CONCEPTELE

FUNDAMENTALE ALE Proiect realizat de

Angheluță Doina
PSIHOLOGIEI ÎN FARMACIE

1
 CUPRINS
1. Etimologia cuvantului si cine a pus bazele psihologiei...........................pag. 3
2. Procesele psihice-definire,clasificare,descriere.......................................pag. 4 
3. Medote folosite in psihologie.................................................................pag  21
4. Rolul psihologiei in practica farmaceutica............................................pag 23
5.  Notiuni de psihologie medicala in activitatile desfasurate in unitatile farmaceutice.......pag 24
6. Norme de etica si dentologie farmaceutica.........................................pag 29

           

2
1.Etimologia cuvantului si cine a pus bazele psihologiei

◦ Etimologic, cuvantul psihologie provine din limba greacă de la psyché (suflet) şi

logos
(cunoastere, teorie, stiinta).
◦ Psihologia poate fi definita ca studiul stiintific al comportamentului si proceselor
mentale.
◦ Radacinile psihologiei pot fi trasate in timp pana in secolele al IV-lea si al V-lea
i.Hr. Filosofii greci Socrate, Platon si Aristotel au pus intrebari fundamentale
despre minte, iar Hipocrat, ,,parintele medicinei’’, a facut multe observatii
importante despre felul in care creierul controleaza alte organe.
3
 Procesele SENZAȚIILE

psihice – Senzatiile sunt procese psihice elementare, care

definire, reflecta diferitele insusiri ale obiectelor si

fenomenelor lumii externe, precum si starile

clasificare, interne ale organismului, in momentul actiunii

nemijlocite a stimulilor respectivi asupra

descriere receptorilor.

4
 Exista doua stadii al
e unei senzatii:

1.stadiul presenzorial, stadiul de

excitatie sau de reflex
caracterizat printr-o reactie
localizata, dar integrata prin
efectele ei in circuitul reglator;
2.stadiul senzatiei propriu-zise,
ca reflectare a unor insusiri ale
obiectelor.

5
 Calitatea senzatiilor  Intensitatea senzatiilor

   Este data de multitudinea elementelor care le

compun.   Este legata de intensitatea fizica a stimulilor care
 Este explicata de trei mecanisme:
 Selectivitatea receptorilor consta in
specificitatea diferentiata a receptorilor in
raport cu diverse tipuri de stimuli.
 Energia specifica a organelor de simt fiecare
organ de simt poseda o energie specifica
proprie lui, care este transmisa creierului,
indiferent de maniera in care este stimulat.
 Energia specifica centrala la baza acesteia se
afla diferentele chimice existente in transmisia
sinaptica.
le promoveaza dar depinde si de alte variabile
care actioneaza corelat sau independent cu
intensitatea stimulului. Aceste variabile se impart
in trei categorii:
Durata aplicarii;
Modul de aplicare;
Particularitatile mecanismelor anatomofiziologice
ale senzatiilor.
Acestor factori li se adauga si conditiile concrete
in care are loc receptia, gradul de excitabilitate al
sistemului nervos, existenta sau non-existenta
unor dominante organice.
6
Durata senzatiilor
Se refera la intinderea in timp a senzatiei. Senzatia persista atata timp
cat actioneaza si stimulul, unele insa persista si dupa incetarea actiunii
directe a stimulului (ex. senzatiile gustative) ele purtand denumirea de
imagini consecutive.
Tonul afectiv al senzatiilor
Este proprietatea senzatiilor de a produce stari afective placute sau
neplacute, de apropiere sau de respingere a realitatii reflectate. Acest
ton le individualizeaza, le distinge unele de altele, le reliefeaza si
evidentiaza relatiile subtile ce exista intre fenomenele psihice simple
(senzatiile) si complexe (procesele afective).

7
Criterii de clasificare a senzatiilor
In clasificarea senzatiilor s-au utilizat mai multe criterii:
• Criteriul morfologic
Pana in secolul XIX s-au clasificat dupa organele de simt: auditive, vizuale, olfactive, gustative si
cutanate. Tot ce depasea aceasta clasificare era pus pe seama unui al 6-lea simt.
• Criteriul functional
Conform acestui criteriu se delimiteaza mai intai functia senzoriala, apoi se incearca identificarea
organului receptor care o indeplineste.
• Criteriul insusirilor detectate senzorial
• Senzatii cutanate – stimuli mecanici;
• Senzatii vizule, auditive – stimuli fizici;
• Senzatii gustative, olfactive – stimuli chimici;
• Senzatii proprio si interoceptive – stimuli fizilogici.
Importanta senzatiilor
 Senzatiile informeaza despre variatiile care se produc in circumstantele mediului inconjurator, cu
conditia ca aceste variatii sa fie importante si sa se produca in anumite limite.
 Senzatiile asigura adaptarea organismului la variatiile mediului inconjurator.
 Senzatiile orienteaza si controleaza benefic conduitele actuale ale individului.

8
Perceptia
◦ Impreuna cu senzatiile, perceptiile asigura
orientarea senzoriala nemijlocita a omului in
mediul inconjurator.
◦ Perceptia este o forma superioara a cunoasterii
senzoriale. Spre deosebire de senzatie, care re-
produce insusirile simple ale obiectelor si
fenomenelor, perceptia asigura constiinta unitatii
si integritatii obiectului

9
 Analiza comparativa – ce este perceptia si ce este
senzatia
Comparativ cu senzatia, perceptia este: Perceptia ca deformare a obiectului
◦ Interferentiala – permite persoanelor sa completeze Cele mai cunoscute sunt iluziile vizuale
informatia care lipseste din senzatiile brute.
datorate unor particularitati ale figurilor
◦ Categoriala – ajuta indivizii sa plaseze in aceeasi geometrice, numite si iluzii optico-
categorie senzatii aparent diferite pe baza unor geometrice.
trasaturi comune.
Exista trei categorii de iluzii:
Perceptia ca activitate
◦ Perceptia nu este un fenomen izolat ci trebuie
◦ cercuri legate ce par a fi inegale;
considerata ca o faza a actiunii. ◦ linii sau segmente de dreapta egale -  ce par
◦ Piaget foloseste termenul de activitate perceptiva inegale;
pentru orice punere in relatie a elementelor. Perceptia ◦ linii paralele - ce par a nu fi paralele;
nu este o simpla contemplare sau o copie mecanica a
obiectului, ci este un produs orientat si organizat care Iluziile sunt cazuri particulare ale perceptiilor.
implica nenumarate actiuni cu obiectele.

10
Perceptia spatiului
Prin perceptia spatiului se
intelege reflectarea senzorial-
intuitiva a insusirilor spatiale a
lucrurilor (marimea si forma), a
relatiilor spatiale dintre ele, a
miscarii lor.
Perceptia spatiului este o
conditie necesara a orientarii
eficiente a individului in lumea
inconjuratoare.

11
Perceptia timpului
Este conditionata de trei factori: fizici,
biologici si psihologici.
Perceptia si estimarea duratei
Durata se refera la intervalul obiectiv
care separa doi stimuli intre ei (durata
poate fi scurta si intermediara).
Estimarea timpului este influentata si
de caracterul placut sau neplacut al
unor activitati si de varsta.

Orientarea temporala
Depaseste perceptia si estimarea
timpului, dar se baeaza pe ele. Ea
consta in a situa o faza a
schimbarii in raport cu un intreg
ciclu de schimbari.

12
Perceptia miscarii
◦ Miscarea constituie o schimbare a pozitiei in spatiu a unui
obiect intr-un anumit timp.
Tipuri de miscare:
reala;
aparenta;
autocinetica;
consecutiva.
In realizarea miscarii rolul hotarator il are analizatorul vizual.
Rolul perceptiilor
Perceptiile ii creeaza omului certitudinea existentei lui printre
celelalte obiecte (ex. daca este tulburata perceptia spatiului,
orientarea individului in mediul inconjurator devine aproape
imposibila).
Perceptiile sunt elemente componente ale operatiilor si
actiunilor, ale activitatilor gandurilor noastre. Nu exista forma
de activitate umana, simpla sau complexa, care sa nu implice
forme ale perceptiei si abilitatii perceptive. 
Invatarea presupune in mare masura interventia percepiei.
13
Reprezentarea
Reprezentarea are drept continut
informational o caracteristica
concreta a obiectului, insa mai
importanta.
Reprezentarile sunt rezultatul unor
prelucrari si sistematizari, ale unor
combinari si recombinari
senzoriale.

14
Clasificarea reprezentarilor
Din perspectiva psihologiei generale
a) dupa analizatorul predominant: vizuale, auditive, kinestezice, gustative;
b) dupa tipul de activitate in care sunt implicate: literare, artistice, sportive;
c) dupa gradul de generalizare: generale si individuale;
d) dupa procesul psihic: reprezentari ale memoriei si imaginatiei;
e) dupa prezenta/absenta intentiei si a efortului voluntar: voluntare si involuntare;
f) dupa specificul obiectului de invatamant: reprezentari geometrice, istorice, geografice, etc.
Nu exista reprezentari pure, indiferent de criteriul utilizat in clasificarea lor.

15
Proprietatile reprezentarilor:

1.Figurativitatea –  reda ceea ce este tipic Alte proprietati: 

pentru un obiect, caracteristicile cu cea mai caracter integrat
mare incarcatura informationala, devenind un fel caracter simbolic si
de portret rezumativ al acestuia. semnificant
caracter constructiv
caracter autonom si
2.Operativitatea – sunt implicate mecanisme de
creativ
asociere si contrast, de motricitate si
caracter social
ideomotricitate.
Concluzie
Reprezentarile joaca un rol important in cunoastere. Ele constituie un punct de plecare
pentru majoritatea proceselor psihice. 
Servesc ca instrumente de adaptare la realitate.
Apar ca un rezultat, un bilant al cunoasterii, care pregatesc calea spre cunoasterea
logica rationala.
16
Gandirea
Cele mai semnificative
caracteristici ale gandirii sunt:
Caracterul informational –
operational
Gandirea este un mecanism de
prelucrare, interpretare si
evaluare a informatiilor.

Caracterul mijlocit
Gandirea nu opereaza asupra
realului, asupra obiectelor si
fenomenelor, ci asupra
informatiilor furnizate de
senzatii, perceptii si reprezentari.
Ea este o prelucrare secundara a
informatiilor.

17
Caracterul mijlocitar
 Gandirea este un mecanism psihic care mijloceste si
influenteaza alte mecanisme psihice, contribuind la
accelerarea functionalitatii si la sporirea eficientei lor.
Caracterul generalizat si abstractizat
 Gandirea opereaza cu insusirile generale, abstracte.
Caracterul actional
 Baza genetica a gandirii trebuie cautata in actiune,
gandirea izvoraste din actiune si se finalizeaza in ea.
Caracterul finalist
 Omul isi stabileste scopul nu in timpul desfasurarii
activitatii, ci cu mult inainte de a trece la executarea ei.
Caracterul multidirectional
 Gandirea opereaza cu toate cele trei dimensiuni
temporale: trecut, prezent si viitor.
Caracterul sistemic
 Gandirea este cea mai inalta forma de prelucrare a
informatiei si de exercitare a comenzii si controlului.

18
Memoria
Memoria este un mecanism ce se deruleaza in timp, parcurgand in dinamica sa o serie de procese.
1.Encodarea 
 Encodarea reprezinta primul proces parcurs de mecanismele mnezice in dinamica lor. Traducerea informatiei se
realizeaza prin intermediul unui cod, de aceea natura encodarii va fi dependenta de natura codului. Exista trei tipuri de
coduri: vizuale, auditive si semantice, deci trei tipuri de encodare:
-        Encodare vizuala – care face apel la codul de imagine;
-        Encodare auditiva – care foloseste codul sunet;
-        Encodare semantica – ii este specific codul propozitiei.
2.Stocarea
Stocarea este procesul de retinere (pastrare, conservare) a informatiilor pana in momentul in care este necesara
punerea lor in disponibilitate.
Durata stocarii este extrem de variabila, uneori ea este foarte scurta, alteori medie, iar uneori foarte mare. Durata
variabila a stocarii a stat la baza distingerii diferitelor tipuri de memorie: de scurta durata (MSD) si de lunga durata
(MLD) si memoria de durata medie, interpusa intre primele doua.
3.Recuperarea
Recuperarea este procesul memoriei care consta in scoaterea la iveala a continuturilor encodate si stocate in vederea
utilizarii lor in funcie de necesitati.

19
20
 Observatia
Metodele ◦ Observatia ca metoda de cercetare consta in urmarirea
intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a
folosite in diferitelor manifestari comportamentale ale individului
(sau ale grupului) ca si a contextului situational al
psihologie comportamentului. Este una dintre cele mai vechi
metode de cercetare nu numai ale psihologiei, ci si ale
altor stiinte.

21
Cercetatorul face apel la mai multe forme ale observatiei, care pot fi clasificate dupa mai multe criterii, cum
ar fi:
a) Orientarea actului observational: autoobservatia - orientata catre surprinderea particularitatilor
propriului comportament; 
b) Prezenta sau absenta intentiei de a observa: ocazionala (intamplatoare, nu tine cont de nicio regula);
sistematica (face apel la un proiect care ii reduce campul);
c) Prezenta sau absenta observatorului: directa (bazata pe prezenta observatorului si pe constientizarea
acesteia de catre subiectii observati); indirecta sau mediata (observatorul este amplasat in spatele unor
geamuri cu vedere unilaterala sau beneficiaza de televiziune cu circuit inchis); cu observator uitat,
ignorat (observatorul este prezent, insa fiind atat de cunoscut membrilor grupului, este pur si simplu
ignorat); cu observator ascuns (foarte asemanatoare celei indirecte, cu deosebirea ca observatorul,
nebeneficiind de mijloace tehnice specializate, se ,,ascunde’’ in spatele unor draperii, al unor paravane
etc.);
d) Implicarea sau non-implicarea observatorului: ,,pasiva’’ (fara implicarea directa a observatorului in
activitate); participativa (observatorul devine membru al grupului si participa nemijlocit la activitatea
lui);
e) Durata observarii: continua (efectuata pe o perioada mai mare de timp); discontinua (pe unitati de timp
mai mici si la intervale diferite);
f) Obiectivele diferite: integrala (tinteste spre surprinderea tuturor sau a cat mai multe manifestari de
conduita); selectiva (se concentreaza doar asupra unei singure conduite).
22
 ◦Practica farmaceutica creeaza anumite relatii, anumite
legaturi intre farmacist si pacient. Pacientul asteapta de la
ROLUL farmacist o atitudine profesionista, atitudine care poate
PSIHOLOGIEI IN avea un anumit impact (pozitiv sau negativ) asupra
PRACTICA compliantei la tratament a acestuia. Este de dorit ca
farmacistul sa vada dincolo de cuvintele pacientului care
FARMACEUTICA asteapta indicatii precise, clare, referitor la tratamentul
care ii este prescris de catre medic.

23
 Notiunea de ,,boala’’- descrierea diferitelor
teorii care o definesc

NOTIUNI DE
PSIHOLOGIE
MEDICALA IN
ACTIVITATEA
DESFASURATA
IN UNITATILE
FARMACEUTIC
E
24
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari
practici care privesc individul uman in starile lui  fundamentale
de sanatate si boala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste  starea de
sanatate ca fiind ,,o stare completa de bine din punct de vedere
psihic, mental si social si nu neaparat in absenta durerii’’.
Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de
sanatate este mai mult decat absenta durerii. Este o stare de
armonie, o stare de bine cu privire la evolutia complexului
biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale
comportamentului  uman. Boala este definita ca o serie de
modificari biologice si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre
distres si/sau dizabilitate.

25
Boala are mai multe componente:
1.     Manifestari.
Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit
tablou clinic
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau
usor identificabil).
Tabloul clinic, numit și simptomatologia pacientului, contine semne si
simptome. Semnele (din lat. signum- semn, marca) sunt forme de
manifestare a bolii care pot fi identificate de clinician sau de alta persoana
(inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii), independent de ceea
ce declara pacientul (de exemplu, modificari ale culorii pielii, modificari in
comportament).Simptomele (din gr.symptoma – ceea ce se produce, apare,
derivat de la syn – impreună - si piptein – cadea) sunt acele manifestari ale
bolii care apar in primul rand in sfera de perceptie a bolnavului si sunt
simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute de clinician doar
indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de exemplu starea de
frica). Unele semne si simptome au tendinta să apara impreuna, constituind
sindroame (din gr. syn – impreuna - si dromos – cale, cursa). Spre exemplu,
conceptiile negative legate de propria persoana considerata in prezent si in
viitor tind sa apara impreuna, constituind un sindrom depresiv. Un sindrom
poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele etiopatogenetice ale
unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre
boala. Tratamentele care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a
schimba cauzele si mecanismele care le-au generat, se numesc tratamente
simptomatice.
26
 Doua criterii sunt mai importante in clasificarea
acestor factori etiologici. Dupa natura lor, ei se
clasifica in agenti exogeni  si agenti endogeni. La
randul lor, agentii exogeni pot sa fie fizici (mecanici,
termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri),
biologici (microbi, virusuri, paraziti, ciuperci, diferite
2. Boala presupune anumiti agenti si/factori macromolecule organice etc.) si psiho-sociali (de
etiologici (cauzali). exemplu stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii
endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi considerati
primari, producand diferite tipuri de anomalii
ereditare; in ultima instanta, ei sunt insa agenti
exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic
al strămosilor nostri, fie asupra aparatului nostru
genetic, in cursul existentei noastre

27
 28

Dependenta de medicamente
◦Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in
urma consumului excesiv de medicamente. La fel ca
si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele
psihotrope (antidepresivele, somniferele) actioneaza
asupra creierului si duc la modificarea
comportamentului persoanelor care le consuma.
◦Deoarece  problemele de natura psihica sunt
persistente in timp, oamenii tind sa nu isi schimbe
medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise
anterior. Acest lucru duce la o toleranta crescuta a
corpului la agentii activi din medicamente. Mai
departe, ei simt nevoia sa isi mareasca dozele din ce
in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament
pentru a-si indeparta problema, risca sa ajunga la
stadiul de supradoza.
NORME DE ETICA SI DEONTOLOGIE
FARMACEUTICA
Etica si deontologie farmaceutica
◦Comportamentul şi relatiile interumane in societate sunt
ghidate de anumite reguli sau norme. Pentru incalcarea
acestor norme omul raspunde juridic. In afara de drepturi
si obligaţiuni juridice exista si cele morale, care nu sunt
reglate de lege. Etica este o stiinta care se ocupa de studiul
principiilor morale. Etica medicala este o reflec­tare a
umanismului in procesul de activitate a lucratorilor
medicali. Etica medicala cuprinde o totalitate de principii
de reglare a normelor de comportare referitor la lucratorii
medicali, conditionate de activitatea lor specifica si de
situatia lor in cadrul societatii. Normele, principiile de
etica medicala contribuie la orientarea corecta a
lucratorilor medicali in activitatea lor profesionala.

29
Deontologia face parte din etica medicala, fiind o
stiinta despre traditiile din cadrul medicinii si
ocrotirii sanatatii practice. Pentru realizarea cat mai
deplina a principiilor de deontologie si etica
medicala sunt necesare urmatoarele conditii: sim­tul
tactului, vocatia pentru profesiunea aleasa si
perfectionarea continua a cunostin­telor.
Un asistent medical va obtine succese in activitatea
sa, isi va castiga autoritatea daca va avea simtul
respectului fata de pacient si isi va indeplini
obligatiunile sale. Disciplinarea, executarea exacta a
prescriptiilor medicului, sporirea constanta a
nivelului profesional si de cultura sunt  calitati
indispensabile pe care trebuie sa le manifeste
asistentii medicali. Fi­ind binevoitori, calmi, retinuti, Asistentii medicali trebuie sa posede
ei vor acorda fiecarui pacient o atentie personalizata. urmatoarele calitati: demnitate, simpa­tie,
acuratete, disciplina, colegialitate, abilitate,
competenta, daruire, responsabilita­te,
perseverenta, spirit de observatie, spirit de
initiativa si atitudine corecta fata de bolnavi. 30
Codul deontologic al personalului din farmacii
Principii generale
Art. 1. - (1) Codul deontologic al farmacistului cuprinde un ansamblu de principii şi reguli
ce reprezintă valorile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de farmacist pe
teritoriul României.
(2) Prezentul cod exprimă adeziunea farmaciştilor români la Carta Universală a Drepturilor
Omului şi la Carta Farmaciei Europene.
Art. 2. - Codul deontologic al farmacistului are drept principal scop:
a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;
b) respectarea obligaţiilor profesionale de către farmacişti;
c) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiunii de farmacist. 
Art. 3. - (1) În exercitarea profesiei sale farmacistul furnizează servicii de sănătate
specializate pacientului şi publicului în general, fără nici un fel de discriminare.
(2) Relaţiile dintre farmacist şi beneficiarii serviciilor acordate trebuie să aibă la bază
încrederea în competenţa şi experienţa profesională a farmacistului.
(3) Această încredere obligă farmacistul ca de-a lungul întregii sale cariere să asigure şi să
menţină la cel mai înalt nivel performanţele şi conduita sa profesională şi personală, să-şi
actualizeze cunoştinţele profesionale permanent în sfera activităţii sale. 

31
 Art. 4. - Principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de farmacist sunt
următoarele:
a) exercitarea profesiei se face exclusiv în respect faţă de viaţa şi de persoana umană;
b) în orice situaţie primează interesul pacientului şi sănătatea publică;
c) respectarea în orice situaţie a drepturilor pacientului;
d) colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în asigurarea stării de
sănătate a pacientului;
e) adoptarea unui rol activ faţă de informarea şi educaţia sanitară a publicului, precum şi
faţă de combaterea toxicomaniei, polipragmaziei, dopajului, automedicaţiei şi a altor
flageluri;
f) acordarea serviciilor farmaceutice se face la cele mai înalte standarde de calitate
posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţă ştiinţifică, aptitudini practice şi
performanţe profesionale, în concordanţă cu progresele ştiinţelor şi practicii farmaceutice;
g) în exercitarea profesiei farmaciştii trebuie să dovedească loialitate şi solidaritate unii
faţă de alţii în orice împrejurare, să-şi acorde colegial ajutor şi asistenţă pentru realizarea
îndatoririlor profesionale;
h) farmaciştii trebuie să se comporte cu cinste şi demnitate profesională şi să nu
prejudicieze în nici un fel profesia de farmacist sau să submineze încrederea publică în
aceasta. 
32
Art. 5. - În situaţiile în care în rezolvarea unei probleme alegerea soluţiei nu este prevăzută în normele
legale, farmacistul trebuie să ia o decizie concordantă cu etica profesiei şi să-şi asume
responsabilitatea. 
Art. 6. - Pentru respectarea principiilor de mai sus farmacistul este obligat să-şi păstreze libertatea şi
independenţa profesională conform jurământului profesiei. 
Art. 7. - Colegiul Farmaciştilor din România garantează menţinerea standardelor profesionale la cel
mai înalt nivel posibil, în scopul ocrotirii sănătăţii publice, prin supravegherea respectării de către
farmacişti a îndatoririlor profesionale şi a eticii profesionale, precum şi prin apărarea independenţei,
onoarei şi demnităţii profesionale.

33
BIBLIOGRAFIE
https://www.scribd.com/doc/143960972/Notiuni-de-Psihologie-Etica-Si-Deontologie-Farmaceutica
https://www.academia.edu/34300746/Modulul_VII_NOTIUNI_DE_PSIHOLOGIE_ETICA_SI_DEONTOLOGI
E_FARMACEUTICA
https://pdfcoffee.com/curs-1-notiuni-de-psihologie-etica-si-deontologie-medicala-pdf-free.html

34