Senzațiile

Bejan-Fala Evelina
 Definire
• Senzațiile sunt procese psihice
cognitive elementare prin care
se semnalizează separat sub
forma imaginilor simple și
primare însușiri concrete ale
obiectelor și fenomenelor în
condițiile acțiunii directe a
stimulilor asupra organelor de
simț (analizatorul).
Domenii sau moduri de tratare a senzațiilor
Fiziologia senzațiilor
se ocupă cu studiul relaţiei
dintre stimul şi răspunsul
fiziologic; ea încearcă să
răspundă la întrebări de
tipul: dacă este prezentat
un anumit stimul, ce
răspuns fiziologic va
apărea în organele de simţ,
în nervi sau în neuronii
creierului?
Psihofiziologia senzațiilor
se centrează pe
investigarea relaţiei dintre
răspunsul fiziologic şi
experienţa senzorială; iată
un tip de întrebare la care
ea încearcă să răspundă: ce
modificări fiziologice sunt
necesare pentru apariţia
unei experienţe senzoriale
particulare?
Psihofizica senzațiilor
tratează relaţia dintre
stimul şi experienţa
senzorială, ignorând
răspunsurile fiziologice
care o mediază. Iată un tip
de întrebare pe care şi-o
pune psihologia: dacă
intensitatea unui stimul
este crescută sau scăzută,
ce se întâmplă cu
intensitatea senzaţiei?
Criterii de clasificare a senzațiilor

I. În funcție de modul de excitare a organelor de simț:

1. tangoreceptive – presupun contact direct între obiect și organ de simț (tactile, organice,
gustative, chinestezice);
2. telereceptive – presupun acțiunea obiectului de la distanță (vizuale, auditive, olfactive).
II. În funcție de prezența sau absența scopului și a efortului volitiv:
1. voluntare;
2. involuntare.
III. În funcție de situarea receptorilor pe suprafața corpului:
1. exteroreceptive – furnizează informații cu vedere la obiectele din exterior;
2. interoreceptive – despre modificările stării interne a corpului (ex. senzația de frig);
3. proprioreceptive – despre poziția și mișcarea corpului nostru (ex. senzația de echilibru).
Senzațiile vizuale și auditive
I. Senzațiile vizuale
• ROL: Asigură cunoaşterea celor mai multe proprietăţi ale obiectelor
(formă, mărime, culoare, distanţă, poziţie).
• STIMULI: Undele electromagnetice cuprinse între 390 și 800 milimicroni.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Informația este preluată de retină
și proiectată în lobul occipital.
II. Senzațiile auditive
• ROL: Contribuie la formarea structurilor psihice superioare specific
umane (limbajul).
• STIMULI: Undele sonre cu frecvenţe cuprinse între 16 Hz (limita
inferioară) ţi 20.000 Hz (limita superioară).
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: organul Corn transmite lobului
temporal informația receptată.
Senzațiile gustative și olfactive
I. Senzațiile gustative
• ROL: Contribuie la cunoaşterea însuşirilor gustative ale obiectelor, la
apărarea de cele nocive, la reglementarea comportamentului alimentar.
• STIMULI: Substanţele dizolvate în apă şi salivă.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Mugurii gustativi transmit
informația în lobul parietal.
II. Senzațiile olfactive
• ROL: Reglează apetitul, sunt implicate în mecanismele de apărare.
• STIMULI: Moleculele substanţelor odorante.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Celule epiteliale receptoare şi de
susţinere aflate în mucoasa nazală transmit girusul hipocampic
informația receptată.
Senzațiile cutanate: tactile/presionale și termice
I. Senzațiile tactile/presionale
• ROL: Permit cunoaşterea unor însuşiri ale obiectelor, cum ar fi netezimea,
asperitatea, duritatea, întinderea, forma.
• STIMULI: Deformarea tegumentului.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Informația este transmisă în lobul
parietal de către terminaţiile nervoase libere, corpusculii Meissner,
discurile MerkeI și de corpusculii Păuni.
II. Senzațiile termice
• ROL: Dau posibilitatea cunoaşterii proprietăţilor termice ale obiectelor;
se includ în mecanismele de termoreglare.
• STIMULI: Temperatura corpurilor (grade diferite de căldură).
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Corpusculii Ruffmi (pentru cald) şi
corpusculii Krausc (pentru rece) transmit informația lobului parietal.
Senzațiile organice și proprioreceptive (snmatostezice și
chinestezice)
I. Senzațiile organice
• ROL: Reechilibrează organismul.
• STIMULI: Semnale ce vin de la organele interne.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Tipuri de receptori existenți la
nivelul oricărui organ intern; difuz localizat.
II. Senzațiile proprioreceptive (de două feluri: snmatostezice și chinestezice)
• ROL: Informează scoarţa despre postura corpului şi despre modificările
ei. / Transmit informaţii despre mişcările active; informează despre
rezultatele propriei activităţi.
• STIMULI: Semnale venite de la tendoane, articulaţii, muşchi.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Corpusculii Pacini şi Ruffini
receptează informația și o proiectează în Zona senzitivo-motorie a lobului
frontal.
Senzațiile onostatice și de echilibru, vibratoare și dureroase

I. Senzațiile onostatice și de echilibru

• ROL: Menţin echilibrul vertical, redresează echilibrul în condiţii de alunecări,
căderi.
• STIMULI: Semnale venite de la corp în legătură cu poziţia lui, cu devierea acesteia.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Aparatul vestibular. Canalele semicirculare.
Organele otolitice - sacula şi utricula; probabil în lobul temporal.
II. Senzațiile vibratoare
• ROL: Asigură compensări în diferite deficienţe.
• STIMULI: Vibraţii, trepidaţii.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: ex. mușchii; în diferite zone de proiecție, în
dependenţă de ţesutul care transmite vibraţia.
III. Senzațiile dureroase
• ROL: în apărarea organismului.
• STIMULI: Orice stimul ce produce leziuni celulare.
• RECEPTOR ȘI PROIECȚIE CORTICALĂ: Terminaţiile nervoase libere.
BIBLIOGRAFIE
 ,,Psihologia mecanismelor
cognitive’’ – Mielu Zlate,
Editura Polirom, 1999.
 ,,Psihologie generală’’ - C.
Ețco, Iu. Fornea, E. Davidescu,
T. Tintiuc, N. Daniliciuc, M.
Cărăuș, Editura Polgrafic
Medicina20, 2007.