Sunteți pe pagina 1din 1

Senzațiile

Legătura informațională cea mai simplă a omului cu realitatea este realizată prin intermediu
senzațiilor. Toate celelalte raporturi mai complexe nu se pot constitui fără a avea o baza senzorială.

Cu ajutorul proceselor psihice senzoriale i se semnalizează omului însușiri cum ar fi lumina,


sunetele, vibrațiile, care îi orientează îi reglează acțiunile cu lucrurile sau îi semnalizează stări
organice legate de trebuințele de hrană, biologice etc.

Senzațiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează, separat, în forma
imaginilor, simple, primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii
directe a stimulilor asupra analizatorilor .

Senzațiile sunt imagini simple și primare.

Simple- semnalizeaza separat însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor;

Primare – aici și acum, la timpul prezent.

Ele reprezintă rezultatul direct și imediat al stimulului asupra organului de simț.

Stimulul este factorul care declansează un proces fiziologic.

Analizatorul este un ansamblu structural-funcțional care face posibilă producerea senzațiilor.

Organul de simț ( ochi, nas, ureche, piele, limba, organe interne, pozitia corpului )=> senzații
vizuale, olfactive, auditive, cutanate, gustative, organice, interne, de echilibru.

Insușirile senzațiilor sunt urmatoarele:

Calitate ( aici intra senzații vizuale, auditive, olfactive –poze, parfumuri, melodii )

Intensitate ( în funcție de puterea stimului )

Durata ( în funcție de durata acțiunii stimulului )

Tonalitate afectivă ( senzațiile sunt însoțite de trăiri afective plăcute sau neplăcute în funcție
de natura stimulului – sunetele stridente sau liniștitoare, gusturile și mirosurile plăcute sau neplăcute

Pentru a produce o anumită senzație stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate, să


depașească un anumit prag denumit prag minim absolut.

Pragul minim absolut este intensitatea cea mai mică a unui stimul, care poate determina o
senzație specifică pentru un organul de simț. Există și un prag maxim absolut.

Pragul maxim absolut este cea mai mare cantitate dintr-un stimul, care mai determină încă o
senzație specifică. Stimuli care depășesc acest prag maxim produc durere și pot distruge analizatorul.

Prag diferentiat – cantitatea dintr-un stimul ce produce o nouă senzație.

Prag mic – sensibilitate crescută

Prag ridicat – sensibilitate scăzută

S-ar putea să vă placă și