Senzatia este cea mai simpla si prima forma de comunicare informationala a
omului cu lumea exterioara si cu sine. Senzatiile, la un nivel general, apar ca evenimente psihice elementare ce rezulta din tratarea informatiilor in sistemul nervos central in urma stimularii organelor de simt de diferite surse fizice de energie.
Senzatia este prima treapta de cunoastere cu lumea inconjuratoare. Prin
intermediul senzatiilor noi primim informatii despre multitudinea de insusiri ale obiectelor si fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementare fenomene psihice din categoria proceselor cognitive. In realitate individul uman nu dispune de capacitatea de a inregistra senzatii separate, decat in primele saptamani de viata. Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurile senzatiilor sunt determinate de organele de simt cunoscute de noi: urechea - auzul -senzatii auditive, ochiul - vazul - senzatii vizuale, limba - gustul - senzatii gustative, nasul - miros - senzatii de miros (olfactive), pielea - senzatii cutanate. Omul ia contact cu mediul mai intai de toate cu ajutorul senzatiilor. In baza acestora apare perceptia.
Perceptia este o forma superioara a cunoasterii senzoriale. Spre deosebire
de senzatie, care reproduce în subiectivitatea individului insusirile simple ale obiectelor si fenomenelor, perceptia asigura constiinta unitatii si integralitatii obiectului. Dat fiind faptul ca in jurul nostru nu se afla insusiri separate, ci obiecte materiale ca intreguri specifice, perceptia reproduce obiectul, atat în elementele lui componente, cat si in integralitatea lui individuala. Daca psihologia tradiţionala analizeaza senzatiile si perceptiile ca procese separate, cercetarile moderne abordeaza perceptia ca pe un proces unitar. Daca in stadiile initiale perceptia depinde intr-o mai mare masura de maturizarea unor proprietati innascute ale sistemului nervos, in stadiile ulterioare (de identificare, de recunoastere si de verbalizare) ea depinde de propria interventie a subiectului in actul perceptiv, de experienta sa anterioara, de emotiile si motivatiile lui care vor determina ceea ce se percepe şi cum se percepe. S-a emis opinia dupa care perceptia este procesul prin intermediul caruia sunt interpretate senzatiile brute, pe baza cunostintelor anterioare, astfel incat acestea devin experiente ce capata un anumit inţeles. Perceptia apare astfel ca fiind un process complex de cunoastere si nu „un simplu mozaic de senzatii elementare".
ASOCIATE SENZATII PERCEPTIE 2 Florea Mihai – Senzatia. Perceptia.
Senzatia Perceptia - reproduce insusirile ale - imagini primare - nu poate fi realizata in obiectelor si fenomenelor - procese cognitive de absenta senzatiilor - ne ofera o imagine nivel sensorial -realizeaza o imagine simpla si separata a unui - nu pot fi modificate sintetica, unitara, în care obiect, o imagine voluntar obiectele şi fenomenele incompleta a obiectului; o - “o reflectare a obiectelor care acţioneaza direct singura trasatura a si a fenomenelor care asupra organelor noastre obiectului actioneaza nemijlocit de simt sunt reflectate ca - de diferite feluri, fapt ce asupra organelor noastre totalitati integrale, in asigura perceptia de simt” individualitatea lor specifica
--Cea mai cunoscuta metoda de a evidentia diferenta dintre senzatie si perceptie
sunt figurile duble.--
Jean Pierre Changeux: - senzatia - rezultatul imediat al intrarii in activitate a
receptorilor senzoriali
- etapa finala, recunoasterea si identificarea obiectelor
Rubinstein arata ca trecerea de la senzatie la perceptie „se realizeaza pe
masură ce impresiile senzoriale sau senzatiile incep sa functioneze nu numai in calitate de semnale, dar si ca imagini ale obiectelor". Bibliografie:
Mielu Zlate – Psihologia mecanismelor cognitive
Andrei Cosmovici – Psihologie generala
Elena Lupsa, Victor Bratu - Psihologie, clasa a X-a
