Senzatii – Perceptii – Reprezentari mentale

 Psihologia judiciara – contopire a psihologiei generale și sociale aplicate

la domeniul infracționalității

 Psihologia – descrierea, intelegerea, prezicerea, îmbunătătirea/modificarea si

controlul comportamentul uman

 Psihologia sociala - studiază comportamentul individual în context social.

 încearcă să descifreze cauzele si natura comportamentului în situații sociale.
 impactul social asupra comportamentului individual
 două aspecte:
 aporturile personale în inițierea și cristalizarea unor fapte sociale.
 Una dintre temele mari de interes
stilul de gandire al infractorului
 1976, Yochelson & Samenow - primul studiu care examina stilurile de gandire ale
infractorilor
 240 de infractori de gen masculin, trimisi spre evaluare psihiatrica
 Y & S au identificat “tipare de gandire infractionala” diferite intre subiecti
 Abilitati decizionale slabe, lipsa empatiei, auto-victimizarea, lipsa responsabilitatii
 1985, Ross & Fabiano – psihologie sociala – diferente dintre infractori si non-infractori
 Lipsa auto-controlului, niveluri ridicate de impulsivitate, locus extern al controlului
(cauzele comportamentului fiind atribuite unor cause externe), tendinta spre gandire
concreta (capacitate scazuta de abstractizare), nivel scazut de empatie si gandire in
perspectiva sociala, nivel scazut de rezolvare de probleme in context social, stil imatur de
rationament
Psihologia cognitiva - sa intelegem stilul de gandire al infractorului
Greening, 1997; Whitton and McGuire, 2002
 Psihologia cognitiva si gandirea
Psihologia cognitivă este o paradigmă a psihologiei, care studiază
procesarea de informatii ce intervine între stimul si răspuns.

Sistem cognitiv – un sistem fizic care posedă două proprietăti:

de reprezentare si de calcul
1. Reprezentare - transpunerea în mediul interior al unui fapt exterior,
2. Calcul - manipularea reprezentărilor respective pe baza unor reguli fixe
1 & 2 pot fi
Constiente
Inconstiente (perceptie, invatare, memorie implicita)
 Sistemul psihic uman
- Senzatii
Extragerea informatiei de suprafata – contact nemijlocit senzoriale - Perceptii
- Reprezentari

COGNITIVE
- Gandire
- Limbaj
superioare
PROCESE PSIHICE - Memorie
- Imaginatie

AFECTIVE: dispozitii affective, emotii, sentimente, afecte

Sistemul
psihic VOLITIVE: vointa
uman
REGLATORII: atentia, motivatia

ACTIVITATI PSIHICE: jocul, invatarea, munca, creatia

INSUSIRI PSIHICE: temperament, character, aptitudini

Nu intelegem lumea externa in mod direct-automat

Construim in mod activ interpretari ale lumii externe bazate pe

informatii senzoriale, primite de la analizatori
 Senzatii – Perceptii – Reprezentari mentale

De ce avem urechi?
De ce avem ochi?
De ce avem piele?
De ce putem simţi gusturi?
De ce putem pipăi?
De ce visăm?
De ce avem uneori impresia că putem ghici viitorul?

organele de simţ furnizează creierului informaţia senzorială primară

 Lipsa senzatiilor

 Persoanele care se nasc fără capacitatea de a

detecta diverşi stimuli
 Persoanele care sunt private de diverse forme
de stimulare

 Fenomenul compensării lipsei senzaţiilor şi

percepţiilor - foame informaţională

creierul compensează prin iluzii, halucinaţii

 Senzaţii, percepţii, conştiinţă

 Senzaţii – experienţe cu stimuli simpli

 Percepţii – integrări ale senzaţiilor

 Procese senzoriale – asociere între organele de

simţ şi etajele periferice ale SN
 Procesele perceptuale – asociere la niveluri
superioare ale SNC
 Senzatiile

– Cel mai simplu proces cognitiv uman de cunoastere (NU RECUNOASTERE)

a realitatii, prin care identificam insusiri izolate, chiar daca nu constientizam tot
timpul acest lucru

SENZATIILE: procese psihice cognitive senzoriale prin care sunt semnalizate

separat, in forma de imagini simple si primare, insusiri izolate
ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a
stimulilor asupra analizatorilor.
 Note definitorii ale proceselor senzoriale

- Instrumente prin care cunoastem realitatea.

- Reflecteaza doar aspecte concrete, particulare, de suprafata, direct accesibile
organelor de simt.
- Se raporteaza doar la insusirile obiectelor si nu la obiect in integralitatea sa.
- Imagini simple – fiecare reflecta o singura insusire a unui obiect.
- Imagini primare – apar si se mentin doar in conditiile unei relatii de tip fata-
in-fata cu obiectul cunoasterii, in conditiile unei interactiuni directe,
nemijlocite.
- Existenta unei senzatii este posibila doar in conditiile integritatii fizice si
functionale a analizatorilor.
Proprietati commune ale modalitatilor senzoriale
– Intensitatea intensitatea, durata stimulului
senzaţiilor depind de
– Durata starea de funcţionare a analizatorului

– SENSIBILITATEA – specific organismului viu de a avea o senzaţie

Vizual – flacara unei lumanari de la 48 km Olfactiv – 1 picătură de parfum - 6 încăperi

Auditiv – ticăitul unui ceas de la cca 6 m Tactil – bătăile aripilor unei insecte – 1 cm
Gustativ – 1 linguriţă de zahăr în 3,4 l apă

– SENSIBILITATEA SENZORIALĂ – capacitatea analizatorilor de a reacţiona la:

 apariţia stimulilor şi
 modificarea lor
Senzaţiile pot fi conştientizate sau nu.
Însă, şi cele care sunt în afara conştiinţei pot influenţa comportamentul.
 Calitatile senzatiilor
– INTENSITATEA – forta-taria unei senzatii (slabe - puternice)
Depinde de: intensitatea stimulului
sensibilitatea analizatorului
Stimul: orice forma de energie care actionand asupra organzimului este capabila sa produca modificari
specifice, sesizate si interpretate de catre SNC.
Sensibilitate: capacitatea organismului de a reactiona la stimuli
– DURATA – intinderea in timp a acesteia – este strans legata de durata actiunii stimulului
Timp de latenta: intervalul in care stimului actioneaza, dar senzata inca nu se produce
Fenomenul de postactiune: intervalul in care, desi stimulul si-a incetat actiunea, senzatia continua sa fie
resimtita
– TONALITATEA AFECTIVA – ecoul emotional pe care il produc informatiile despre insusirile obiectelor
cu care venim in contact direct
 Legile senzatiilor
PRAGUL ABSOLUT INFERIOR (MINIM)
– cantitatea minimă de stimul pe care o poate sesiza analizatorul sub forma celor mai slabe senzaţii.
– stimulii subliminali (situaţi sub pragul inferior al sensibilităţii) pot fi şi ei detectaţi la nivelul etajelor
inferioare ale SNC - este descifrată o anumita informaţie “fiziologica”, implicată într-o măsură mai
mare sau mai mică în reglarea diferitelor procese organice.

PRAGUL SUPERIOR (MAXIM)

– cantitatea maximă a stimulului care mai produce senzaţii adecvate.
– dincolo de acest prag stimulul produce la început senzaţie de jenă, disconfort, durere!!!
 Pragul diferenţial
sesizarea unei deosebiri minime între doi stimuli

avem O ALTĂ SENZAŢIE

Există o corelaţie între intensitatea stimulilor şi dimensiunea

“cantitativă”, intensitatea senzaţiilor.
 Adaptarea senzorială
Conţinutul informaţional al senzaţiilor depinde de un întreg complex de factori
obiectivi
în contextul cărora se desfăşoară
activitatea umană
subiectivi
AS – aspect esenţial al funcţionării umane!
AS = modificarea sensibilităţii absolute minime şi diferenţiale a analizatorilor în raport cu
intensitatea
acţiunii stimulilor asupra receptorilor
durata

Adaptare pozitivă – stimulul este prea slab

Adaptare negativă – stimulul este prea puternic sau de lungă durată
 Interacţiunea analizatorilor
REALITATEA ESTE REFLECTATĂ POLISENZORIAL
– IA - Efectul funcţionării unui analizator asupra funcţionării altui analizator
(o senzatie produsa la nivelul unui analizator poate influenta producerea de senzatii la nivelul altor
analizatori)

Legea inductiei reciproce: producerea unui focar de excitatie intens pe cortex induce inhibarea temporara a
functiilor ariilor corticale invecinate, urmand ca dupa incetarea actiunii stimulului cauzal si implicit stingerea
focarului de excitatie anterior, fenomenul sa se manifeste invers.
Stimulările slabe ale unui analizator sporesc sensibilitatea altora şi invers

SINESTEZIA – un stimul oarecare produce senzaţia specifică analizatorului respectiv şi apariţia

unei senzaţii specifice ALTUI analizator
de ex. culori calde, reci, etc.
 PERCEPŢIA
– reflectarea în conştiinţa omului a obiectelor şi fenomenelor in integralitatea insusirilor concret-senzoriale ale acestora,
in momentul acţiunii directe a unui stimul asupra analizatorilor
Caracteristicile procesului perceptiv
1. Modalitate de cunoastere concreta a obiectelor si fenomenelor
2. Fata de senzatii, perceptiile contin un volum mult mai mare de informatii – Perceptiile ofera simultan informatii de la
mai multi analizatori
3. Imagini primare (ca la senzatii), care apar si se mentin doar atat cat exista actiune directa a unui stimul asupra unui
analizator
4. Perceptiile sunt plurimodale, i.e., la realizarea lor participa mai multi analizatori
5. Perceptia este selectiva, i.e., nu toti stimulii din campul perceptiv sunt prelucrati in aceeasi masura de catre sistemul
cognitiv
6. Constanta perceptiva – sistemul cognitiv are capacitatea de a corecta distorsiuni, reflectand stimulii in mod adecvat
7. Integralitatea perceptiva – prin perceptie, sistemul cognitiv interpreteaza un obiect al cunoasterii ca pe un intreg,
chiar daca acesta se dezvaluie analizatorilor doar partial.
 Perceptia
– Ordonarea
diferitelor senzaţii în imagini integrale ale obiectelor şi fenomenelor respective
– Unificarea

– PERCEPŢIA - legată de memorie, gândire, imaginaţie

- condiţionată de ATENŢIE, EMOŢII, MOTIVAŢIE
Senzaţiile – reflectă diferite însuşiri ale OBIECTELOR

PERCEPŢIA == o sumă de senzaţii

o formă calitativ distinctă de cunoaştere senzorială a lumii
esenţiale
Caracteristici ale lumii şi obiectelor
periferice (neesenţiale)
 Caracteristicile – Legile Perceptiei
CARACTERISTICI
Obiectualitatea: raportarea percepţiei la obiectele lumii reale şi nu la organele receptoare sau la
structurile cerebrale care participă la descifrarea şi prelucrarea informaţiei perceptive
Integralitatea: noi percepem orice obiect şi cu atât mai mult orice situaţie obiectuală spaţială ca un
întreg sistemic stabil, chiar dacă unele părţi componente ale acestui întreg nu pot fi percepute
nemijlocit în momentul respectiv.
Constanţa - sistemul perceptiv (adică totalitatea analizatorilor implicaţi în actul percepţiei) posedă
capacitatea de a compensa nesfârşitele variaţii ale obiectelor.
Inteligibilitatea: nevoia umană de a înţelege esenţa obiectului sau a fenomenului respectiv
 Legile perceptiei
LEGEA SELECTIVITATII PERCEPTIVE
Bombardarea analizatorilor cu informatii: 100.000 biti/sec – procesam constient 25-100 b/s.
necesitatea selectiei informatiei relevante
Camp perceptiv
mai lacunar

Obiectul perceptiei
mai detaliat

Factorii implicati in selectivitatea perceptiva:

interesul persoanei pentru un contrastul chromatic miscarea unui stimul pe un fond
anumit stimul de stimuli ficsi
aparitia si disparitia brusca a unui intensitatea unui stimul activarea schemei perceptive
stimul
 Legile perceptiei

LEGEA CONSTANTEI PERCEPTIVE

- Percepem obiectele la dimensiunea lor relativ constanta, asa cum s-a reflectat ea in experienta
noastra anterioara
- Constanta marimii – e.g., fotografia unei persoane: 10 cm – 1.80 m
- Constanta formei – e.g., moneda stim sa e rotunda, desi uneori pare elipsoidala
- Constanta culorii – e.g., uneori albastrul pare mov
LEGEA INTEGRALITATII PERCEPTIVE (gestalt)
- Sistemul cognitiv grupeaza obiectele din mediu in unitati de semnificatie pe care le percepe ca pe
un intreg unitar, adeseori completand elementele care lipses dintr-o imagine lacunara.
 Reprezentarea mentala
Este procesul psihic cognitiv senzorial de reflectare in forma unor imagini secundare unitare, dar
schematice a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in absenta actiunii
directe a acestora asupra analizatorilor.

CARACTERISTICI:
• Imagini secundare - apar si se mentin in absenta receptarii directe a obiectului reprezentat de catre
analizatori
• Reflecta insusirile concrete, dar partiale ale obiectelor:
prima selectie a informatiei privind:
continutul – imaginea specifica reprezentarii include doar elementele
caracteristice (tipice), eliminand detaliile nesemnificative
elaborarea – R sunt mai apropiate de gandire, fiindca rezulta in urma unui proces de
selectie informationala
 Clasificarea reprezentarilor
In functie de analizatorul dominant
Vizual – distante, marimi, nuante, structuri spatiale, desfasurare spatiala – ingineri, proiectanti
Auditiv – inaltimea sunetelor, ritmicitate, tonalitate, intonatie, fonetica, etc. – invatare limbi straine
Kinestezic – directia, orientarea, amploarea, doza de efort pentru a efectua miscarile corpului

In functie de natura proceselor implicate

Reprezentari reproductive – imagini secundare ale unor obiecte percepute in mod nemijlocit de
catre subiectul cunoscator
Reprezentari anticipative – imagini mentale ale unor realitati existente in trecut sau pezent, dar
care na au putut fi percepute direct de catre subiect datorita distantei de timp sau de spatiu (e.g.
Polul Nord – 80°)
In functie de gradul de generalitate
– Individuale: fenome, obiecte foarte familiare – despre care avem foarte multe informatii

– Generale: aferente unei clase de obiecte – fac trecerea de la REPREZENTARE la

GANDIRE, pregatind formarea notiunilor.
 Procesarea informatiei sociale
Crick and Dodge (1994):
Modul in care percep si interpreteaza oamenii lumea sociala din jurul lor, si cum afecteaza emotiile
si experientele anterioare acest proces. (cognitii: perceptii sociale si rezolvarea problemelor sociale
+ procese afective: emotii, motivatii, scopuri)

1. Encodarea indiciilor sociale

2. Formarea si interpretarea reprezentarilor mentale ale situatiei sociale
3. Clarificarea scopurilor si rezultatelor situatiei
4. Accesarea sau construirea potentialelor raspunsuri la situatie
5. Evaluarea si alegerea raspunsului la situatie
6. Rezultatele produse de decizia luata