Senzațiile

1. Definiție

Senzațiile sunt procese psihice elementare, prin care se semnalizează separat, sub
forma unei imagini simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor
și stările interne ale organismului.

*senzațiile sunt procese psihice elementare, cele mai simple dintre procesele psihice;
*sunt imagini primare (se produc doar în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra
analizatorilor);
*oferă informații despre o singură însușire.

2. Clasificare

După natura surselor care generează semnalele, senzațiile se grupează în:

- Senzații exteroceptive - care au sursa în mediul extern:

o Senzațiile vizuale;
o Senzațiile auditive;
o Senzațiile cutanate:
- tactile (determinate de presiunea obiectelor cu care intrăm în contact) și
- termice (determinate de diferența de temperatură dintre corp și obiectele
cu care intrăm în contact).
o Senzațiile gustative;
o Senzațiile olfactive.

- Senzații proprioceptive-kinestezice - cu sursa la nivelul articulațiilor osteo-

musculare:

o Senzațiile proprioceptive – ne informează despre poziția membrelor, trunchiului

și capului.
o Senzațiile kinestezice – apar în cursul efectuării mișcărilor. Rol: reglarea
mișcărilor și integrarea lor în acțiuni voluntare complexe.
o Senzațiile de echilibru – ne informează despre poziția corpului în raport cu
centrii de greutate. Rol: ne ajută să ne menținem echilibrul.

- Senzații interoceptive - cu sursa în mediul intern:

o Senzațiile organice sau interne – reflectă modificările care se produc în mediul

intern al organismului (foame, greață, sete, slăbiciune).
o Senzațiile de durere – semnalizează tulburări funcționale sau distrugeri de
țesuturi organice. Rol fundamental în apărarea organismului.

3. Însușirile senzațiilor

- Calitatea (sau modalitatea) este însușirea care diferențiază o senzație de alta

(astfel distingem senzațiile vizuale, auditive, olfactive, etc.). Ea este determinată de:
- specificul stimulului
 - caracteristicile structurale si funcționale ale analizatorului.

- Intensitatea senzației exprimă gradul de pregnanță și încărcătura ei energetică.

Aceasta este proporțională cu intensitatea stimulului. Intensitatea mai depinde și de
alți factori, cum ar fi starea organismului (oboseală, boală) sau nivelul de sensibilitate
a analizatorului.

- Durata reflectă perioada de timp pe parcursul căreia acționează stimulul.

Senzația apare după un interval de 100-150 miimi de secundă de la apariția
stimulului, numită perioadă de latență și se menține câteva miimi de secundă și
după încetarea acestuia, acesta fiind fenomenul de postacțiune.

- Tonalitatea afectivă este caracteristica senzațiilor de a fi însoțite de trăiri afective

plăcute sau neplăcute. Aceasta depinde atât de proprietățile obiective ale stimulului,
cât și de experiența anterioară a subiectului și de atitudinile pe care și le-a format în
raport cu stimulul.
Ex: mirosurile dezagreabile sunt însoțite de neplăcere.

- Valoarea informațională se referă la faptul că senzațiile reflectă:

· însușiri ale obiectelor exterioare, în cazul senzațiilor exteroceptive.
· gradul de încordare musculară și direcția de orientare a mișcărilor, în cazul
senzațiilor proprioceptiv-kinestezice;
· stări interne, în cazul senzațiilor interoceptive.
De exemplu, atunci când semaforul arată culoarea verde, pietonii știu că se poate
trece strada. Acest fapt reflectă însușirea senzațiilor care se numește valoarea
informațională.

- Caracterul conștient al senzațiilor se realizează după 1-3 ani, când apare conștiința.