Percepția. Senzații.

Reprezentarea

1. Percepția
Definiție : este un proces psihofiziologic senzorial cu ajutorul căruia
recunoaștem un obiect sau fenomen. Comparativ cu senzația, percepția
constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre
lumea externă. Deși au la bază senzațiile, percepțiile sunt mai mult decât o
sumă de senzații deoarece ele includ și alte informații, de exemplu amintirile
legate de acel obiect. Percepțiile realizează deci organizarea și interpretarea
conștientă și inconștientă a informațiilor primite prin intermediul simțurilor.
Realizarea produsului perceptiv, presupune o durată temporală,
evidențiate în mai multe faze:
→ orientarea spre stimul;
→ detecția stimulului;
→ discriminarea stimulului;
→ identificarea obiectului;
→ interpretarea obiectului.

Legile generale ale percepției

1. Legea integralității-structuralității;
2. Legea selectivității;
3. Legea proiectivității;
4. Legea constanței perceptive;
5. Legea semnificației.

Formele complexe ale percepției:

1. PERCEPȚIA SPAȚIULUI;
 2. PERCCEPȚIA TIMPULUI;
3. PERCEPȚIA MIȘCĂRII;
4. PERCEPȚIA INTERPERSONALĂ.

SENZAȚII

Definiție: senzațiile sunt procesele psihice elementare prin care se

semnalizează, separat, în forma imaginilor simple și primare, însușirile
concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a
stimulilor asupra organelor de simț (analizatori).
Din definiția de mai sus, putem extrage caracteristicile fundamentale ale
senzațiilor:
1.Continutul informațional al senzației →s e n z a ț i i l e r e f l e c t a
însușirile concrete, exterioare, fenomenale, accidentale, neesențiale ale
obiectelor si fenomenelor, d a r c u mare valoare adaptativa pentru organism.
2.S e n z a t i a c o n t i n e s i n e f u r n i z e a z a i n f o r m a t i i d e s p r e p r o p r i e t a t
i / i n s u s i r i i z o l a t e , separate ale stimulilor (obiecte si fenomene),
aceasta datorita specializării organelor de s i m ț ( a a n a l i z a t o r i l o r ) .
Reflectarea obiectului in senzație are, d e c i , un caracter
fragmentar, unidimensional, nepermițându-ne identificarea lui.
3.Reflectarea însușirilor este nemijlocita, directa
4.Forma de reflectare ideal-subiectiva este imaginea simpla si primara
pentru ca ea repr.rezultatul imediat al acțiunii stimulului as. analizatorului si
nu apare decât in aceste condiții.

→ Calități
Modalitatea Intensitatea Durata Tonalitatea
afectivă

→ Modalitățile senzoriale sunt:

1. După natura surselor în care generează semnalele, senzațiile se
grupează în: - exteroceptive;
- proprioceptive;
 - interoceptive.
2. Cele mai importante modalități senzoriale sunt:
a) Senzațiile vizuale;
b) Senzațiile auditive - amplitudinea;
- frecvența;
- forma undei;
c) Senzațiile cutanate – senzațiile tacile;
- senzațiile termice.
d) Senzații olfactive;
e) Senzații gustative;
f) Senzații organice/interne;
g) Senzații proprioceptiv-chinestezice;
h) Senzații de echilibru.

Legile sensibilății
1. Legea proporționalității.
2. Legea pragurilor absolute.
3. Legea pragurilor diferențiale.
4. Legea adaptării.
5. Legea contrastului senzorial.
6. Legea semnificației.
7. Legea sintezei
 REPREZENTAREA

Definiție:
reprezentarea este capacitatea de a re-construi imaginea în lipsa
contactului direct cu obiectul, care permite cunoașterea obiectului
în absența lui, dar numai dacă el a acționat anterior asupra
organelor de simț.
→ Reprezentările nu sunt simple reproduceri ale imaginilor anterior
percepute, ci o re-construcție în plan mintal, o transformare a
imaginilor de la care s-a pornit inițial, această transformare nu este
totală pentru că sunt păstrate elementele importante ale imaginii
anterioare, dacă aceste elemente nu s-ar păstra, nu am putea vorbi
de o re-prezentare a imaginii respective, ci de un obiect nou, total
deosebit de cel perceput inițial.

CLASIFICARE
După prezența Predominarea unei După gradul de
elementului de noutate: modalități senzoriale generalitate:
reproductive vizuale individuale
anticipative auditive generale
gustative

ROLURI
- readuc în minte imaginile obiectelor și
fenomenelor necesare;
- permit explicarea unor cuvinte;
 - permit generalizările din gândire (fac trecerea
spre noțiuni);
- constituie un suport concret pentru rezolvarea
de probleme;
- constituie materialul primar al imaginației;
- proprietășile reprezentărilor se rezumă la
figurativitate, operativitate și panoramizare.

Surse: https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/PERCEPTIA87.php
https://ro.scribd.com/doc/137526620/psihologie-senzatia
https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/REPREZENTARILE34.php
https://aurorasimigiu.ro/wp-content/uploads/2017/04/REPREZENTARILE.pdf
+Caiet personal.