SENZAȚIILE

Definiție:
Senzațiile sunt procese psihice cognitive senzoriale prin care se semnalizează separat, sub
forma unei imagini simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor și
stările interne ale organismului în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra
analizatorilor.
Stimul = excitant
Caracterizare generală:
- fac parte din categoria proceselor cognitive senzoriale împreună cu percepțiile și
reprezentările;
- sunt procese psihice elementare;
- stau la baza tuturor celorlalte procese de cunoaștere (cognitive);
- sunt imagini primare, adică se produc numai în condițiile acțiunii nemijlocite, directe, a
stimulilor asupra analizatorilor;
- asigură relația omului cu ambianța, cu mediul;
- se desfășoară în timp scurt și duc la apariția unei imagini senzoriale, care este o imagine
simplă, ce oferă informații despre o singură însușire;
- sunt o condiție a apariției percepțiilor și reprezentărilor
Însușirile senzațiilor
1 . Calitatea (Modalitatea) este însușirea care diferențiază senzațiile; este un criteriu de
clasificare a senzațiilor; depinde de natura stimulilor și de specificul funcționării fiecărui
analizator;
2. Intensitatea senzației reprezintă puterea cu care ea se manifestă și depinde de
sensibilitatea subiectului, starea generală a organismului oboseală, boală și de puterea
stimulării .
3. Durata senzației corespunde, în general, duratei acțiunii stimulului. Senzația apare după
un interval de 100 – 150 miimi de secundă de la apariția stimulului numită perioadă de
latență și se menține câteva miimi de secundă și după încetarea acestuia, acesta fiind
fenomenul de postacțiune.
4. Tonalitatea afectivă se referă la faptul că senzațiile sunt însoțite de trăiri afective plăcute
sau neplăcute; asociem plăcere sau neplăcere a diferitelor gusturi, mirosuri, culori, sunete.
5. Valoare informațională se referă la natura informației reflectate:
Senzațiile pot reflecta: însușiri ale obiectelor exterioare, acestea fiind senzații exteroceptive:
auditive, vizuale, gustative, olfactive, tactile - gradul de încordare musculară și direcția de
orientare a mișcărilor: senzații proprioceptive, kinestezice și de echilibru;
- stări interne, senzațiile interoceptive: foame, sete, greață, durere
 6. Caracterul conștient al senzațiilor se realizează după vârsta de 1 – 3 ani, când apare
conștiința.

Mecanismele de producere a senzațiilor

Analizatorul este un ansamblu structural – funcțional care face posibilă apariția
senzațiilor. Componentele analizatorului:
- receptorul (organul de simț)
- calea de conducere: specifică, nespecifică
- veriga centrală,
- conexiunea inversă.
Pentru ca să se producă o senzație, trebuie să funcționeze, împreună, toate elementele
de mai sus.

Legile generale ale senzațiilor:

1.Legea intensității,legea pragurilor senzoriale:Un excitant(stimul) produce o

senzație, numai dacă are o anumită intensitate.Această lege vizează pragurile
senzoriale: pragul minim absolut, pragul maxim absolut, pragul diferențial.
2.Legea adaptării senzoriale:sensibilitatea unui analizator se modifică sub acțiunea
repetată, mai îndelungată, a unui stimul de intensitate constantă.Stimulul puternic,
scade sensibilitatea analizatorului.Stimulul slab, determină creșterea sensibilității
analizatorului.Cel mai bine se adaptează analizatorul vizual, cel tactil și olfactiv,
bine, iar cel auditiv, mai slab decât celelalte.
3.Legea contrastului senzorial:doi stimuli cu caracteristici opuse se scot reciproc în
evidență . există contrast succesiv și contrast simultan.
4.Legea interacțiunii analizatorilor, a sensibilizării-o senzație care se produce într-un
analizator, influențează producerea senzațiilor în alți analizatori, intensificându-le sau
diminuându-le.
5.Legea sinesteziei-Un stimul care acționează asupra unui analizator, produce efecte
senzoriale secundare pentru un alt analizator care nu a fost stimulat. Exemplu: sunete
catifelate,culori reci,culori calde.
6.Legea compensației- insuficienta dezvoltare a unei modalități senzoriale sau lipsa
ei, duc la perfecționarea alteia, care preia funcțiile celei dintâi.
7.Legea semnificației-dacă un stimul este foarte important pentru o persoană, atunci
este mai bine recepționat, chiar dacă intensitatea lui este mai mică.