Sunteți pe pagina 1din 2

1 Florea Mihai – Senzatia. Perceptia.

Senzatia. Perceptia.

Senzatia este cea mai simpla si prima forma de comunicare informationala a


omului cu lumea exterioara si cu sine. Senzatiile, la un nivel general, apar ca
evenimente psihice elementare ce rezulta din tratarea informatiilor in sistemul
nervos central in urma stimularii organelor de simt de diferite surse fizice de
energie.

Senzatia este prima treapta de cunoastere cu lumea inconjuratoare. Prin


intermediul senzatiilor noi primim informatii despre multitudinea de insusiri ale
obiectelor si fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementare
fenomene psihice din categoria proceselor cognitive.
In realitate individul uman nu dispune de capacitatea de a inregistra senzatii separate,
decat in primele saptamani de viata.
Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurile
senzatiilor sunt determinate de organele de simt cunoscute de noi: urechea - auzul
-senzatii auditive, ochiul - vazul - senzatii vizuale, limba - gustul - senzatii gustative,
nasul - miros - senzatii de miros (olfactive), pielea - senzatii cutanate.
Omul ia contact cu mediul mai intai de toate cu ajutorul senzatiilor. In baza
acestora apare perceptia.

Perceptia este o forma superioara a cunoasterii senzoriale. Spre deosebire


de senzatie,
care reproduce în subiectivitatea individului insusirile simple ale obiectelor si
fenomenelor, perceptia asigura constiinta unitatii si integralitatii obiectului. Dat fiind
faptul ca in jurul nostru nu se afla insusiri separate, ci obiecte materiale ca intreguri
specifice, perceptia reproduce obiectul, atat în elementele lui componente, cat si in
integralitatea lui individuala. Daca psihologia tradiţionala analizeaza senzatiile si
perceptiile ca procese separate, cercetarile moderne abordeaza perceptia ca pe un
proces unitar.
Daca in stadiile initiale perceptia depinde intr-o mai mare masura de
maturizarea unor proprietati innascute ale sistemului nervos, in stadiile ulterioare
(de identificare, de recunoastere si de verbalizare) ea depinde de propria
interventie a subiectului in actul perceptiv, de experienta sa anterioara, de emotiile
si motivatiile lui care vor determina ceea ce se percepe şi cum se percepe.
S-a emis opinia dupa care perceptia este procesul prin intermediul caruia sunt
interpretate senzatiile brute, pe baza cunostintelor anterioare, astfel incat acestea
devin experiente ce capata un anumit inţeles. Perceptia apare astfel ca fiind un
process complex de cunoastere si nu „un simplu mozaic de senzatii elementare".

ASOCIATE
SENZATII PERCEPTIE
2 Florea Mihai – Senzatia. Perceptia.

Senzatia Perceptia
- reproduce insusirile ale - imagini primare - nu poate fi realizata in
obiectelor si fenomenelor - procese cognitive de absenta senzatiilor
- ne ofera o imagine nivel sensorial -realizeaza o imagine
simpla si separata a unui - nu pot fi modificate sintetica, unitara, în care
obiect, o imagine voluntar obiectele şi fenomenele
incompleta a obiectului; o - “o reflectare a obiectelor care acţioneaza direct
singura trasatura a si a fenomenelor care asupra organelor noastre
obiectului actioneaza nemijlocit de simt sunt reflectate ca
- de diferite feluri, fapt ce asupra organelor noastre totalitati integrale, in
asigura perceptia de simt” individualitatea lor
specifica

--Cea mai cunoscuta metoda de a evidentia diferenta dintre senzatie si perceptie


sunt figurile duble.--

Jean Pierre Changeux: - senzatia - rezultatul imediat al intrarii in activitate a


receptorilor senzoriali

- etapa finala, recunoasterea si identificarea obiectelor

Rubinstein arata ca trecerea de la senzatie la perceptie „se realizeaza pe


masură ce impresiile senzoriale sau senzatiile incep sa functioneze nu numai in
calitate de semnale, dar si ca imagini ale obiectelor".
Bibliografie:

Mielu Zlate – Psihologia mecanismelor cognitive

Andrei Cosmovici – Psihologie generala

Elena Lupsa, Victor Bratu - Psihologie, clasa a X-a