DREPTUL

LA
INFORMAȚIE
REPUBLICA MOLDOVA – STAT DE DREPT
CONSTITUŢIA REPUBLICII PREVEDE ÎN ARTICOLUL 1:

„Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în

care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate".

NU PUTEM VORBI DESPRE DEMOCRAŢIE ÎN CAZUL

NERESPECTĂRII DREPTURILOR OMULUI.

Protejând valorile personalităţii umane puterea de

stat şi societatea civilă dau naştere în acest mod unei
stabilităţi politice, unui consens social şi unei dezvoltări
dinamice a ţării.
ARTICOLUL 34 AL CONSTITUŢIEI REPUBLICII
MOLDOVA, INTITULAT
"DREPTUL LA INFORMAŢIE„ , PREVEDE:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de
interes public nu poate fi îngrădit.

• (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să

asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi
asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de

protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

• (4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt

obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii

IMPOR
TANȚA
DREPT
ULUI L
A INFOR
MAȚIE
De fapt, dreptul cetăţeanului la informaţie are o semnificaţie mult mai
mare, incluzând posibilitatea ei de a dispune de alte drepturi conexe,
stipulate în Constituţie, cum sunt: universalitatea şi egalitatea drepturilor
(art.15 şi 16); accesul liber la justiţie (art.20); prezumţia nevinovăţiei
(art.21); neretroactivitatea legii (art.22); dreptul fiecărui om de a-şi
cunoaşte drepturile şi îndatoririle (art.23); libertatea individuală şi
siguranţa persoanei (art.25); dreptul la apărare (art.26); secretul
corespondenţei (art.30); libertatea conştiinţei (art.31); libertatea opiniei şi
a exprimării (art.32); dreptul la învăţătură (art.35); dreptul de vot şi
dreptul de a ii ales (art.38); dreptul la administrare (art.39); libertatea
întrunirilor (art.40); libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-
politice (art.41); dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (art.42)
etc.
 Dreptul constituţional al cetăţeanului la
informaţie este un adevărat drept
fundamental, deoarece dezvoltarea materială
şi spirituală a omului, exercitarea libertăţilor
prevăzute prin Constituţie şi, mai ales, a
acelora prin care se exprimă gândurile,
opiniile, credinţele religioase şi creaţiile de
orice fel, implică şi posibilitatea de a putea
recepţiona date şi informaţii privind viaţa
Dacă privim în general conţinutul dreptului
socială, politică, economică, ştiinţifică şi
la informaţie, el cuprinde: dreptul persoanei culturală.
de a fi informat prompt, corect şi clar cu
privire la măsurile preconizate şi, mai ales,
luate de autorităţile publice, accesul liber la
sursele de informaţie publică, ştiinţifică şi
tehnică, socială, culturală, sportivă etc.;
posibilitatea persoanei de a recepţiona direct
şi în mod normal emisiunile de radio şi
televiziune; obligaţia autorităţilor
guvernamentale de a crea condiţiile
materiale şi juridice pentru difuzarea liberă
şi amplă a informaţiei de orice natură.
LIBERTATEA CONSTĂ ÎN A PUTEA FACE TOT CEEA
CE NU DĂUNEAZĂ CELUILALT: ASTFEL,
EXERCIŢIUL DREPTURILOR NATURALE ALE
FIECĂRUI OM NU CUNOAŞTE DECÂT ACELE LIMITE
CARE SUNT NECESARE ALTOR MEMBRI AI
SOCIETĂŢII PENTRU A SE BUCURA DE ACELEAŞI
DREPTURI. ACESTE LIMITE NU POT FI
DETERMINATE DECÂT DE CĂTRE LEGE.
 RM ÎN RAPORT
CU DUDO
Republica Moldova a ţinut cont de normele şi principiile expuse în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi a categorisit drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor ce locuiesc în
permanenţă, temporar sau se află în trecere prin teritoriul acestui stat în trei categorii: drepturi
personale, sau individuale, drepturi politice şi drepturi social-economice. Declararea acestor drepturi şi
libertăţi nu le asigură însă de la sine o protecţie. Cu atât mai mult că dezvoltarea acestor drepturi şi
libertăţi se realizează prin diferite acte normative, care, spre regret, nu întotdeauna concordă cu
Constituţia.
Orice persoană ce doreşte să aibă acces la informaţie este eliberată de obligaţia de a justifica interesul
său faţă de informaţia interzisă. Autorităţile publice, în conformitate cu competenţa lor, sunt obligate
să asigure veridicitatea informaţiei oferite cetăţenilor atît cu caracter public, cît şi a celei cu caracter
personal.

*DUDO-Declarația Universală a Drepturilor Omului

FURNIZORII DE INFORMAȚIE

ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5, FURNIZORII DE INFORMAŢII,

ADICĂ POSESORI AI INFORMAŢIILOR OFICIALE, OBLIGAŢI SĂ LE
FURNIZEZE SOLICITANŢILOR ÎN CONDIŢIILE PREZENTEI LEGI, SUNT:
a) autorităţile  publice  centrale  şi locale -
autorităţile administraţiei de stat, prevăzute
în Constituţia Republicii Moldova, şi anume:
Parlamentul, Preşedintele Republicii
Moldova, Guvernul, administraţia publică,
autoritatea judecătorească;
b) instituţiile publice centrale şi locale -
organizaţiile fondate de către stat în
persoana autorităţilor publice şi finanţate de
la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea
atribuţiilor de administrare, social-culturale
şi a altor atribuţii cu caracter necomercial;
c) persoanele fizice şi juridice care, în baza
legii sau a contractului cu autoritatea
publică ori instituţia publică, sunt abilitate
cu gestionarea unor servicii publice şi culeg,
selectează, posedă, păstrează, dispun de
informaţii oficiale, inclusiv de informaţii cu
caracter personal.
POT SOLICITA INFORMAŢII OFICIALE,
ÎN CONDIŢIILE LEGII PRIVIND ACCESUL
LA INFORMAŢIE:
A) ORICE CETĂŢEAN AL REPUBLICII
MOLDOVA;
B) CETĂŢENII ALTOR STATE, CARE AU
DOMICILIUL SAU REŞEDINŢA PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA;
C) APATRIZII STABILIŢI CU DOMICILIUL
SAU CU REŞEDINŢA PE TERITORIUL
REPUBLICII MOLDOVA.
IMPACTUL MASS-MEDIEI Este important de menţionat faptul că mass-media nu se limitează
numai la funcţia de difuzare a informaţiilor, dar şi la interpretarea
acestora, provocarea la discuţii şi la dezbaterea problemelor prin
implicarea cetăţenilor de rînd.
Libertatea presei oferă societăţii o modalitate obiectivă în vederea
formării opiniei despre orientările politice şi calităţile profesionale ale
liderilor formaţiunilor politice, ceea ce este foarte important în
perioada campaniilor electorale. Generalizînd cele expuse anterior
putem afirma că libertatea dezbaterilor politice constituie un segment
principal al noţiunii "societatea democratică". Astfel, limitele criticii
fondate în cazul politicienilor sînt extinse în raport cu persoanele
private.
În ansamblu, legislaţia Republicii Moldova cu privire la accesul la
informaţie corespunde principalelor standarde internaţionale în
domeniu, însă nerespectarea în masă a acestei legislaţii şi
necunoaşterea acesteia atît de cetăţeni, cît şi de funcţionarii publici,
împiedică realizarea de facto a dreptului cetăţenilor privind accesul la
informaţie.
ÎN CONCLUZIE, DREPTUL LA INFORMAŢIE TREBUIE SĂ FIE
ACCESIBIL PUBLICULUI, IAR MIJLOACELE DE INFORMARE
ÎN MASĂ TREBUIE SĂ REFLECTE CARACTERUL PLURALIST
AL SOCIETĂŢII CĂREIA ÎI SERVESC, FURNIZÂND
INFORMAŢII IMPARŢIALE, CETĂŢENII AVÂND ASTFEL
POSIBILITATEA SĂ-ŞI FORMEZE ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ
O OPINIE CLARĂ DESPRE VIAŢA SOCIALĂ, ECONOMICĂ ŞI
POLITICĂ A ŢĂRII.
VĂ MULȚUMESC!