IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV

CUPRINS

1.Conceptul de izvor de drept.........................................................................................................3

2. Clasificarea izvoarelor de drept administrative.........................................................................3
b)După proveniența sursei........................................................................................................4
c)După caracterul formei în care se exprimă norma de drept :....................................................4
3. Trăsăturile izvoarelor de drept................................................................................................4
4. Categoriile de izvoare de drept...................................................................................................5
A. Izvoarele scrise......................................................................................................................5
B. Izvoarele nescrise...................................................................................................................5
a) Obiceiul sau cutuma.............................................................................................................5
b) Jurisprudența........................................................................................................................6
c) Principiile generale ale dreptului administrativ...................................................................6
5. Concluzii......................................................................................................................................6
6. BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................7

1.Conceptul de izvor de drept

Izvoarele dreptului administrativ pot fi definite drept formele în care se exprimă normele
dreptului administrativ care nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ.

Noţiunea de izvor de drept are mai multe sensuri:

a) După criteriul raportului dintre conţinut şi formă, analiza izvoarelor dreptului în teoria
general a dreptului a pus în lumină două categorii de accepțiuni ale acestei noțiuni:
  Izvoarele materiale reprezintă condițiile sociale care determină adoptarea unor norme
juridice.
 Izvoarele formale ale dreptului reprezintă formele juridice de exprimare a voinței
guvernanților.
b) Unii autori mai fac o distincție, și anume între:
 Izvorul de drept obiectiv este întotdeauna actul normativ care conține norme juridice,
precum și alte surse recunoscute ca atare.
 Izvorul de drept subiectiv și al obligațiilor corelative îl constituie orice act sau fapt
juridic, generator de drepturi și obligații juridice
c) După sursa de cunoaştere a dreptului, în sens istoric, doctrina juridică occidentală face în
mod obișnuit distincție între:
 Izvoare scrise (Constituție, legi, ordonanțe, etc.)
 Izvoare nescrise (cutuma, jurisprudența, principiile generale de drept).

2. Clasificarea izvoarelor de drept administrative

a. După criteriul forței lor juridice , adică după puterea cu care un act juridic produce efecte
obligatorii comparativ cu altul, se disting: Constituția, legile, decretele prezidențiale, hotărârile
guvernamentale, ordinele și instrucțiunile miniștrilor și altor conducători ai autorităților
administrației central de specialitate, etc

b)După proveniența sursei :

 izvoare interne, provenind de la autoritățile naționale

 izvoare externe, provenind din cuprinsul unor tratate internaționale
c)După caracterul formei în care se exprimă norma de drept :
 izvoare scrise, fiind categoria cea mai răspândită, prezintă în epoca contemporană o
determinare constituțională. Forța juridică a unui izvor scris este dată de conținutul,
natura și competența acestuia.
 izvoare nescrise, unii autori negând existența lor , alții admițând faptul că, pe viitor, va
constitui un important izvor de drept administrativ.

3. Trăsăturile izvoarelor de drept

Izvoarele dreptului administrativ român, ca forme de exprimare ale regulilor juridice cu
caracter executiv au mai multe trăsături:

 forma scrisă este un element esențial al normei de drept administrativ, întrucât

normele dreptului administrativ român se regăsesc, de regulă, în formă scrisă, nefiind
însă expres interzis ca ele să se poată regăsi și, probabil aceasta se va și întâmpla în
viitor, în alte forme de exteriorizare cum ar fi, spre exemplu, cele cutumiare.
 regula scrisă trebuie conținută într-un act normativ, de reglementare, dar, uneori, ea
poate fi formulată printr-o hotărâre judecătorească pe cale doctrinară.
 actele normative cuprinzând norme administrative trebuie emise întotdeauna de
autoritățile statului.
 izvoarele dreptului administrativ sunt constituite și ierarhizate într-un sistem unitar pe
criteriul forței lor juridice. În principiu, se admite idea ordonării și a ierarhizării
izvoarelor scrise, avându-se în vedere un sistem al normativității juridice, ierarhizarea
făcându-se după forța juridică a actelor normative, înțeleasă ca forța de a produce
efecte juridice. Forța juridică a unui izvor scris este dată de conținutul și caracterul
acestuia, determinate de natura și poziția autorității publice de la care emană actul
respectiv.

4. Categoriile de izvoare de drept

A. Izvoarele scrise
Potrivit unei opinii exprimate în doctrina actuală, spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului
public, care își au izvorul, de regulă, în lege, dreptul administrativ își are izvorul și în alte forme
de exprimare a normelor juridice. Izvoarele scrise prezintă în epoca contemporană o determinare
constituțională, Constituția fiind primul dintre acestea. În raport de autoritatea publică de la care
provin și implicit de forța lor juridică, izvoarele scrise ale dreptului administrativ sunt:

 Constituția
 legile (constituționale, organice sau ordinare)
 decretele-legi adoptate până în mai 1990
 ordonanțele Guvernului
 hotărârile Guvernului
 actele administrației ministeriale și extraministeriale (ordine, instrucțiuni,precizări)
 actele autorităților publice centrale autonome (Banca Națională a României, Consiliul
Suprem de Apărare a Țării)
 ordinele prefecților
 hotărârile consiliilor județene

B. Izvoarele nescrise
În ce privește izvoarele nescrise ale dreptului administrativ, discuțiile se poartă de regulă în
literatura de specialitate în legătură cu obiceiul (cutuma), jurisprudența, principiile generale ale
dreptului și doctrina.

a) Obiceiul sau cutuma

- deși cutuma nu joacă încă un rol deosebit în dreptul nostru administrativ întrucât nu a avut încă
destul timp pentru a se forma (în dreptul socialist era exclusă idea existenței izvoarelor nescrise
în dreptul public intern), uneori aceasta se aplică sub forma unor practici devenite uzuale pe care
și administrația și cei administrați le consideră a fi obligatorii, chiar dacă în instanța de
contencios administrativ ele nu pot constitui elemente de drept pozitiv.

b) Jurisprudența
are o importanță deosedită deoarece este de cele mai multe ori un rezultat al controlului
jurisdicțional, deosebindu-se de sentințele/deciziile de justiție propriu-zise care sunt
pronunțate de judecător în fiecare speță de contencios și care privesc direct părțile aflate în
litigiu fiind strict legate de aceste părți
  jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, dar și de contencios constituțional,
va trebui să fie privită, și în România pentru viitor ca un important izvor de drept
administrativ, chiar un izvor creator de drept administrativ.

c) Principiile generale ale dreptului administrativ

 dreptul administrativ cunoaște o sumă de reguli care îl individualizează și care îi
autonomizează existența.
 în proiectul Codului de procedură administrativă principiile generale ocupă un loc special.

5. Concluzii
Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, în scopul reglementării relaţiilor
sociale conform voinţei de stat, a căror respectare obligatorie este garantată de forţa coercitivă a
statului.

Dreptul poate fi asemănat cu un arbore din a cărui simplă tulpină se desprind numeroase ramuri
care la rândul lor, toate îşi trag seva din tulpina şi rădăcina de care nu se pot detaşa.

Dreptul, ca sistem al normelor juridice, nu constituie un scop în sine, el este creat pentru a
reglementa conduita oamenilor. Aceasta se realizează prin reglementări juridice ce obligă
oamenii să se comporte după anumite norme juridice, aceste norme le dau oamenilor drepturi şi
obligaţii.

Dreptul cuprinde elemente de natură ideologică relaţională şi instituţională. Conţinutul, apariţia

şi dezvoltarea normelor ce sunt realizate prin drept, pot fi înţelese numai prin cunoaşterea
mecanismului factorilor ideologici, politici.
6. BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Alexandru, Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, 2009

2. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Ed. Hamangiu, 2009
3. Wikipedia-Izvoarele administrative