Introducere în domeniul urbanismului

Unitate de învăţare Nr. 1

INTRODUCERE ÎN DOMENIUL URBANISMULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1.............................................................................. 12

1.1 Terminologie și definiții.......................................................................................... 12
1.2 Apariţia şi dezvoltarea conceptului de urbanism.................................................... 14
1.3 Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului României.......................... 16
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................................... 18
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 18
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1............................................................................. 19

11
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 Familiarizarea studenţilor cu terminologia şi definiţiile specifice

disciplinei;
 Cunoașterea problematicii actuale privind planificarea urbană.

1.1 Terminologie și definiții

Definiţiile prezentate sunt extrase din legislaţia națională specifică
domeniului și sunt utile pentru înțelegerea disciplinei, astfel:
Dezvoltare - satisfacerea necesităţilor prezentului, fără a se compromite dreptul
durabilă generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare.
Dezvoltare - procesul de dezvoltare, în principal economică, într-o anumită regiune
locală sau unitate administrativ-teritorială, care determină o creştere a calităţii
vieţii la nivel local.
Dezvoltare - ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi
regională locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor, politicilor şi
programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în
"regiuni de dezvoltare", şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al
Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi
internaţionale interesate.
Documentaţie - ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu
de amenajare a determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc
teritoriului şi de obiectivele, acţiunile şi măsurile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism dezvoltare urbanistică a localităţilor pe o perioadă determinată.
Limitele unităţii - linii reale sau imaginare, stabilite prin lege, prin care se delimitează
administrativ- teritoriul unei unităţi administrative de teritoriul altor unităţi
teritoriale administrative.
Parcelare - acţiunea urbană prin care o suprafaţă de teren este divizată în loturi
mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regulă este
legată de realizarea unor locuinţe individuale, de mică înălţime.
Plan de - instrumentul de planificare strategică teritorială prin care sunt corelate
mobilitate dezvoltarea teritorială a localităţilor din zona periurbană/metropolitană
urbană cu nevoile de mobilitate şi transport al persoanelor, bunurilor şi
mărfurilor.
Planificarea - ansamblul de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura
teritorială organizarea raţională a teritoriului, la diferite scări (regională, naţională,
transnaţională), protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice
şi sociale, prin coordonarea politicilor sectoriale din perspectiva
impactului lor asupra teritoriului. Planificarea teritorială cuprinde
strategii, politici şi programe sectoriale, precum şi documentaţii
specifice integrate, în scopul dezvoltării echilibrate şi durabile, şi
prevede obiective, etape de realizare şi resurse financiare necesare.
Politici de - mijloacele politico-administrative, organizatorice şi financiare,
dezvoltare utilizate în scopul realizării unei strategii.

12
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

Programe de - ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de

dezvoltare dezvoltare.
Reţea de - totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă
localităţi funcţională) ale căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un
ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (economice,
demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reţeaua de
localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.
Sistem urban - sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de
cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi
protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi
autonomia administrativă.
Teritoriu - suprafaţa delimitată de lege, pe trepte de organizare administrativă a
administrativ teritoriului: naţional, judeţean şi al unităţilor administrativ-teritoriale
(municipiu, oraş, comună).
Teritoriu - totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce
intravilan compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul
urbanistic general aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia
de construcţii şi amenajări. De regulă intravilanul se compune din mai
multe trupuri (sate sau localităţi suburbane componente).
Teritoriu - suprafaţa cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unităţii de
extravilan bază (municipiu, oraş, comună) şi limita teritoriului intravilan.
Teritoriu - suprafaţa din jurul municipiilor şi oraşelor, delimitată prin studii de
periurban specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii de independenţă în
domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă,
asigurărilor cu spaţii verzi şi de agrement, asigurărilor cu produse
agroalimentare etc.
Urbanizare - proces pe termen lung care caracterizează atât numărul din ce în ce
mai mare al populaţiei care trăieşte în oraşe şi municipii, cât şi creşterea
zonelor urbane.
Zonă - parte din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de
funcţională amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea
dominantă existentă şi viitoare. Zona funcţională poate rezulta din mai
multe părţi cu aceeaşi funcţiune dominantă (zona de locuit, zona
activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi etc.). Zonificarea
funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce reprezintă planificarea teritorială?
a) ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu
determinat;
b) ansamblul de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura
organizarea raţională a teritoriului, la diferite scări (regională,
naţională, transnaţională);
c) parte din teritoriul unei localităţi.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.

13
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

1.2 Apariţia şi dezvoltarea conceptului de urbanism

În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră
armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic
determinat.
Urbanismul În acest context, putem să vorbim de un urbanism clasic, care şi-a
clasic găsit expresia în şcoala funcţională a urbanismului din Milet, în Grecia
antică, al cărui teoretician principal a fost Hipodam şi care se
caracterizează prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu
străzile formând un sistem pătrat.
Urbanismul A existat, de asemenea, un urbanism renascentist, Renaşterea
renascentist afirmând în faţa structurii medievale a oraşului o viziune unitară asupra
esteticii şi spaţiului urban.
Urbanismul Totuşi, numai în urma marelui impact istoric al Revoluţiei
propriu-zis industriale şi drept consecinţă a accelerării procesului de urbanizare se
naşte urbanismul propriu-zis, adică o ştiinţă sau disciplină de sinteză
care, integrând contribuţii din diverse domenii (arhitectură, economie,
geografie, sociologie, drept, psihologie etc.), urmăreşte ordonarea
optimă a spaţiului geografic disponibil, în funcţie de necesităţile
localităţii şi dezvoltarea comunităţii umane.
Începând din 1930 s-a afirmat aşa-numita "inginerie organică",
disciplină care a deschis noi perspective responsabilităţii publice faţă de
respectul mediului şi adaptarea arhitecturii la nevoile umane. Marile
construcţii de poduri nu au mai distrus perspectivele naturale, ci se
integrează acestora, urmând linia naturală a munţilor, râurilor, pădurilor,
aşa cum se făcuse cu autostrăzile care se vedeau în termeni de "biologia
ingineriei". După cel de-al doilea război mondial s-a asistat la formarea
structurii marilor oraşe şi evoluţia spre noi forme urbane (zone, regiuni,
mari arii metropolitane, oraşe-satelit etc.) ca rezultat al creşterii
populaţiei şi progreselor tehnologice.
Urbanismului În aceste condiţii, principalele preocupări ale urbanismului
contemporan contemporan sunt:
- proporţia între suprafaţa construită şi zonele neconstruite (indicele
suprafeţei constante),
- echilibrul între construcţiile de locuit şi cele destinate comerţului şi
dintre spaţiile verzi şi cele construite,
- armonizarea necesităţilor pietonului cu exigenţele circulaţiei
automobilelor, de creşterea densităţii etc.
Urbanismul se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme globale
de structurare a oraşelor, cu o complexitate deosebită atunci când este
vorba să se definească aria geografică de extensie a localităţilor, de
remodelare ori subliniere a indispensabilului centru urban în fiecare caz,
de renovare a camerelor antice, de realizare a decongestionărilor
necesare îndeplinirii funcţiilor oraşelor etc.
Toate acestea tind să acrediteze ideea că urbanismul nu poate să fie
o simplă alăturare de tehnici pentru a da soluţii parţiale problemei
habitatului, ci că trebuie să se constituie într-o concepţie globală a
faptului urban. Urmând îndeaproape asemenea evoluţii, urbanismul a
depăşit şi el stadiul de simplă disciplină a amenajării localităţilor pentru
a se extinde asupra amenajării spaţiului la nivelul oricărui teritoriu. Aşa

14
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

cum afirma inspirat un autor francez (G. Bardet), urbanismul a devenit

urbanism.
Dacă, în unele epoci ale istoriei, amenajarea oraşelor a fost realizată
în funcţie de imperative mai ales religioase ori politice, urbanismul
contemporan se vrea, în primul rând, în serviciul locuitorilor cetăţii.
Urbanismul Pentru "urbaniştii" moderni, oraşul nu mai este conceput ca o
modern simplă împreunare de case şi străzi, ca un monument, ci ca un ansamblu
de fiinţe umane, pornind de la nevoile acestora: de locuinţe, de a munci,
circula, a-şi petrece timpul liber etc.
Pentru a contribui la bunăstarea citadinilor au trebuit astfel urmărite
obiective variate:
- obiective de ordin sanitar: este vorba de a oferi locuitorilor oraşelor
cadre de viaţă sănătoasă şi plăcută, a le garanta sănătatea fizică şi
mentală;
- obiective sociale: realizarea lor trebuind să permită evitarea segregării
sociale prin habitat şi asigurarea celor mai bune condiţii de viaţă pentru
diferite grupuri de rudenie, de vecinătate, de activitate, care coexistă în
aglomeraţii;
- obiectivele economice: vizează promovarea unei bune organizări a
vieţii colective, prin plasarea echipamentelor şi serviciilor de utilitate
publică în cele mai bune condiţii de funcţionare şi randament;
- obiectivele estetice: care trebuie să asigure un anumit confort vizual al
locuitorilor şi, în mod special, o anumită armonie între natură şi spaţiul
construit.
Pentru atingerea simultană a acestor obiective au fost elaborate şi
aplicate noi şi variate metode.
Astfel, în trecut, intervenţiile urbanistice aveau foarte frecvent un
caracter fragmentar. Este vorba, mai ales, de rezolvarea problemelor
particulare ale circulaţiei, apărării, igienei, amenajării decorative.
Urbaniştii contemporani încearcă, dimpotrivă, să soluţioneze simultan
aceste probleme în cadrul unei viziuni de ansamblu a amenajării
oraşului. Aceasta se concretizează într-un plan care îşi propune să ia în
calcul toate elementele de amenajare şi stabileşte priorităţile în afectarea
spaţiului disponibil.
Dar urbanismul contemporan nu se limitează la asigurarea coerenţei
în spaţiu a diferitelor măsuri de amenajare. El urmăreşte, de asemenea,
coerenţa ei în timp, preocupându-se de programarea realizării acesteia
de la alegerea părţii de amenajare până la gestiunea ansamblului finit.
Aceste noi metode sunt aplicate într-un cadru lărgit.
Până nu demult, se considera că obiectul urbanismului se limitează la
amenajarea internă a oraşelor. Urbanizarea galopantă din deceniile care
au urmat celui de-al doilea război mondial şi noile forme de urbanizare
periferică au pus în discuţie această concepţie restrânsă. Ele au obligat
urbaniştii să conceapă amenajarea urbană într-un cadru mai larg, în
sensul de a nu se interesa în mod exclusiv de spaţiile urbanizate.

15
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt principalele preocupări ale urbanismului contemporan?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.

1.3 Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului României

Planificarea dezvoltării României implică, la nivelul teritoriului,
integrarea și relaționarea intersectorială a diverselor aspecte care privesc
disfuncțiile, pericolele, potențialul și oportunitățile de valorificare a
acestuia, în beneficiul națiunii, al țării.
Abordarea complexă pe care domeniul dezvoltării teritoriale o
presupune are șanse sporite de reușită prin conlucrarea tuturor
categoriilor relevante de actori în procesul de planificare și dezvoltare a
țării: administrația publică centrală, administrația publică locală, mediul
de afaceri și mediul tehnic și științific.
Pentru a stabili o astfel de colaborare responsabilă,
instituționalizată, pe baza intereselor României și în virtutea valorilor
naționale, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice
(MDRAP) a inițiat, în anul 2016, Parteneriatul Național pentru
Dezvoltarea Teritoriului României (PNDT).
Parteneriatul este cadrul de colaborare structurată, deschisă și
transparentă cu partenerii ministerului – reuniți în 4 platforme de
cooperare intersectorială.
Cadrul  Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului,
legislativ cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul
Oficial nr. 373 din 10 iulie 2001;
 Ordinul MDRAP nr. 2816/2016 pentru constituirea Parteneriatului
Național privind Dezvoltarea României.
Rol - de a crea cadrul necesar abordării integrate și inter-sectoriale a temelor
strategice de dezvoltare a teritoriului României de către MDRAP cu
factorii de competențe și responsabilități în implementarea acestora prin
intermediul Platformelor de Cooperare.
Platformele de - constituie un cadru de cooperare tematică între următoarele categorii
Cooperare de parteneri:
1. Platforma mediului profesional și științific din domeniul
urbanismului și amenajării teritoriului, formată în principal din
asociațiile profesionale ale arhitecților și urbaniștilor implicați în
proiectare/cercetare, asociațiile inginerilor proiectanți în domeniul
construcțiilor, urbanismului și amenajării teritoriului, universitățile/
facultățile de arhitectură, urbanism, geografie, ingineria mediului,
construcții;
2. Platforma administrației publice locale formată, în principal, din
structurile asociative ale administrației publice locale (structurile
asociative ale primarilor, președinților de consilii județene,
consiliilor regionale, zonelor metropolitane și sistemelor urbane,
Grupurilor de Acțiune Locală).

16
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

3. Platforma administrației publice centrale formată, în principal,

din ministerele și instituțiile publice centrale relevante pentru
dezvoltarea teritoriului;
4. Platforma mediului de afaceri formată, în principal, din asociațiile
patronatelor/firmelor de construcții, producători, importatori de
materiale și elemente de construcții, ale IMM-urilor din domeniu,
ale clusterelor de activități, camere de comerț și industrie.
Implicarea Platformelor de Cooperare în cadrul PNDT și al Planlui
de Acțiune aferent, este în concordanță cu specificul responsabilităților
instituționale ale membrilor celor patru platforme:

Figura 1.1. Responsabilitățile instituționale ale membrilor celor patru

platforme (Sursa: MDRAP)
Vizează  Crearea mediului deschis și flexibil pentru reunirea și colaborarea
partenerilor în procesul de formulare a politicilor publice, consultare,
catalizare a procesului de luare a deciziilor și în derularea acțiunilor
comune pentru dezvoltarea teritorială a României: comunicarea se va
face rapid și eficient, direct între actorii relevanți;
 Asigurarea participării și implicarea activă a partenerilor la activități
și acțiuni comune care au ca scop dezvoltarea teritorială a României pe
termen mediu și lung: cooperarea privind elaborarea actelor normative,
armonizarea strategiilor, politicilor publice, pachetelor de proiecte
integrate etc.;
 Scurtarea parcursului în formularea scenariilor de implementare, a
informării tehnice către decidenți și a procesului de luare a deciziilor
privind abordarea implementării prin programe și proiecte prioritare:
colaborarea în activitățile relevante va avea loc de la debutul
inițiativelor și în asentimentul factorilor implicați, minimizând timpii
de finalizare și asumare;
17
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

 Asigurarea utilizării unui set de instrumente transparente de

fundamentare științifică și prioritizare a intervențiilor: documentele
strategice sectoriale ale partenerilor, bazele de date teritoriale, analizele
și rapoartele teritoriale prin Observatorul Teritorial, atribuțiile și
responsabilitățile specifice și capacitatea instituțională și profesională a
acestora etc.; instrumentarul managerial va asigura nu doar
fundamentarea tehnică a politicilor publice, a pachetelor de proiecte,
măsurilor în implementare, ci un tablou de bord al problemelor și
potențialului României pentru a fi utilizat de factorii de decizie.

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care este rolul Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea
Teritoriului României?

2. PNDT funcţionează prin Platformele de Cooperare care sunt?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

În loc de
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

1. Care este diferenţa între politici de dezvoltare şi programe de

dezvoltare?
2. Prezentaţi Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului
României.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1
1.b)
Răspuns 1.2
1. Principalele preocupări ale urbanismului contemporan sunt:
- proporţia între suprafaţa construită şi zonele neconstruite (indicele
suprafeţei constante),
18
Elemente de urbanism
 Introducere în domeniul urbanismului

- echilibrul între construcţiile de locuit şi cele destinate comerţului şi

dintre spaţiile verzi şi cele construite,
- armonizarea necesităţilor pietonului cu exigenţele circulaţiei
automobilelor, de creşterea densităţii etc.
Răspuns 1.3
1. Rolul Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului
României este de a crea cadrul necesar abordării integrate și inter-
sectoriale a temelor strategice de dezvoltare a teritoriului României de
către MDRAP cu factorii de competențe și responsabilități în
implementarea acestora prin intermediul Platformelor de Cooperare.
2. Platformele de Cooperare sunt:
- Platforma mediului profesional și științific;
- Platforma administrației publice locale;
- Platforma administrației publice centrale;
- Platforma mediului de afaceri.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Anexa 2 la Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi

urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial nr. 373 din 10.07.2001.
2. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice,
http://www.mdrap.ro/.

19
Elemente de urbanism