pragului si nivelul sensibilatitii este un raport invers proportional: cu cat creste valoarea
pragului cu atat scade nivelul sensibilitatii si invers
Legea pragului diferential
Pentru obtinerea cresterii senzatiei in progresia aritmetica este necesara o crestere a intensitatii
stimulului in progresie geometrica.
Legea contrastului
Modificarea sensibilitatii ca efect al raporturilor spatio-temporale a stimulilor de intensitati diferite
care actioneaza simultan sau succesiv asupra aceluiasi analizator
Legea adaptarii
Evidentiaza dinamica proceselor de la nivelul analizatorului, modificarea nivelului sensibilitatii
analizatorului in conditiile stimularii prelungite a acestuia
Legea sensibilizarii si depresiei sau legea interactiunii analizatorilor
Analizatorii interactioneaza si se influenteaza reciproc. Aceasta interactiune este de doua feluri:
interactiunea intramodala (se manifesta la nivelul aceluiasi analizator) si interactiunea intermodala (se
manifesta ca sensiblilizare sau depresie ca efect al stimularii altui analizator)
Sinestezia O crestere a sensibilitatii unui analizator ca efect al actiunii altui analizator fara ca acel
analizator sa fie stimulat in mod specific.
Senzatiile vizuale
Senzatiile vizule indeplinesc doua roluri fundamentale: receptarea luminozitatii si stralucirii si
receptarea culoriilor.
Vazul este unul dintre cele mai complexe si mai importante aparate senzoriale are rol
esential in orientarea si deplasarea in spatiu.
Vederea cromatica capacitatea ochiului uman de a discrimina calitatile obiectelor din mediul
inconjurator in functie de:
Nuanta/tonalitatea cromatica - exprima specificitatea fiecarei culori
Intensitatea radiatiei sau stralucirea provoaca modificarea nuantelor cromatice
Saturatia - capacitatea de a distinge intensitatea tonalitatii cromatice in raport cu gradul de puritate
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 3
Senzatiile auditive
Particularitatile stimulilor acustici:
Adaptarea se defineste prin numarul de vibratii sau oscilatii pe unitatea de timp (secunda)
Amplitudinea se defineste prin forta oscilatiei si este rezultanta distantei dintre varful unei oscilatii si
linia nula de echilibru
Forma sau timbrul defineste aspectul general al curbei undelor sonore
Senzatiile gustative
Gustul este unul dintre simturile chimice ce se bazeaza pe capacitatea limbii de a dizolva si de a
recepta calitatile chimice ale stimulilor.
Factori obiectivi
Temperatura mediului ambiant
Temperatura substantei stimul
Lumina
Concentratia de oxigen din atmosfera
Culorile asociate influenteaza dinamica sensibilitatii gustative
Factori subiectivi
Dinamica trebuintei de hrana
Tonalitatea afectiva si experienta perceptiv-gustativa
Modificarile in compozitia sangelui
Diminuarea proportiilor diferitelor substante in organism
Invatarea, antrenamentul
Anumite maladii
Senzatiile olfactive
Mirosul este unul dintre simturile chimice pe langa gust. Mirosurile sunt detectate cu ajutorul unor
celule receptoare amplasate in epiteliul (tesutul) olfactiv.
Factori care influenteaza dinamica sensibilitatii olfactive
Dominanta cerebrala-nazala
Diferentele de sex
Relatia mama-copil
Specificitatea mirosului personal
Varsta
Flamanzirea
Bolile sistemului nervos
Afectiunile respiratorii
Afectiunile nazale
Tumorile cerebrale profunde, isteria si unele stari maniacale
Factori fizici temperatura, umiditatea, iluminatul si saturatia cu alte substante mirositoare
Adaptarea dupa faza initiala de integrare se constata o diminuare a senzatiei olfactive
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 4
Senzatiile cutanate
Senzatiile cutanate au rolul de receptare a stimulilor mecanici, electrici si termici din mediul ambiant.
Fiecare zona a pielii dispune de cele trei forme de sensibilitate (tactila, termica si dureroasa)
Senzatiile tactile
Senzatii de atingere (contact)
Senzatii de presiune
Senzatii de gadilare
Senzatiile termice pentru cald si pentru rece
Senzatiile algice cutanate (de durere) semnalizeaza o agresiune mecanica, termica, chimica sau
electrica asupra tegumentului
Senzatiile proprioceptiv-kinestezice si de echilibru
Aparatul muscular controleaza un numar foarte mare de contractii musculare variabile in intensitate si
durata avand ca efect o deplasare unghiulara sau o pozitie fixa. Functionarea muschilor este
determinata de proprietatile lor mecanice, de elasticitate si inertie.
Perceptia
Teorii ale perceptiei
Senzualismul asociationist (empirismul) Prestley, Hartley, Bain, J.St.Mill
Johh Stuart Mill sustine ca senzatia este fenomenul psihic elementar, perceptia fiind rezultatul unei
sume de impresii senzoriale.
Gestaltismul Wertheimer, Koffka, Kohler
Gestaltismul ofera prima teorie coerenta asupra perceptiei - obiectele se impun perceptiei prin
particularitatile lor de forma, de structura. Oamenii prezinta o tendinta innascuta de a percepe
obiectele in integralitatea lor.
Structuralismul genetic J.Piaget
Piaget preia conceptul de structura de la gestaltism dar considera ca aceste structuri nu sunt
innascute in totalitate, ci numai in componentele lor. Odata cu dezvoltarea structurilor operatorii ale
inteligentei se constituie si o dezvoltare a mecanismelor perceptive.
Teoria tranzactionalista A.Ames, Ittelson
Definitia data de Ittelson este: Configuratii in care mesaje receptate identic pot proveni din spatii
externe diferite. Configuratiile echivalente vor fi percepute ca identice, indiferent de cat de diferite
sunt din punct de vedere al realitatii fizice.
Teoria senzorio-tonica H.Werner, S.Wapner
Aceasta teorie subliniaza rolul factorilor nonperceptivi in perceptie: tonusul muscular, postura,
kinestezia, senzatiile interne, starile afective.
Teoria starilor centrale directoare F.H.Allanport
Perceptia este influentata de o varietate de factori comportamentali cum ar fi trebuintele, valorile,
pulsiunile, reactiile defensive, personalitatea si experienta subiectului.
Teoria psihofizica Gibson
Gibson respinge distinctia dintre senzatie si perceptie - esenta informatiei se afla in stimul, sarcina
organismului fiind aceea de a sesiza aceasta informatie.
Modelul cognitivist U.Neisser
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 5
Senzatia se refera la prelucrarea senzoriala a informatiilor fizice, in timp ce perceptia este raportata la
semnificatiile obiectelor, la interpretarea informatiilor venite pe cale senzoriala.
Definire si specific psihologic
DEFINITIE Perceptia se defineste ca proces psihic de prelucrare si interpretare a informatiei
senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru subiect
Imaginea perceptiva prezinta urmatoarele atribute:
Este o imagine primara, actuala, elaborata, in conditiile prezentei obiectului in campul perceptiv
Este o imagine bogata in continut care prezinta atat insusirile principale cat si pe cele de detaliu
Este o imagine integrata si unitara
Este o imagine obiectuala
Este o imagine semnificativa cu sens pentru subiect
Principiul vizualizarii In perceptie tindem sa acordam atributele vizualizarii nu numai informatiilor
provenite de la analizatorul vizual, ci si celor provenite de la alti analizatori (in special kinestezic si
auditiv)
Principiul verbalizarii sugereaza rolul cuvantului in perceptie. Are rol integrator (desemneaza obiectul,
il denumeste) si de factor de reglare (prin comenzi verbale subiectul isi poate orienta explorarea
perceptiva).
Fazele procesului perceptiv
Perceptia are o desfasurare fazica procesuala si plurinivelara. Procesualitatea perceptiei este
superioara in raport cu procesualizarea senzatiei.
Pragurile procesului perceptiv - Alexandrova:
Minimum visibile momentul in care obiectul intrat in campul perceptiv este abia perceput; este o
perceptie oscilanta, nesigura
Minimum separabile momentul in care obiectul intra in campul perceptiv, atrage atentia asupra sa
dar nu suntem sigur despre calitatile lui specifice menite sa-l individualizeze
Minimum cognoscibile momentul in care obiectul este perceput, constentizat, integrat verbal si
comportamental
Fazele procesului perceptiv J.Piaget:
Faza de activare perceptiva se produce activarea analizatorilor, intrarea lor in priza de contact in
raport cu obiectul
Faza de centrare perceptiva momentul in care subiectul este dominat de particularitatile obiectului
Faza decentrarii perceptive momentul in care subiectul ia in stapanire obiectul realizand o percepere
adecvata
Fazele procesului perceptiv M.Golu:
Orientarea constituie o prima reactie pe care subiectul o realizeaza in campul perceptiv
Explorarea are loc in conditile activarii starii de vigilenta
Detectia momentul in care informatiile sunt puse in cumpana. Informatia favorabila obiectului
se afla in dusputa cu cea defavorabila acestuia
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 6
Discriminarea faza in care se realizeaza o comparatie intre atributele obiectului si cele ale mediului
inconjurator, precum si intre atributele obiectului la momentul dat si atributele acestuia in momente
anterioare
Identificarea presupune in fapt acordarea unei identitati obiectului perceput in baza integrarii
informatiei intr-o imagine unitara si semnificativa
Interpretarea momentul in care informatia este raportata la cerintele activitatii, la necesitatile
subiectului, la imperativele situatiei
Rolurile perceptiei
Identificarea obiectelor din exterior (in cazul perceptiei vizuale) si identificarea sunetelor (in cazul
perceptiei auditive)
Localizarea obiectelor, distanta la care acestea se afla fata de subiect sau de alte repere, sau
localizarea sunetelor (atunci cand este vorba de perceptie auditiva)
Factorii determinanti ai perceptiei
Calitatea sau modalitatea senzoriala exprima determinarea perceptiei de catre continutul
informational specific reflectat
Intensitatea in contextul actiunii unor factori multiplii sunt situatii in care stimulul mai slab dar cu
semnificatie operationala mai mare sa exercite o influenta mai puternica decat stimulul cu cea mai
mare intensitate fizica
Durata exprima relatia dintre durata de actiune a situatiilor stimul si durata desfasurarii procesului
perceptiv
Frecventa manifestarilor situatiei stimul determina perceptia prin gradul de noutate sau nivelul de
familiaritate
Varsta este un factor care inflenteaza dinamica perceptiei pe axa temporala a individului
Diferentele de gen
Factorii comportamentali F.H.Allanport
Trebuintele nevoile biologice ale subiectilor
Recompensa si pedeapsa recompensa favorizeaza perceptia mai rapida
Valorile caracteristice individului viteza de recunoastere a cuvintelor apartinand sistemului de valori
propriu este mai mica decat recunoasterea valorilor neutre
Valoare pe care o reprezinta un obiect (pentru individ) - tinde sa determine aparenta de marime a
acelui obiect
Personalitatea individului predispune la o maniera specifica de percepere a realitatii
Stimuli verbali perturbatori tind sa prelungeasca timpul de recunoastere
Legile perceptiei
Legile gestaltiste ale perceptiei:
Legea celei mai bune forme nu exista materie fara forma, neorganizata in structuri, astfel incat
componentele campului perceptiv prezinta o tendinta logica de a se unifica in cea mai buna forma
posibila
Legea unificarii perceptia formelor este supusa unui principiu al incluziunii. Inclusivitatea permite ca
doua elemente componente sa alcatuiasca o figura unitara astfel incat partile componente isi pierd
individualitatea
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 7
Legea bunei continuitati sustine ca atunci cand niste elemente sunt prezentate la un moment dat ca
o serie, creierul continua sa le perceapa ca parte a unei unitati
Legea proximitatii sau a destinului comun elementele aflate in vecinatate in cadrul campului
perceptiv tind sa fie percepute unitar
Legea similitudinii elementele similare tind sa se supuna principiului celui mai bun destin si sa fie
percepute in mod unitar atunci cand actioneaza impreuna in cadrul campului perceptiv
Legile generale ale perceptiei
Legea selectivitatii perceptive - pune in evidenta raporturile dintre obiect si fond in procesul perceptiei
Legea inegalitatii perceptive defineste o particularitate esentiala a perceptiei, si anume orientarea
acesteia spre surprinderea obiectului in integralitatea insusirilor lui
Legea structuralitatii perceptive exprima dispunerea informatiei relevante, utile in asa numitele
puncte de concentrare informationala maxima aflate pe configuratie, pe structura obiectului stimul
Legea constantei perceptive exprima capacitatea perceptiei de a-si mentine parametrii functionali
de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc modificari datorate variatiilor de
distanta, marime, forma, luminozitate, culoare
Legea proiectivitatii perceptive exprima o proprietate specifica a perceptiei de a elabora imaginea
obiectului in plan mintal si apoi de a o proiecta asupra acestuia
Formele complexe ale perceptiei
Perceptia spatiului se realizeaza ca perceptie a formei, marimii, distantei, directiei si profunzimii.
Perceptia distantei pentru a putea localiza un obiect in spatiu trebuie sa estimam corect distanta la
care se afla, sau adancimea.
Indicii monoculari in perceptia distantei pot fi perceputi cu un singur ochi.
Gradientul de textura textura obiectelor este mai clara, se observa mai exact de la apropiere, iar cu
cat obiectele sunt mai departate cu atat textura este mai mica si mai nediferentiata
Perspectiva liniara cand un obiect este la distanta imaginea sa retiniana este mai mica
Superpozitia obiectele aflate mai aproape de privitor tind sa fie in fata sau sa acopere partial
obiectele mai indepartate
Umbra o imagine avand umbre si parti luminate ofera impresia de adancime cu toate ca se afla pe o
suprafata plana
Viteza miscarii obiectele indepartate par sa se miste in campul vizual mai lent decat obiectivele
apropiate
Perspectiva spatiala cu cat distanta dintre privitor si peisaj creste culorile se estompeaza si capata o
tenta de albastru datorita vaporilor de apa din atmosfera
Marimea relativa daca intr-o imagine se afla o serie de obiecte similare, care difera ca marime,
persoanele vor interpreta obiectele mai mici ca fiind mai indepartate
Pozitia verticala cand obiectele sunt pe pamant, cu cat par a fi mai indepartate sub linia orizontului,
cu atat par a fi mai aproape de noi
Indici binoculari importanti pentru perceperea adancimii
Convergenta
Disparitatea retiniana
Perceptia miscarii mecanismele perceptiei directe sustin ideea ca miscarea obiectelor este accesibila
privirii umane intr-o maniera directa, chiar si in absenta reperelor. Mecanismele perceptiei indirecte a
miscarii tin de implicarea reperelor si a experientei perceptive a subiectului
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 8
Perceptia timpului are la baza in special mecanisme de procesare indirecta
Iluziile perceptive sau perceptiile deformate constituie un caz aparte de perceptii supuse unor efecte
distorsionate sub aspectul lungimii, formei, marimii, greutatii.
Reprezentarea
Definirea si specificul reprezentarii
DEFINITIE Reprezentarea este procesul de elaborare a imaginii unui obiect in conditiile absentei
acestuia din campul perceptiv, in baza unei experiente perceptive anterioare.
Reprezentarea este un proces secundar intrucat se bazeaza pe exploatarea unor informatii perceptive
anterioare. Reprezentarea este simultan proces si produs:
Reprezentarea realizeaza o sistematizare a experientei perceptive anterioare, o structurare a acesteia,
o reorganizare, schematizare ce are ca rezultat o imagine mintala secundara.
Produsul reprezentarii este tocmai aceasta imagine mintala, concret-intuitiva, schematica, figurativa
Este primul proces care sugereaza un anumit nivel de autonomie mintala si spirituala
Mecanismele reprezentarii
Reprezentarea este un proces complex aflat intr-o pozitie intermediara intre procesarea directa
senzoriala si cea cognitiv-intelectuala.
Mecanismele perceptive sugereaza rolul definitoriu al experientei perceptive in reprezentare.
Informatia oferita de analizatori este integrata intr-o imagine unitara.
Mecanismele cognitive sugereaza implicatiile procesarii de tip descendent, indirect, cognitiv
Mecanismele mnezice sugereaza rolul memoriei ca suport neurofiziologic
Mecanismele verbale sugereaza rolul cuvantului:
Rol de integrator verbal integreaza insusirile unui obiect si denumirea obiectului activeaza in plan
mintal aceste insusiri
Rol reglator poate activa, sustine, coordona si conduce procesul reprezentarii
Mecanismele imaginatiei se manifesta abia dupa ce reprezentarea s-a maturizat si integrat in
activitatea intelectuala
Mecanismele reglatorii sugereaza autonomia reprezentarii ca proces psihic (poate fi declansata si
sustinuta prin intermediul trebuintelor, motivelor, intereselor, etc.
Calitatile reprezentarii
Integralitatea imaginii mintale ne sugereaza faptul ca ne reprezentam obiecte, lucruri intr-o maniera
unitara integrata se impune cu atributele intregului
Figurativitatea imaginii mintale constructia imaginii perceptive se realizeaza prin operarea pe
elementele de contur, de structura
Operativitatea imaginilor mintale sugereaza implicarea procesarilor de ordin cognitiv reprezentarile
manifesta dinamism si disponibilitate asociativa
Caracterul panoramic al imaginii mintale sugereaza absenta fondului, imaginea obiectului este redata
simultan sub toate fatetele
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 9
Clasificarea reprezentarilor
Dupa criteriul continutului informational reprezentarile se aseamana foarte mult cu perceptiile
datorita tipului de informatii procesate prin intermediul analizatorilor
Reprezentarile vizuale intrunesc caracteristicile, trasaturile si calitatile unei imagini mintale
Reprezentarile auditive vizeaza transpunerea in plan mintal a diverselor sunete muzicale, structuri
melodice, cuvinte, propozitii, discursuri verbale.
Reprezentarile kinestezice asociaza in plan mintal imaginea unei miscari cu micromiscari
corespunzatoare la nivelul grupurilor de muschi
Dupa criteriul nivelului de generalizare putem vorbi despre reprezentari individuale si reprezentari
generale
Reprezentarile individuale - se raporteaza la obiecte, situatii, fenomene particulare mai bogate in
continut pentru ca redau obiectul cu mai multe detalii
Reprezentarile generale reproduc intr-o imagine schematizata acele insusiri comune relevante,
semnificative pentru o intreaga clasa de obiecte, fenomene
Dupa criteriul nivelului operativitatii intelectuale implicate, J.Piaget imparte reprezentarile in:
Reprezentarile reproductive sunt reprezentarile obisnuite ce rezulta din raporturile cu experienta
perceptiva anterioara pot fi statice, cinetice sau de transformare
Reprezentarile anticipative redau deplasari sau transformari care nu isi au corespondentul intr-o
experienta perceptiva directa in aceste cazuri participa gandirea si imaginatia
Gandirea
Perspective in abordarea gandirii
Perspectiva logicii clasice isi are originea in logica aristoteliana (intemeietorul logicii si principilor
asocierii). Logicienii au abordat pentru prima data operatiile gandirii si le-au definit. Este vorba de
operatiile de analiza, sinteza, abstractizare, generalizare, comparatie, inductie, deductie sau despre
judecati, rationamente, silogisme, etc
Asociationismul senzualist reduce gandirea la o asociere de impresii senzoriale, lipsita de suport
motivational. Cele trei legi ale asocierii (Aristotel) sunt: Asocierea prin contrast, prin asemanare si prin
continuitate spatio-temporala.
Introspectionismul experimental sau Scoala de la Wurtzburg, prin reprezentantii ei (O.Kulpe, K.Marbe
si Ach) au elaborat o psihologie a gandirii in cadrul acesteia. Acestia si-au propus sa demonstreze
natura abstracta a gandirii, faptul ca aceasta nu este reductibila la o suma de impresii senzoriale.
Ipotezele nu au fost confirmate.
Gestaltismul abordeaza gandirea prin raportarea la asociationismul senzualist si la modelul incercare
si eroare propus de Thorndike. Reprezentantii lor (W.Kohler, K.Koffka, M.Wertheimer) au abordat
psihologia gandirii pornind de la cercetarile lor in domeniul psihologiei perceptiei. Gandirea era
explicata ca un demers de reorganizare a datelor campului perceptiv, in urma careia rezolvarea unei
situatii problematice se impune de la sine sub aspectul unei intuitii spontane.
Structuralismul genetic (J.Piaget) defineste inteligenta ca modalitatea superioara de adaptare la mediu
pe baza a doua procese: asimilarea si acomodarea. Prin asimilare se interiorizeaza ceva in urma unor
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 10
exersari. Se fixeaza astfel o schema de actiune ce va fi asimilata, interiorizata, preluata de structurile
mentale care se vor acomoda, restructura, vor integra noua achizitie si astfel vor deveni mai
competente.
Modelul tridimensional al intelectului (J.P.Ghuilford) ofera posibilitatea intelegerii mecanismelor de
functionare a gandirii - fiecare dintre noi prezinta o configuratie proprie a intelectului ca rezultat al
combinarii particulare a operatiilor, continuturilor si produselor:
Operatiile sunt: evaluare, gandire convergenta, gandire divergenta, memorie, cognitie.
Continuturile sunt: figurativ, simbolic, semantic si comportamental
Produsele sunt: unitati, clase, relatii, sisteme, transformari si implicatii
Abordarea cognitivista a fost intemeiata formal de Neisser. Din punctul lui de vedere, gandirea este
procesul prin care se executa o serie de operatii centrale asupra reprezentarilor ce contin informatii
din mediul extern. La baza gandirii este amplasata reprezentarea, imaginea mentala. Procesarea
informatiilor se realizeaza prin inferente, structuri operatorii ce permit extragerea unei anumite
informatii si integrarea ei la nivelul schemelor, dezvoltand capacitati crescute de asimilare
conceptuala. Cognitivistii trateaza gandirea din perspectiva rezolvarii de probleme, a strategiilor
rezolutive.
Gandirea ca proces cognitiv superior
Gandirea este un proces cognitiv superior prin intermediul careia avem acces la insusirile esentiale ale
realitatii. Prin intermediul proceselor senzoriale suntem informati de insusiri (forma, marime, culoare)
aparente pentru ca asa apar simturilor noastre. Omul ca fiinta cunoscatoare este capabil sa treaca
dincolo de aparenta la esenta. Aparenta insusirilor este conjuncturala, contextuala.
Insusirile esentiale sunt invarianti cognitivi, ele condenseaza ceea ce este constant, invariabil in
manifestarile unui fenomen. Gandirea valorifica, reuneste, integreaza rezultatele proceselor
senzoriale, dar nu este reductibila la acestea
Gandirea se desfasoara intr-un plan mintal, intern, subiectiv si cu ajutorul judecatilor, rationamentelor
si unui vast sistem de operatii, realizeaza prelucrarea insusirilor esentiale, necesare si logice.
Gandirea are o desfasurare procesuala, cu grade mari de libertate. Pe verticala cunoasterii gandirea
evolueaza in sens ascendent si descendent. Aceasta interpretare vizeaza modul de procesare a
informatiei:
Procesarea ascendenta caracteristici:
Se orienteaza de jos in sus de la baza de date spre reprezentari si concepte cu grat mai larg de
cuprindere si generalizare
Este dirijata de datele observatiei, de experientele individului
Este un demers de tip inductiv (se orienteaza de la particular la general)
Este modul natural de evolutie a gandirii umane
Procesarea descendenta caracteristici:
Se orienteaza de jos in sus de la reguli, legi, norme, definitii spre date particulare
Este dirijata de legi, reguli, norme, principii
Este un demers de tip deductiv (din anumite legi se deduc atribute ale unor fenomene
Are un caracter imperativ
Este o evolutie a gandirii bazata pe invatare
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 11
Desfasurarea gandirii pe axa temporala se realizeaza intre trecut, prezent si viitor. Gandirea isi extrage
continuturile, in cea mai mare masura, din trecut (memorie), reactualizeaza in raport cu cerintele
prezentului elaborand anticipari si predictii asupra viitorului
Caracterul mijlocit al gandirii este una dintre trasaturile cele mai importante care definesc specificul
acestui proces. Gandirea este mijlocita prin experienta perceptiva, prin imaginile din reprezentare, iar
toate aceste date sunt stocate in memorie si vehiculate cu ajutorul limbajului.
Caracterul abstract-formal al gandirii pune in evidenta nivelul ridicat al selectivitatii in procesarea
informatiilor. Selectivitatea este o trasatura definitorie a sistemului psihic uman in ceea ce priveste
raportarea la insusirile reflectate.
DEFINITIE Gandirea este un proces cognitiv superior de extragere a insusirilor esentiale, necesare si
legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor
relatii cauzale din realitate si a elaborarii unor concepte, notiuni, teorii, sisteme cognitive ca modele
mintale ale realitatii
Operatiile gandirii
Gandirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de operatii:
Analiza si sinteza cognitiva se desfasoara intr-un plan mintal, dupa un model si sunt mediate prin
cuvand si alte sisteme de semne si simboluri.
Comparatia este operatia de evaluare prin raportare la unul sau mai multe criterii. Aceasta implica
evidentierea asemanatorilor si deosebirilor esentiale dintre minimum doua obiecte, persoane,
evenimente, situatii, fenomene, etc. In plan cognitiv, comparatia se desfasoara dupa un plan si are o
anumita finalitate
Abstractizarea si generalizarea constituie operatiile cele mai complexe ale gandirii, au caracter formal
si se desfasoara exclusiv in plan mintal. In gandire selectivitatea este maximala prin abstractizare, iar
generalizarea se refera la clase, categorii foarte largi de obiecte-fenomene.
Abstractizarea este operatia de extragere a unor insusiri esentiale, a unor invarianti cognitivi, insusiri
comune pentru o intreaga clasa, categorie
Generalizarea este operatia prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o
intreaga sclasa de obiecte-fenomene
Opuse abstractizarii si generalizarii sunt operatiile de concretizare si particularizare
Concretizarea ce urmeaza abstractizarii defineste prin trasaturi esentiale un obiect ideal, abstract ce
intruneste insusirile esentiale. Particularizarea opereaza in acelasi mod.
Inductia si deductia sunt operatiile care descriu cel mai bine evolutia gandirii pe verticala cunoasterii.
Inductia organizeaza datele observatiei sau experientei si le claseaza sub forma de concepte.
Rationamentul deductiv porneste de la genera, prin inferente si implicatii si ajunge la cazuri
particulare
Categorizarea concept si prototip
Categorizarea reprezinta un atribut inportant al gandirii propozitionale deoarece cu ajutorul ei
obiectele sunt organizate in clase.
Similiritatea se refera la gruparea obiectelor asemanatoare in aceeasi categorie. Similiritatea poate fi
de doua feluri fizica si functionala
Codarea experientei pertru acces mai usor la anumite categorii sau caracteristicile acestora, oamenii
si le reprezinta intr-un format mai comprimat, simplificat.
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 12
Generarea de inferente categorizarea face posibila realizarea rationamentului inductiv si deductiv.
Daca toti membri unei categorii au un anumit atribut, atunci un anumit membru al acelei categorii va
prezenta atributul respectiv
Conceptul este unitatea de baza cu care opereaza gandirea umana. Un concept reprezinta o clasa de
obiecte, el insumeaza un set de proprietati care sunt atribuite respectivei categorii.
Clasificarea conceptelor
In functie de gradul de generalitate
Conceptele generale pot subsuma o categorie foarte mare de obiecte
Conceptele particulare au un nivel mediu de incluziune
Conceptele individuale au un sens restrictiv, incluzand o categorie restransa de obiecte
Dupa criteriul exstentei sau inexistentei unui concret in realitatea obiectiva, imediata
Conceptele concrete au un corespondent in realitate
Conceptele abstracte nu au corespondent in realitatea obiectiva, fizica
In functie de modul de formare, de achizitionare
Conceptele empirice integreaza trasaturi concrete, particulare, insusiri locale restrictive, dependente
accidentale si neesentiale sunt instabile, se restructureaza in timp, sunt supuse hazardului si sunt
probabiliste
Conceptele stiintifice se achizitioneaza prin invatare, educatie, asimilare de cunostinte stiintifice
sistematizare. Notiunile stiintifice integreaza si condenseaza insusiri esentiale valabile universal pentru
o categorie de fenomene
Prototipul
Prototipul intruneste intr-un mod empiric, in baza experientei proprii si in baza experientei unei
anumite culturi si civilizatii la un anumit moment dat, trasaturile comune, cele mai evidente ale unei
categorii.
Teoria prototipului are la baza urmatoarele idei:
Conceptele au o structura de prototipuri deoarece prototipul reprezinta cel mai bun exemplu pentru
un concept
Nu mai exista o linie delimitativa pentru atributele necesare si suficiente ce se impun apartenentei
unui membru la o anumita categorie
Categoriile se omogenizeaza, relatiile si legaturile dintre categorii sunt neclare, fragile, un membru
putand trece cu usurinta de la o categorie la alta
Locul unui concept in piramida notiunilor variaza in functie de tipicalitatea lui
Determinarea apartenentei membrilor la o clasa definita printr-un anumit concept este influentata de
compararea atributelor membrilor cu cele ale prototipului categoriei respective
Rationamentul
Rationamentul reprezinta o structura informationala desfasurata si ierarhizara, in care gandirea
porneste de la anumite date si ajunge la obtinerea altora noi, sub forma unor concluzii. Rationamentul
este specific gandirii propozitionale, in care secventele de idei sunt organizate.
Rationamentul deductiv este o forma de rationament in care concluzia este adevarata daca premisele
sunt adevarate. Se porneste de la judecati universale pentru a ajunge la o concluzie individuala
Rationamentul inductiv porneste de la judecati particulare pentru a formula o concluzie generala.
Rationamentul inductiv nu ne permite sa ajungem la concluzii absolute, universale.
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 13
Intelegerea
Intelegerea si rezolvarea de probleme sunt doua procese inseparabile ale gandirii. Intelegem
rezolvand situatiile problematice cu care ne confruntam si rezolvam aceste situatii pornind de la un
anumit nivel de intelegere.
Intelegerea exprima cel mai bine dimensiunea procesuala a gandirii, care descrie modul cum sunt
prelucrate, procesate informatiile.
Mecanismul intelegerii are la baza, in primul rand, un cuplaj informational (un set de cunostinte
anterioare, concepte, modele explicative si asteptari, anticipari)
In al doilea rand, la baza mecanismului intelegerii se afla sistemele asociative. Principiul de baza al
asocierii stipuleaza ca, daca doua experiente se produc impreuna si concomitent, atunci fiecare dintre
lee, cand ajunge in constiinta, are tendinta de a o readuce si pe cealalta. Cele trei forme de vaza a
asocierii sunt:
Dupa asemanare
Dupa contrast
Dupa coexistenta spatiala si succesiunea temporala
Al treilea mecanism al intelegerii este analogia. Cand oamenii pricep ceva anume prin analogie, ei
inteleg un lucru in relatie cu alt lucru
Rezolvarea de probleme
Rezolvarea de probleme este domeniul performantial al gandirii. Daca intelegerea este gandirea in
desfasurare, rezolvarea de probleme este gandire in actiune. Cel mai adesea problema este definita ca
obstacol cognitiv, ca o bresa in cunoastere, ca o situatie fata de care repertoriul de raspunsuri ale
subiectului nu este suficient pentru a o intelege.
Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate in doua momente majore
Punerea problemei
Rezolvarea acesteia
Formularea problemei inainte de a demara procesul de rezolvare a unei probleme, trebuie sa putem
sa definim problema intr-un mod clar, inteligibil, familiar.
Structurarea si intelegerea elementelor problemei pasul urmator dupa formularea problemei este
inventarierea elementelor sale, mai precis trecerea in revista a informatiilor si a altor resurse de care
dispunem
Generarea solutiilor alternative si evaluarea lor adesea o problema poate avea mai multe solutii
corecte. Sarcina persoanei angajata in rezolvarea problemei este de a alcatuio lista cu solutiile
posibile, sa o evalueze pe fiecare in parte incercand sa anticipeze ce efecte sau consecinte va produce,
sa aleaga apoi cea mai buna solutie, iar in final sa dezvolte un mod de implementare a ei in realitate.
Strategiile algoritmice pornesc de la pattern-uri sistematice de rationament care, daca sunt urmate
asa cum trebuie, duc invariabul la gasirea solutiei.
Strategiile euristice spre deosebire de cele algoritmice, nu evalueaza sistematic toate solutiile
posibile, insa atunci cand au succes aceste strategii produc generarea mai rapida a solutiei (metoda
utilizata de obicei pentru probleme complexe, unde exista o divergenta, un conflict, o discordanta
intre problema, mijloace si solutie).
Analogiile ne ajuta sa descoperim asemanarile intre lucruri care sunt intr-o masura mai mare sau
mai mica diferite (se verifica validitatea unei solutii utilizate pentru o problema anterioara).
Insight-ul reprezinta un mod spontan prin care rezolvarea I se poate releva persoanei, fiind o strategie
care se subsumeaza procesarii de tip descendent, dirijate de scheme mintale.
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 14
Importanta factorilor emotionali in luarea deciziilor de multe ori consideram procesul de luare a
deciziilor ca fiind unul exclusiv cognitiv, insa adesea el nu se bazeaza pe o logica impecabila.
Rezolvarea creativa de probleme
Gandirea convergenta este logica, factuala, conventionala si este centrata asupr problemei pana cand
se gaseste raspunsul.
Gandirea divergenta este slab organizata, directionata doar partial si neconventionala. Spre deosebire
de gandirea convergenta, gandirea divergenta produce raspunsuri care pot fi evaluate subiectiv
Factorii care influenteaza rezolvarea de probleme
Factori obiectivi: presiunea timpului, noutatea problemei, dificultatea problemei, modul de formulare
a problemei, ambianta
Factori subiectivi: tensiunea emotionala puternica, lipsa de motivatie sau motivare excesiva prin
teama de esec, teama de sanctiuni, anticiparea unor recompense foarte mari, oboseala intelectuala
care afecteaza capacitatea de concentrare si coerenta logica
Atentia
Atentia este un subiect care a trezit interesul filosofilor inainte de a fi studiata de psihologi. Atentia isi
gaseste locul in diferitele etape ale senzoriomotricitatii, foartea aproape de prelucrarea
informationala primara a caracteristicilor fizice ale stimulului si chiar in pregatirea motorie a unui
raspuns comportamental.
Atentia faciliteaza si sustine procese si mecanisme psihice complexe cum sunt gandirea si memoria.
Pashler reconsidera o serie de rezultate obtinute in numeroase studii despre atentie, si ofera noi
perspective asupra atentiei. Contributia sa cea mai semnificativa este identificarea in structura
atentiei a doua mecanisme: atentia perceptiva si selectarea raspunsului sau gatul de sticla.
Atentia perceptiva este conceputa atat ca o poarta ce selecteaza doar o parte din mediul
inconjurator, cat si o resursa care poate fi alocata diversilor stimuli intr-o maniera graduala
Selectarea raspunsului sau Gatul de sticla poate selecta un singur raspuns deodata. Selectarea
unui raspuns in mecanismul atentiei nu poate fi distribuita pe mai multe sarcini sau stimuli simultan
Teoria resurselor multiple presupune ca la baza atentiei se afla disponibilitatea unor resurse, cum ar
fi cele mnezice, resurse energetice si alte mecanisme care proceseaza.
Teoria distantei corticale sustine ca performanta la sarcini duale va fi buna atunci cand activitatile
sunt deservite de zone corticale separate functional, de exemplu de emisfere diferite
Teoria computationala in atentia vizuala combina teoria atentiei vizuale cu o teorie a gruparii
perceptive prin proximitate. TCAV explica efectele gruparii perceptive si a distantei spatiale dintre mai
multi itemi prezentati
Reactia de orientare
Orientarea, in contextul temei atentiei, se refera la sensibilitatea organismului in raport cu stimulii.
Comportamentul de orientare are la baza reflexul de orientare o reactie complexa declansata de
actiunea unui excitant nou, situat la granita dintre reflexele innascute si cele conditionate
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 15
Vigilenta
Conditia de baza pentru ca atentia sa apara este starea de veghe. In afara starii de veghe atentia nu
este posibila.
Vigilenta este starea de reactivitate a organismului la stimulii din mediu, o stare generala de alerta a
organismului.
O vigilenta crescuta contribuie pe de-o parte la concentrarea si implicarea in activitatea curenta, iar pe
de alta parte la prevenirea potentialelor intreruperi cauzate de stimuli neasteptati.
Mecanismele atentiei
Comutarea atentiei focalizarea, concentrarea, apartenenta la procesele constiente sunt caracteristici
ale atentiei, ceea ce implica deconectarea de la unele lucruri astfel incat sa permita rezolvarea
efectiva a altora.
Orientarea atentiei este general acceptata ideea conform careia comutarea senzoriala a atentiei se
manifesta prin miscarea oculara, iar comutarea mentala a atentiei este caracterizata de fixarea privirii.
Asa cum arata Hoffman, atentia se poate comuta mental (pe o idee, un gand) chiar daca privirea se
mentine pe o serie de stimuli.
Atentia voluntara / automata Atentia poate fi directionata voluntar sau automat.
Atentia automata este siscutata de un stimul neasteptat, dar permite functionarea paralela a altor
activitati.
Atentia voluntara este controlata de cate subiect si influenteaza activitatile in mod serial
Caracterizarea psihologica a atentiei
DEFINITIE Putem defini atentia ca un proces specific starii de veghe prin care se asigura orientarea si
concentrarea resurselor neuropsihice in vederea selectarii si procesarii optime a evenimentelor din
mediul extern si cel intern-cognitiv
Specificul atentiei se leaga de selectarea si filtrarea informatiilor si stimulilor din mediu.
In raport cu stimulii prosexigeni (necunoscuti) sunt declansate trei reactii specifice pentru
caracterizarea atentiei: de orientare, de focalizare si de selectie
Focalizarea semnifica orientarea spre anumiti stimuli si diminuarea importantei sau chiar ignorarea
altora.
Selectia semnifica orientarea spre anumiti stimuli si diminuare importantei sa chiar ignorarea altora.
Din perspectiva procesualitatii, atentia incepe la nivel fiziologic si se continua in plan psiho-motor.
Prima etapa este reactia de orientare. Urmeaza activarea, care se resfrange asupra receptorilor
senzoriali si se traduce prin cresterea sensibilitatii si scaderea pragurilor pentru anumiti stimuli
considerati importanti, concomitent cu staderea sensibilitatii si chiar inhicarea temporara a altor
stimuli care interfereaza cu sarcina.
Din punctul de vedere functional, atentia indeplineste urmatoarele functii:
Functia de orientare, concentrare si selectie pentru ca in mediu exista atat stimuli foarte importanti,
cat si stimuli care pot fi ignorati, selectivitatea atentiei devine foarte importanta.
Functia de selectie a atentiei asigura facilitarea unui tratament prioritar acoelor stimuli care sunt
esentiali in activitatea curenta.
Selectia presupune prelucrarea informatiei
Functia de adaptare reglatorie in baza acestei functii se produce reglarea, adaptarea si sustinerea
energetica a activitatii
Sinteze Fundamentele Psihologiei (2013) Adrian SIMA 16
Atentie si comportament
Poate ca cel mai pregnant in comportament se sesizeaza diferentele individuale in ceea ce priveste
atentia. In sarcini diferite, unul si acelasi individ poate avea rezultate distincte.
Alte aspecte ale implicarii atentiei in comportament vizeaza:
Expunerea selectiva atesta faptul ca intr-o comunicare, individul este mai degreba orientat spre
argumente care ii confirma punctele de vedere
Fenomenul concentrarii involuntare este incercarea de a evita o actiune, un cuvant, un gand care se
soldeaza de obicei cu un esec
Formele atentiei
Atentia involuntara sau reflexa reactia automata a atentiei involuntare este intoarcerea spre sursa
unui stimul auditiv sau vizual. Aceasta se intampla cand avem de-a face cu o serie de situatii speciale:
Intensitatea stimulilor - cand depaseste pragul mediu
Ineditul stimulilor noutatea stimulilor sau faptul ca este neobisnuit sau neasteptat
Discontinuitatea stimulilor apariatia sau disparitia brusca a acestora
Dinamismul stimulilor cand pe un fond de stimuli statici unul se misca
Complexitatea stimulului cu cat un stimul este mai complex, cu atat poate mentine atentia asupra
lui un timp mai indelungat
Pe langa acesti factori externi, in atentia involuntara actioneaza si factori interni:
Interesul in momentul in care exista o inclinatie spre un anumit tip de stimul
Investirea emotionala o traire afectiva (pozitiva sau negativa) poate influenta orientarea atentiei in
mod automat spre acel stimul
Atentia voluntara, spre deosebire de cea automata, nu este spontana apare prin autoreglare
constienta. Pentru mentinerea cat mai indelungata a atentiei voluntare trebuie respectate
urmatoarele conditii:
Conturarea clara a scopurilor activitatii
Evidentierea recompensei sau a consecintelor pozitive legate de finalizarea activitatii
Planificarea momentelor unei actiuni si constientizarea celor considerate mai dificile
Stabilirea unui cadru adecvat activitatii respective
Diminuarea pe cat posibil a factorilor perturbatori
Daca atentia voluntara este exersata frecvent, apare un tip de automatizare a acesteia in timp, care da
nastere unei a treia forme ale atentiei, anume atentia postvoluntara. Aceasta este educabila si se mai
numeste si habituala.
Calitatile atentiei
Campul atentiei desemneaza intinderea atentiei (numarul maxim de obiecte sau stimuli, intervalul de
timp in care o persoana se poate concentra pe un singur tip de input informational)
Volumul atentiei este cantitatea de elemente pe care le poate cuprinde campul atentiei la un moment
dat
Stabilitatea atentiei este masura in timp a orientarii si concentrarii atentiei asupra unui stimul, obiect
sau sarcina.
Concentrarea atentiei reprezinta aducerea in prin plan a unor stimuli, in paralel cu umbrirea partiala
sau totala a altora
Distributivitatea atentiei permite concentrarea atentiei in mai multe activitati simultan
Flexibilitatea atentiei este capacitatea individului de a isi muta focusul atentiei de la un obiect la altul,
in intervale specifice activitatii